Roller-Coster, Bitcoin

Evenimentele din ultima saptamana poate intrec in dramatism chiar perioada split-ului anterior – daca poate fi numit asa.

Sa ne rezumam insa la principalele:

  1. China – mai intai zvonurile despre banarea platformelor de ICO
  2. declaratiile lui Jamie Dimon
  3. oprirea exchange-urilor din China de vineri

Dupa 1 Bitcoin-ul a inceput sa cada destul de brusc, dupa 2 s-a prabusit de-a binelea, in ciuda faptului ca tocmai faptul ca marele demon a inceput sa se sperie de Bicoin nu dovedeste de fapt decat ca acesta a inceput sa fie periculos pentru “powers that be”.

Mai intai sa reamintim ca cresterile si scaderile bruste si de amploare sunt ceva normal in BTC. Nu stiu in ce masura volatilitatea actuala a fost mai mare decat cea anterioara.

Cu privire la China lucrurile ajunsesera atat de departe acolo, incat volumul mare de bani disponibili pentru investitii si afinitatea chinezilor catre jocurile de noroc faceau ca ICO-urile din China sa fie vazute similar cu companiile IT in Sillicon Valley-ul dinainte de 2000. De aceea, in prima instanta s-a crezut ca guvernul vrea sa protejeze cetatenii si de aceea pe moment blocheaza ICO-urile ca sa evite inselatoriile si sa calmeze situatia.

Intr-un fel, masura Chinei, in ciuda semnelor de intrebare si a prabusirii pretului, lasa o umbra de speranta, in sensul ca o reglementare a guvernului este nu doar o acceptare de facto, dar inseamna si un semnal ca guvernul intentioneaza nu doar sa accepte monezile cripto dar chiar sa le ofere un mediu propice de dezvoltare prin reglementarea exchange-urilor si emitentilor.

Pe masura ce timpul a trecut, pe finalul zilei de joi si vineri s-a clarificat: China nu a banat doar ICO-urile ci si exchange-urile. Evident ca interzicerea tranzactiilor in bitcoin este imposibila datorita tehnologiei minunate care se numeste VPN insa fara exchange-urile chinezesti care sa ofere chinezilor posibilitatea sa impinga pretul in sus, crash-ul a fost firesc.

Nici nu s-a inchis bine bursa vineri insa, si mare surpriza: bitcoin nu se dezminte si incepe din nou sa explodeze: de la aproape 3000, in nici 6 ore, bitcoin a recuperat mare parte din pierdere si a depasit 3700 din nou. Intr-adevar pana la maximul de 4800 mai este ceva insa noul re-bounce spectaculos confirma capacitatea extraordinara a acestui … instrument sa isi revina din cele mai crunte crash-uri intr-un mod spectaculos.

Sunt multe dileme cum de asa ceva este posibil. Sunt, cred, doua principale categorii de investitori: o masa mare de cryptofili care cum vad cele mai mici rebound-uri se arunca sa cumpere, fie si doar pentru ca demon-ul pune bete in roate si a doua categorie ar fi investitorii atrasi de orice bula ca sa nu zicem caritas, doritori de castiguri rapide, pe baza “obiceiurilor” din trecut ale bitcoinului. Insa viteza cu care s-a intamplat cresterea nu este deloc explicata prin atragerea speculatorilor care oricat de lacomi ar fi, nu sunt prosti si ignoranti sa nu fii urmarit ce se intampla recent. Este clar ca daca vreun speculator a reusit acest rebound, acela stie ce face si are cu ce.

Eu unul nu as exclude aici chiar teoria conspiratiei legata de declaratiile lui Dimon: manipularea opiniei publice dupa shortarea bitcoinului si ulterior, cand a picat indeajuns, provocarea unui trend bullish, JPM avand astfel oportunitatea sa castige si in jos si in sus. Este de inteles ca JPM are probabil unelte automate destul de performante si are experienta sa castige si in coborare si in urcare. Oare cat de integru ar trebui sa fie Dimon sa arunce bomba fara sa fii investit si el ceva inainte, oricat de modest s-ar crede si oricat de sceptic ar fi fost apriori cu privire la puterea lui de a misca pretul printr-o simpla declaratie. Correlation is not causation am putea spune si teoretic nu este exclus ca Dimon sa nu fi avut niciun efect si totul sa se datoreze Chinei sau altor factori. Dar oare?

Rebound-ul de vineri noaptea este extrem de interesant mai ales in contextul lipsei oricarui eveniment (indeajuns de important incat sa faca breaking news). Sa fie oare faptul ca bancile sunt inchise acum si Dimon & co nu mai pot manipula pretul? Bitcoinul se tranzactioneaza permanent, inclusiv in weekend, deci s-ar pupa foarte bine aceasta teorie cu cea ca Dimon a shortat si apoi a venit cu declaratiile, folosindu-se si de momentul oportun cu China.

Daca JPM a ajuns sa fie manipulator si pe Bitcoin este nasol si este extrem de jenant pentru ei – daca putea sa mai existe ceva mai jenant decat faima proasta pe care o au deja.

Povestea nu s-a terminat insa nici in China, fiind multi tovarasi cu interese extreme in Bitcoin si carora nu le convine blocarea totala, poate chiar din atractia acestui miraj. Maine trendul se va clarifica si mai mult.

Pentru cei care ma urmaresc pe etoro, recomandarea de cumparare BTC o facusem inca de la 3489 si sunt fericitul posesor al unei pozitii de buy la aceasta valoare, din pacate nu prea insemnata. De asemenea am mai facut o recomandare “declaratie” cu privire la BTC pe pagina Traderi Amatori de pe Facebook. La 3700 cat este actual eu cred ca mai putem cumpara pana la 4000 fara nicio grija. As astepta totusi sa se limpezeasca apele si sa vedem cauza rebound-ului pentru a putea spera la un nou maxim.

Noul proiect pentru internship – apă de ploaie

Numai un ziarist amator care nu are nici cea mai vaga idee despre ce înseamnă funcționarea unei companii – măcar teoretic ca să nu mai vorbim de meandrele concretului mioritic – poate să încropească titluri de articole atât de pompoase ca următorul: Bani siguri pentru firme. În ce condiţii pot primi mii de euro.

“Proiectul” guvernului este apă de ploaie din mai multe motive. În primul rând faptul că leagă salariul internship-ului de minimul a 50% din salariul minim este îndeajuns de dezavantajos pentru a tăia pofta oricărui patron care ar fi îndeajuns de nebun să angajeze tineri începători fără nicio experiență cu costuri atât de mari și cu un factor de incertudine (salariul minim cam o ia des în sus în ultimul timp).

Un program real de stimulare a internship-ului ar da mâna liberă oricărui patron să angajeze tineri chiar și pe niciun salariu. Este evident că pentru tineri dobândirea unei experiențe de muncă este un avantaj extrem de important în orice carieră și chiar dacă un loc de muncă nu este prea interesant pentru viitor și tânărul nu are mare lucru de învățat, cel puțin disciplina trezitului de dimineață și a mersului zilnic la serviciu, precum și a integrării într-un mediu de muncă sunt avantaje îndeajuns de mari pentru a atrage pe cei mai străluciți tineri să se angajeze chiar dacă nu ar primi nimic. Și să judecăm logic: care patron dacă dă peste o minune de tânăr cu potențial, chiar dacă l-a angajat pe zero lei, nu va sfârși în a-i oferi un salariu decent, dacă acel tânăr își va dovedi utilitatea? Nu mai vorbim de companii din domenii de vârf unde mulți tineri ar plăti ei ca să fie primiți și să învețe meserie. Să ne gândim doar la IT, câți bani se bagă în training-uri, certificări, cărți și cursuri de cei care doresc să devină programatori, în speranța de a prinde o felie de cașcaval.

Bariera de 50% din salariu minim + contribuții, și asta la pachet cu limita de 6 ore / zi și 2 zile libere dupa 5 lucrate sunt o glumă proastă care nu va încuraja niciun patron să se riște aiurea să piardă timpul să semneze hârtii, să facă pregătirea și să mai și plătească în cele din urmă, riscând să angajeze puștani care nu ai cum să știi dinainte dacă o să-și facă banii și nu cumva mai mult sunt o povară. Orice angajare presupune resurse care nu sunt doar financiare. Chiar și la costuri zero, multe firme românești din cauza proastei organizări și ale lipsei de experiență nu sunt capabile în prezent să gestioneze internii nici măcar dacă ar veni pe degeaba să muncească.

Așadar, este clar că în aceste condiții, internshipul va rămâne deocamdată o floare rară în economia românească și acest program nu va ajuta pe tineri să dobândească experiență încă din timpul școlii, astfel încât când vor ieși la produs să poată da rezultate mai spectaculoase decât în prezent. Care prezent este dezastruos, lipsa de fortă de muncă calificată fiind poate a doua piedică la creșterea economiei românești după lipsa infrastructurii.

Singurii beneficiari ai acestui program vor fi poate cei care oricum ar fi angajat tineri fără experiență și în loc să îi angajeze pe jumătate de normă cu salariu minim, deși evident că probabil tinerii lucrează full-time, acum vor intra în legalitate și vor putea să le ofere salarii mai mici și să-și asume riscuri mai mici cu privire la timpul de muncă, având în vedere limita de 6 ore.

Cât despre marea “ofertă” de 1000 Euro bonus pentru angajarea unui “absolvent” de internship, aceasta nu este deloc un stimul: în mediul de azi în care majoritatea tinerilor fug pe capete în afară, 1000 Euro oferiți angajatorului nu vor rezolva pierderile de sânge proaspăt, iar condiția de 2 ani, denotă că cel care a venit cu această idee nu are habar ce înseamnă în lumea afacerilor 2 ani în România de azi în care taxele, legile, accizele, normele se schimbă de pe o zi pe alta, iar mediul competitiv este din ce în ce mai putred din cauza corupției și a schemelor de tunuri, existând o întreagă specie de companii ale tovarășilor care nu au deloc probleme cu comenzile sau adaosul practicat și fentează facil toate chestiunile birocratice și de controale – pe de o parte – iar pe de altă parte, pentru cei care activează în etalonul secund al economiei, în simulacrul de piață liberă pe sectoarele unde cancerul nu poate să cuprindă tot (cel puțin deocamdată) 2 ani este atât de incert încât patronii nu pot garanta nici copiilor lor că le pot oferi un loc de muncă stabil și bine plătit pentru o asemenea perioadă.

Ce înseamnă dreptul la port-armă în situații de criză

Tweet-ul de ma jos este îndeajuns ca să arate ce înseamnă dreptul la port-armă

Pentru cei care nu înțeleg, iată explicația: pentru că a venit Irma, mare parte din Florida fiind evacuată, ca peste tot, și prin America sunt hoți care vor să dea lovitura. La astfel de femoneme meteorologice, din cauza neprevăzutului, există mereu o zonă buffer între teritorii aflate sub avertisment și ordin (recomandare) de evacuare și zonele unde chiar o să fie probleme atât de mari încât hoții să nu poată să iese la plimbare prin apele de pe stradă.

Cum forțele de ordine sunt acum focusate pe salvarea celor cu probleme, paza magazinelor este ultima lor grijă. Oportuniate pentru hoți. Nu tocmai, însă! Așa cum există hoți care au curajul să ignore avertismentele, tot așa există și cetățeni onești îndeajuns de nebuni să rămână în fața tăvălugului apelor și dacă tot nu mai sunt nevoiți să meargă la serviciu … iată cu ce se ocupă: fac miliții care mențin ordinea și siguranța bunurilor și a oamenilor.

Evident există un buffer și pe acest spațiu care delimitează bunele intenții cu relele intenții și există o dinamică în funcție de cum evoluează situația. Dacă Koreea de Nord dă cu EMP-ul și toată SUA rămâne fără power grid, lucrurile vor sta cu totul altfel. Dar până una alta, dreptul la port-armă nu va fi prea curând interzis în SUA …

Elon Musk – profetul care strigă în pustie

Elon predicts that artificial intelligence will be the “most likely cause of WW3”

Elon Musk a făcut noi declarații legate de spaimele lui față de Inteligența Artificială. Spaime care nu sunt noi, Elon fiind fondatorul unei organizații care încearcă să controleze cumva dezvoltarea IA astfel încât roboții să nu cucerească omenirea (prea curând).

Că Elon Musk este un vizionar este puțin spus. Paypal, Tesla, Space-X sunt doar câteva dintre brandurile al căror tătic este. Este evident că Elon nu este doar un geek care a dat lovitura o dată sau de două ori sau nici măcar un business guru ca Steve Jobs care a îmbăcat cu spoială argintie o tehnologie deja existentă și a vîndut-o la supra-preț. Elon Musk este deja disruptor în mai multe domenii dintre care unul de mare interes pentru armata: rachetele spațiale. De unde putem deduce că Elon are acces ușor la guvernul SUA sau este oricum monitorizat, dacă nu este deja angajat al armatei SUA care este compania cu cei mai mulți bani și cu cea mai mare putere, putând dispune discreționar de orice resursă, de orice formă ar fi ea, mai ales pe teritoriul SUA.

“Guvernele nu trebuie să respecte legile normale. Ele vor obține IA dezvoltată de companii cu pistolul la tâmplă dacă ar fi cazul”. Dacă o astfel de declarație ar fi venit din partea unui neica-nimeni blogger pe teme IA sau chiar specialist în domeniu, nu ar fi fost nimic. Dar venind din partea lui Elon, lasă loc de multe înterbări. Declarația a venit ca un răspuns la un tweet: “Guvernele nu se pricep la IA, o corporație va construi o armată care va învinge”.

Avem deci câteva premize:

1) Elon Musk are acces la tehnologie de cel mai înalt nivel, mai ales în domeniul IA; având în vedere complexitatea unei mașini autonome și miza care se află în joc (dominația totală a segmentui auto dar nu numai), se înțelege că frontul de bătălie IA din domeniul auto este probabil depășit doar de cercetările militare.

2) Nu e far-stretch să presupunem că Tesla a avut ceva inovații în domeniu dintre care unele poate chiar au atras atentia DOD. Da, Google pare a fi în top, achiziția Boston Dynamics fiind un indiciu, dar și puterea financiară și capacitatea tehnologică extensivă a Google.

Nu de puține ori, marile salturi în orice domeniu le fac nu echipele cele mai finanțate cu resursele cele mai puternice, ci unele genii individuale cu viziune, motivație și … noroc. S-a întâmplat și cu Manhattan Project și cu Linux și cu Google (inițial) și chiar cu Windows-ul lui Gates.

Acum se pune întrebarea. Oare i-a scăpat păsărica lui Elon cu tweet-ul ala? Altfel, dacă Elon vorbește aiurea, nu e atent și doar face gargară ieftină, chiar nu realizează că bombele lui sunt totuși cam SF dacă nu cumva chiar au ceva acoperire?

In his latest frightening/entertaining (depending on one’s viewpoint) tweet storm, Elon predicts that artificial intelligence will be the “most likely cause of WW3” and that robots may actually initiate the outbreak of a global war if they decide that a “prepemptive strike is most probable path to victory.” (sursa)

Atrag atenția că a fi gică contra IA-ului nu e o modă și pentru Elon ar fi foarte ușor să stea în banca lui și să facă rachete spre Marte sau mașini electrice cool. Elon are însă copii, e familist convins și e preocupat de viitor. Nu e doar un vizionar, este și un tată și nu consuma marihuana și nici dependent de twitter. Cuvintele lui trebuie luate cu cea mai mare seriozitate, deși oricum resistence is futile, mai ales pentru noi omul de rând. Sau oare nu este?

Jordan Peterson

Biblia face inca furori in lumea moderna la cele mai inalte niveluri. Din departata Canada – fantasia multi-culturalismului si a politicii corecte – un profesor de psihologie cu un CV si o personalitate exploziva, face cursuri online despre Biblie dintr-o perspectiva psihologica dar si antropologica.

Pe langa aceste activitati “periculoase”, Peterson mai este “vinovat” deoarece nu accepta multitudinea de genuri si contesta stiintific teoria “identitatii”. Evident ca masurile de cenzurare din partea “mainstream”-ului, nu-l fac decat si mai popular.

Personal, nu aveam habar de el pana nu am aflat ca Goolag i-a blocat contul, ceea ce m-a facut curios. Inca il analizez, dar omul pare un geniu al argumentarii si al logicii. Discursul sau atrage inevitabil si provoaca. Consumati-l cat timp mai putem.

Adevărata problema din sistemul bancar românesc este Isărescu

M-am plictisit câte articole am scris despre Isărescu de-a lungul timpului. Chiar și pentru cei care nu înțeleg rolul pe care BNR îl joacă în România prin politica monetară și influența asupra costului și disponibilității banului, ar fi îndeajuns să se gândească că într-o țară europeană democratică, nu este normal ca Banca Națională să fie captivă unei singure persoane: Isărescu are o “guvernare” mai lungă nu doar ca Putin sau Kim, dar l-a bătut chiar și pe Ceaușescu.

Războiul recent al tovarășilor cu băncile este o gâlceavă a idioților și arată cât de incompetenți sunt cei care ne conduc. Faptul ca tov. Tudose se vaietă de comisioanele bancare – cea mai mică problema din sistemul bancar  – este un indicator că omul nu are habar de toate celelalte probleme: cvasi-oligarhia din sistem, dificultatea de a porni noi bănci mici, locale care să stimuleze competiția, nereglementarea așa ziselor IFN-uri – cămătari cu licență BNR, dar mai presus de toate politica monetară total anti-dezvoltare pe care BNR-ul o duce și ignorarea totală a exportatorilor prin menținerea unui leu prea puternic. Ca să nu mai zicem de riscul valutar permanent pe care așa-zisa politică monetară o produce asupra companiilor românești (dar nu numai). Oricât de mult și de bun hedging ar face cei care au auzit de așa ceva, câtă vreme nu ai fundamente și nu ai principii de care să te legi, atât importatorii cât și exportatorii nu au altă variantă decât să folosească adaosuri îndeajuns de mari încât să acopere orice fluctuații. 

Sunt multe probleme și BNR ar trebui reformat din țâțâni, concurența internă promovată și ciclarea cadrelor ar trebui să fie implementată prin lege. Bine-înțeles că transparența decizională este zero, ședințele consiliului BNR sunt secrete și politica monetară nu doar că nu are nicio coerență, fiind pur și simplu expresia voinței tovarășului guvernator, dar în plus, nu există nicio coerență între această politică și celelalte politici ale statului român. La ce bună o bancă națională dacă guvernul nu se poate coordona cu BNR-ul în măsurile luate și singurele discuții pe care le au sunt prin intermediul presei, dând unii lecții altora. Bineînțeles că și politicienii au vina aici, dar să nu credem că BNR este fată mară.

Situața de conflict între BNR și guvern (de-a lungul timpului, de altfel, indiferent de guvern, chiar și cel tehnocrat) convine de minune BNR-ului care își promovează o imagine imaculată de tehnocrați și specialiști care știu mereu mai bine ce trebuie făcut și dau lecții politicienilor arătundu-le cu degetul măsurile populiste. Sprijinindu-se pe scârba generală pe care românii o au față de politicieni, intelighenția BNR s-a izolat într-un turn de fildeș de unde își trage salarii și bonusuri nesimțite, practică o politică macro-stabilă care este atât de stabilă încât inhibă orice mișcare de fapt, nu stimulează nicio competiție reală și este plină de hazarduri morale. Faptul că nu mai pică băncile și oamenii au depozite nu este deloc un merit al BNR ci faptul că România este încă la coada dezvoltării economice, este datorat și BNR-ului tocmai pentru că nu face măcar pe felia ei ce trebuie.

O politică monetară orientată spre piața libera, spre flexibilitatea monedei, spre stimularea economisirii și reglarea supra-consumului prin lăsarea liberă a monedei acolo unde piața o reglează ar fi un salt imens pentru economia românească care ar disciplina cu sau fără voia lor și pe politicienii populiști care măresc salariile de parcă ar tipării banii la imprimantă.

Faptul că au scăzut acțiunile băncilor românești după anunțarea unui nou impozit pentru bănci, arată cum funcționează piața liberă și cum unele măsuri ale politicienilor au efecte în economia reală. Fără proptelile BNR-ului și lăsarea unei zone largi de manevre politicii fiscale prin reglarea cursului și mijloacele de politică monetară, fac ca România să fie captivă unei macrostabilități canceroase a unui status-quo fără perspective și oportunități, unde chiar dacă nu au loc crize majore din partea sistemului bancar sau a monezii, nici altceva prea bun nu se întâmplă.

Cum își permite BNR-ul totuși acest joc, căci reglarea cursului nu ar merge fără sprijin din afară. Pe lângă dobânzile scăzute la nivel mondial, infuzia de valută din partea căpșunarilor este mai mult decât o gură de oxigen pentru BNR care reușește chiar să facă profituri destul de bunicele din aceste motive, România fiind din punctul de vedere al Băncii Naționale o mică Elveție.

Din păcate, Tudose chiar dacă ar vrea nu ar prea avea ce să facă, în realitatea puterea guvernului fiind mult mai mică decât puterea BNR-ului care este stat în stat. Doar la criza viitoare când probabil sistemul bancar românesc va fi făcut praf și cu siguranță se vor cere capete, pe lângă noile fețe, banca națională va avea șansa să facă și ea mult-așteptata restructurare.

Comentarii la Indicatori monetari – iulie 2017

BNR a publicat recent indicatorii monetari pe iulie 2017.

Iată câteva comentarii cu privire la evoluția an la an:

  • M3 (masa monetară în sens larg): creștere cu 10,4% față de anul trecut; logic vine întrebarea: cine o mărește și de ce? Nu am vrea să insinuăm că inflația de după colț deoarece crește M3 însă daca nu e după primul colț, poate e după al doilea;
  • numerar în circulație: creștere 20% față de anul trecut; putem trage concluzia că s-a accelerat viteza banilor? Nu stiu.
  • Credit neguvernamental: creștere 5,5%; de notat creșterea în lei: 15,7% dintre care la populație 21,6%; importurile dudie!
  • Credit guvernamental: +4,2% față de acum un an; cate-un pic, pic, pic … Putea să fie mult mai rău, dar să vedem până la sfârșitul anului la cât se ajunge.
  • Depozite ale rezidenţilor clienţi neguvernamentali: creștere 9%. Mare dilema cum de depozitele cresc și numerarul crește. Probabil M3 le duce pe ambele în spate, în sensul că sunt bani pompați și evident că cresc toate.

Prin alte colțuri ale site-ului BNR am găsit și evoluția inflației. Cifrele vorbesc singure, eu doar aș reaminti că cursul era mai blând prin iulie, probabil din august și mai ales din septembrie o să găsim creșteri cu 2 cifre la mult mai multe categorii:

Întrebare esențiala cu privire la aderarea la Euro

Pentru a înțelege nivelul intelectual al ziariștilor din presa românească, este îndeajuns să citim această știre:

Rusia încearcă să calmeze temerile cu privire la exercițiul militar de amploare pe care îl va desfășura luna viitoare. Guvernul de la Kremlin a declarat că acest exercițiu va fi unul de natură strict defensivă și că nu se pregătește să invadeze Polonia, Ucraina sau Lituania, așa cum sugera un raport al Consiliului Atlantic, relatează Reuters. (Digi24)

Prostia și lipsa de cunoștințe economice și geopolitice minime, cât mai ales obsesia după rating care presupune să faci mai mult entertainment decât jurnalism ca la carte, fac ca uneori realitatea virtuală prezentată în presă să fie de-a dreptul fantasmagorică și hiper-umoristică, cum este cazul traducerii de mai sus.

Am dat exemplul de mai sus pentru a vedea cât de mult poate deforma telefonul fără fir o știre pe lungul traseu pe care aceasta îl face de la sursa emitentă (în cazul de față secretarul de stat din ministerul apărării rusești) la organul “de încredere” din care outlet-urile românești traduc (Reuters în cazul de față) până la traducerea și coafarea acesteia pentru a atrage cât mai multe clickuri pe fițuicile electronice care se auto-denumesc presă de la noi. În cazul de față, mașina de fabricat click-bait-uri a ajuns la concluzia că trebuie musai să avem un titlu de bau-bau care să conțina cuvintele Rusia, Polonia și invazie, deși în esență știrea privește informarea cu privire la niște exerciți militare ruso-bieloruse, cu nimic diferite (ca amplitudine) de manevrele naval comune NATO-Ucraina făcute în coasta Crimeei sau de deploymentul permanent de tancuri și trupe americane în Romania și Polonia. În plus, nici măcar suspiciunile NATO despre care se vorbește nu erau cu privire la invazia Poloniei de către Rusia cu ocazia acestor exerciții ci priveau mai ales transferul de trupe rusești în Belarusia – o cu totul altă mâncare de pește decât cea sugerată în articol.

Să ne întoarcem însă la aderarea la Euro. A venit din nou momentul ca gogoașa cu aderarea să fie din nou rumegată intens în presă, în urma declarațeii lui Tataie Meleșcanu că România va adopta în 2025 (sau pe lângă). După cum știm, în general BNR este contra adoptării Euro deocamdată și încearcă să sugereze mai mult sau mai puțin discret că nu ar fi momentul, mai ales – dar nu doar – din cauza problemelor din zona Euro în urma crizei din 2008, probleme încă nerezolvate.

Oricine este interesat de cum stă zona euro, poate vizita trendingeconomics.com și poate să vadă cum a evoluat raportul PIB/datorii pentru marile economii europene. Este un prim indicator. Un al doilea semnal este rata dobânzii la euro menținută încă la cote minime din cauza dezastrului pe care cea mai mică ridicare l-ar produce într-o uniune aflată deja în plin proces de disolutie socială, politică și economică. Indubitabil, rata dobânzii dă temperatura la situația financiară: rată mică = risc mare, rată mare = stabilitate. Un al treilea semn de întrebare cu privire la aderarea la euro ar fi Brexit-ul. Este la mintea cocoșului că dacă euro ar fi mare scofală, britanicii nu doar că nu se retrăgeau din UE, dar îl adoptau și ei.

Cele 3 elemente enumerate sunt doar câteva argumente minime împotriva aderării la euro, pentru a nu vă plictisi cu amănunte tehnice prea complicate cum ar fi raportul assets/derivate al băncilor europene comparativ cu cele americane sau achizițiile de bonuri de trezorerie americane și acțiuni de către Banca Națională a Elveției forțată să-și diversifice achizițiile în urma câștigurilor de euroi gratuiți pe care Elveția îi atrage prin simplul fapt că o francul elvețian este mult mai atractiv și investitorii se grămădesc să-l cumpere, deși Elveția este o țară minusculă comparativ cu UE, însă are marele avantaj că este încă o țară capitalistă – ceea ce euro-soviet-ul nu prea mai este.

Pentru specialiști, de departe păstrarea monedei naționale în contextul istoric actual este în primul rând recomandată la fel cum este recomandat să ai diguri în jurul unui râu care tocmai te-a inundat. În loc să întărești digurile și să faci tot ce poți ca să minimizezi riscurile de expunere la inundații, tu le distrugi și zici: mai bine fără ele, puțină apă nu ne strică. Ce dacă tocmai a fost inundație, pericolul a trecut. Ce dacă în amonte avem ditamai barajul care e crăpat și stă să pice (adică rata dobânzii BCE). Noi suntem mai încrezători și vrem să asanăm cât mai mult din albie, prin urmare dărâmăm digurile și extindem terenul agricol ca să beneficiem și noi de irigații ieftine.

Nu există cuvinte cu care să catalogăm prostia și incompetența celor care mai amintesc în ziua de astăzi orice beneficiu al aderării la euro. Grecia este un alt exemplu simplu de înțeles pentru toată lumea. Cu toate acestea, din motive cu totul străine de sănătatea mentală, un boșorog cam aerian și care oricum trebuia să iasă la pensie până acum, pentru ca a pupat unde trebuie a primit și el un scaun mai înălțat și iată că încearcă să ne arunce pe toți în prăpastie cu angajamente pe care doar el și le ia.

Norocul nostru este că la putere avem politicieni care se sperie de adearea la euro dintr-un singur motiv: limitarea deficitului. În prostia și necunoașterea lor, nu realizează că oricum limitarea deficitului este un mac-mac asumat doar de noi, dă nimeni nu prea îl respectă, nici măcar cei mari. Deci, oricum asta nu ar fi problema. Dar e bine că în prostia lor nu realizează, sau poate realizează dar le e frică de necunoscut, trecerea la euro presupunând cel puțin un duș rece al inflației, care pote fi inlamația fatală pentru un bolnav aflat în comă – ținut pe aparate, doar ca să îi fie recoltate organele – care este economia românească.

Victimizarea lui Pomohaci: răzbunarea dracilor

“Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (Petru 5, 8)

Victimizarea preotului caterisit Pomohaci și transformarea lui într-un martir nu miră pe cei care mai deschid Biblia din când în când și au oarecare cunoștință de războiul nevăzut. Există totuși câteva observații care merită făcute pentru ca poate în al doisprezecelea ceas ierarhii BOR – și o data cu ei și clerul și mirenii – vor învăța cât de importante sunt canoanele și cât de mari pot fi accidentele atunci când canoanele sunt fentate și când părelnica iubire îi îndeamnă la pogorăminte și iconomii care dacă pe moment par a face bine, în timp, răul lucrând, consecințele pot fi dezastruoase.

Canoanele nu sunt altceva decât niște jaloane pe calea mântuirii puse de cei care au mers pe ea înaintea noastră de 2000 mii de ani. Aceste jaloane ne arată unde sunt curbele periculoase, unde sunt prăpăstii și primejdii neprevăzute, etc. Neascultarea de ele, ne expune la riscuri și accidentele au victime puține sau victime multe, după mărimea “vehiculului” . Când cel care calcă canoanele este un preot victimele sunt multe, așa cum există diferențe între un accident făcut de un motociclist rebel care nu respectă limita de viteză și altele sunt consecințele când un șofer beat aruncă autobuzul în prăpastie.

Un prim lucru care se face evidențiat în cazul “reabilitării” lui Pomohaci, este dragostea uimitoare pe care unele televiziuni și ziare au început s-o aibă peste noapte față de un (fost) preot ortodox. Nenumărați preoți sunt iubiți de credincioși, au lucrări mari, au activități umanitare, pastorale, etc, însă rareori vom vedea o emisiune de 4 ore despre un astfel de preot și rareori vom auzi despre ei. Evident, scandalul este subiectul aici, nu persoana în sine. Însă dacă analizăm cu atenție, un scandal în direcția acuzării lui Pomo și a aruncării cu noroi în biserică în sensul că iată ce se întâmplă ar fi cu siguranță mult mai urmărit decât o emisiune în care se încearcă “reabilitarea” acestuia și se prezintă ca o victimă a “regulilor oarbe” din BOR. La care se mai adaugă și teoriile conspirative cu privire la atacurile asupra BOR. Uimitor unde erau apărătorii bisericii: la RTV, la Cotidianul și la Antena 3.

Există, bineînțeles, și emisiuni / televiziuni unde preotul este acuzat și terfelit, băgându-se la grămadă cu întreaga Biserică, cu toți preoții și credincioșii: ortodocșii ăștia ipocriți care predică virtutea și practică destrăbălarea chiar în afara firii. Acolo există însă Pomo are competiție pe ierahul de Huși (fostul).

Diferențierea poziționării unui organ media față de problemă se face în funcție de publicul țintă, dracul încercând să prindă în plasa minciunilor și înșelărilor sale pe toți: pe cei mai “educați” și pro-europeni le confirmă repulsia față de Biserică. Am aminti aici Digi 24  (televiziunea europeniștilor și “intelectualilor”, a celor “elevați” și care nu se lasă mințiți), Antena 3 (televiziunea tovarășilor mai … “luminați”), Hotnews s.a.

Pe cealaltă pozitie, de victimizare a lui Pomo la pachet fie cu acuzarea Bisericii de mătrășirea “sfântului” fie de pompare pe tema diverselor conspirații și “adevăruri ascunse” care încearcă să demonstreze ca totul e o lucrătură, avem televiziuni pentru bătrâni și … mai puțin deștepți: RTV, B1TV și alte ziare. Un articol interesant din această categorie a apărut acum câteva zile în Cotidianul și lansează teoria că atacul asupra BOR are loc din cauza referendumului pentru familia tradițională, acest articol fiind probabil singurul în care Cotidianul prezintă într-o lumină puțin pozitivă Referendumul pentru Familie.

De ce s-a ajuns aici și care să fie adevărul din spatele perdelei de fum? Încă de la începutul “cazului” am atras atenția că:

“Cazul Pomohaci este unul atât de vechi încât este precum un fruct putred care nu doar că s-a stricat și emana miros în rândul poamelor din proximitatea lui, dar cultura de mucegai este variată și multicoloră.” (Sursa: TOLERANȚĂ PENTRU ERETICI ȘI DEZAXAȚI ȘI ACRIVIE PENTRU “TRADIȚIONALIȘTI” – 27 Iunie 2017)

Pomohaci a călcat pe lângă și trebuia caterisit de mai multe ori până să se ajungă aici. Era îndeajuns faptul că nu s-a lăsat de cântat. De la prima apariție publică, ierarhul trebuia să îl avertizeze și pentru că evident nu a ascultat, să-l caterisească. Au fost apoi și alte “evenimente” cum ar fi chemarea unui eretic să predice de la amvon, însă în general problema cu Pomohaci era sectarismul și promiscuitatea lucrării lui care nu era ceva normal. Mai sunt preoți cu lucrări anormale în sensul că fac lucruri care în mod normal ar trebui să le facă mirenii, însă acolo unde nu există binecuvântarea ierarhului și când păstorul este o vedetă cu ifose și neascultătoare, nu e greu de ghicit ce urmează. Precum o tumoare de cancer care nu se taie când este mică, aceasta crește și afectează mai multe organe, așa a fost și cu cazul Pomohaci: nu a fost caterisit la prima greșală, a făcut altele și mai mari. Nu a fost caterisit nici după aceea, a făcut altele și mai mari. Răul s-a propagat până a ajuns unde este și probabil pe măsură ce bulgărele prinde tracțiune, vor începe să apară înregistrări și mărturii mai multe și mai șocante.

Unde se poate ajunge nu speculăm: dracul are imaginație și experiență și în lumea de astăzi orice se poate întâmpla atât cu Pomo, cât și cu urmașii lui. Scenarii sunt multe, dar nu speculăm pentru a nu sminti pe cineva (mai mult decât o facem oricum, inevitabil). Doar menționăm că este puțin probabil ca Pomohaci să se pocăiască și să nu mai facă rău în continuare. Pocăința este exclusă pentru că în primul rând, Pomohaci nu înțelege ce i se întâmplă și oricum nu arată nicio intenție nu doar de pocăință dar nici măcare de smerenie. Chiar nevinovat fiind, nu se justifică neascultarea lui și continuarea unei vieții străine de un preot ortodox.

Să vedem însă consecințele imediate ale acestui scandal.

O parte dintre cei considerați “înauntru” se vor obișnui cu sfidarea și atacul asupra ierarhilor, contestând regulile, canoanele, judecățile și în general ierarhia bisericească care este tulpina trupului lui Hristos. Deja secta Pomohaci este demult pierdută, acei oameni fiind doar în mintea lor parte a Bisericii Ortodoxe. Dacă cu ocazia Sinodului din Creta, mai ales cei “tradiționaliști” au fost dezamăgiți de ierarhi și sunt încă îngrijorați, fiecare gândindu-se ce să se facă dacă se împute treaba și aggiornamentele se extind și mai mult în BOR, cu ocazia scandalului Pomohaci, cei care au fost imuni la problemele “de-a dreapta” și sunt mai degrabă expuși la loviturile “de-a stânga” sunt acum triști că “un om bun”, “un sfânt în viață” ca Pomo este caterisit deși a făcut atâta bine și nu a făcut rău nimănui. Aceștia nu doar că își pierd încrederea în ierarhie și își agravează alergia față de norme, canoane, dogme, reguli etc. Dar rupându-se de cler, se rup și de Biserică total. În paranteză spus, ortodoxia presupune multe constrângeri, deoarece este “calea cea strâmtă”. Canoanele deși văzute ca constrângeri, sunt de fapt faruri călăuzitoare în întuneric, de aceea sunt importante.

Problema principală și paradoxul acestui scandal este că nimeni nu vorbește de necanonicitatea altor fapte ale lui Pomohaci (amintite de mine mai sus) ci se discuă pe seama acestei înregistrări.

Foarte mulți din cei “căldicei” care nu sunt parte vie a Bisericii și deși se declară ortodocși râd la bancurile cu preoți de parcă ar fi turcaleți sau îi fac pocăiți pe cei care țin post, vor avea încă un motiv să se răcească și mai mult și să rămână mai departe în credința lor independentă și înțeleasă de fiecare în felul lui, cum îi vine în cap la fiecare în parte, un fel de protestantism individual. Ei vor asculta în continuare cântecele lui Pomohaci și îl vor aplauda la festivaluri.

În rest, cei din afară, fiind în afară nu vor fi afectați decât că vor folosi acest accident din Biserică ca să arăte cu degetul. “Ce familie tradițională vreți voi, pupătorilor de moaște când preoții și ierarhii voștri sunt pedofili și homosexuali?” – cam în jurul acestei întrebări e discursul lor. Limbajul nu este și nu va fi deloc delicat, dracul renunțănd la corectitudinea politică și respectul față de toate orientările când vine vorba de aruncat cu noroi înspre Biserică. Culmea ipocriziei, dacă am putea pretinde dracului așa ceva …

Spuneam mai sus că eu cred că Pomohaci nu înțelege ce i se întâmplă. Poate trebuia de la început să pornesc cu a explica ce cred eu că s-a întîmplat în realitate și abia ulterior să analizez efectele. În primul rând, din nou repet, Pomohaci nu trebuia să mai fie preot. Un preot nu are voie să cânte la nunți, la petreceri etc, nu se cuvine, sunt canoane în acest sens. Apoi, rugăciunea împreună cu ereticii este vrednică de afurisire. Adica, eu ca credincios simplu, dacă mă rog cu ereticii, trebuie să fiu afurisit, adică exclus din Biserică. Cu atât mai mult, un preot care cheamă un eretic să predice de la amvon trebuie caterisit. Este un păcat strigător la cer, este o încălcare gravă a canoanelor trecută cu vederea doar în vremurile moderne de ierarhii care înțeleg greșit iconomia și neavând vederea duhovnicească care să le arăte când trebuie și când nu trebuie să facă iconomie, și neavând nici experiența luptei duhovnicești care cât de cât le-ar permite să evite unele greșeli prea mari, folosesc iconomia deoarece e cea mai ușoară unealtă. Precum un chirurg care îi e frică să folosească bisturiul și îi dă pacientului o aspirină, sperând că îl vindecă Dumnezeu, așa e iconomia în cele mai multe cazuri.

În cazul cu înregistrarea, adevărul este greu de aflat. Nu exclud deloc posibilitatea ca înregistrarea să fie un fals. Oricine poate cumpăra cu 30$ un serviciu de editare audio pe fiverr.com și să pună pe un mic indian să îi compileze niște bucăți audio reale, să folosească niște sintetizatoare de voce, ca să scoată ce vrea el. Tehnologia asta există pentru audio, și pentru cei care au bani există și pentru video, adică se pot face imagini în care programul poate schimba mișcarea buzelor unui om, astfel încât pe lângă coloana audio modificată să pară că respectivul chiar a spus ce se aude. Iată un video demonstrativ mai jos:

Pentru a înțelege mai bine campaniile de atac asupra Bisericii Ortodoxe, ar fi îndeajuns să ne uităm la greci unde acestea au loc periodic și există un război mediatic continuu împotriva Bisericii, tocmai din cauza încrederii pe care poporul încă o are în aceasta. Există mărturii ale unor preoți care explică cum au fost sunați noaptea în toiul nopții să meargă să împărtășească pe cutare persoană care e pe moarte. Când ajunge la adresa respectivă, doua femei dezbracate sar la gâtul preotului în timp ce alții le fac poze. Până se dumirește părintele și o ia la fugă, un tânăr adolescent și două tinere socialiste revoluționare au strâns deja “material” pentru un articol denigrator care va fi publicat ziua următoare pe prima pagină.

Pe de altă parte, nu este exclus nici ca din cădere în cădere, Pomohaci să fii ajuns până la acest grad al păcatului. Deja ușurința cu care săruta femeile din haremul propriu al sectei pe care o înființase, pe mină mă șocase încă de acum câțiva ani. În fața camerei TV! Nu doar că era aiurea și necuvenit dar felul cum părintele se uita la ele și spunea că le iubește, ridica multe semne de întrebare. Această variantă este cu atât mai probabilă cu cât dacă Pomohaci chiar ar fi avut o minimă duhovnicie și l-ar fi preocupat soarta lui în veșnicie, cât și efectul acuzelor care i se aduc și a scandalului iscat, nu s-ar fi dus la festivaluri și cântări în toiul scandalului ca să sfideze total ierarhia și pe credincioșii ortodocși ci chiar nevinovat fiind, ar fi bagat capul în sac, s-ar fi smerit și ar fi așteptat mila lui Dumnezeu în rugăciune și în pace. Ori Pomohaci cântă și se pupă în bot cu alți tovarăși, nu dă jos haina preoțească sfidând în continuare Biserica, dă interviuri, își angajază avocați și îi trimite la TV, etc, în general nu arată ca un om care se pocaiește ci se prezintă ca un înger rănit, ca Hristos pe cruce.

Culmea prostiei și a iresponsabilității ar fi ca Pomohaci să reușească să fie primit iarăși în preoție, ceea ce siguranță dracul o va prezenta ca pe o înviere. Caz în care, într-adevăr Ardealul va fi pierdut, așa cum a profețit Arsenie Boca!

Klaus linge macaroana dar macaroana tot nu se înmoaie

În ciuda măgulelii și gargarei ieftine pe care mac-mac-ul neamț o face cu mult talent și curtoazie, așa cum se cuvine unui vasal respectuos, macaroana nu s-a topit de emoție. Discursul lui Klaus a fost pe scurt:  Europa Socială blah, blah, partener autentic blah, blah, merci beaucoup.

A sărit totuși în evidență o bucată care dovedește că neamțul nu e aerian deși e înalt:  România […] doreşte să fie un membru re-fondator al Uniunii Europene.”.

Pai dacă Europa trebuie refondată înseamnă că deocamdată este distrusă. Mare lucru pentru neamț să recunoască asta. Prostia lui însă că nu are alte idei decât să măcăne în continuare aceeași poveste și tot îi dă înainte cu marile planuri cincinale (sau poate decenale) ale integrării cât mai depline în timp ce Europa arde și se cutremură din toți țâțânii.

Până și macaroana, dincolo de mac-mac-uri a venit de fapt în România ca să ne atragă atenția și să ne pregătească pentru viitorul război economic pe care Franța îl va porni cu restul țărilor europene mai ales cele din est. Pe măsură ce criza se accentueaza și fantasmagoriile promise de Macron nu se întâmplă automat fără austeritate și muncă (chestii imposibile de cerut revoluționarilor francezi care au trăit și trăiesc în huzur de 50 de ani pe seama nemților), francezii vor începe din ce în ce mai mult să pună presiune pe propriile compani care în dorința de supraviețuire și de profituri caută forță de muncă cât mai ieftină, care bineînțeles este în Est. Unitate-unitate, dar până la branză, măi frate!

Nu voi intra în amănunte, le puteți citi pe Ziarul Financiar sau pe Bursa. Pe scurt, macaroana se plânge că noi avem taxele prea mici și multe firme franceze preferă să vina la noi să angajeze muncitori, mai ales în domeniul transporturilor. Penibil francezul să se vaiete de “dumping”-ul (câtă ipocrizie și cât anti-europenism crunt poate să aibă) companiilor românești. O să vedem cât de mult i-ar convine lui o politică fiscală unică când Herr Merkel o să dicteze măsuri de austeritate bugetară în Franța și o să taie salariile bugetarilor francezi sau subvențiile fermierilor.

De râsul curcilor să vina macaroana să ne acuze de dumping fiscal, pe noi care oricum avem taxele mai mari decât oricare dintre vecini și în condițiile în care oricum marile companii franceze care domina piața românească nu prea fac profituri locale, ci folosesc offshore-uri. Să mai amintesc oare de utilitățile noastră vândute pe ochi frumoși la companiile franceze care ne supra-taxează și trăiesc din lipsa de competiție de care se bucură prin protecția statului român incompetent să formeze o piață liberă care ar forța scăderea prețurilor și eficientizarea? Dar macaroana trebuie să arate votanților lui că dă din coate și își face treaba.

Pe lângă “pregătirea” acestui război, pe care Macron vrea să îl câștige cu diplomația și a venit doar să se asigure că nu îi punem bețe în roate ca ungurii și polonezii, francezul l-a fraierit deja pe neamț vândându-i niscavai elicoptere:

Societatea Airbus Helicopters, filială a grupului aeronautic european, a transmis ieri mesajul că aşteaptă ca autorităţile de la Bucureşti să organizeze o licitaţie “transparentă” pentru achiziţia de elicoptere, informează agenţia France Presse, menţionând că şi compania americană Bell curtează România, care trebuie să-şi înnoiască flota de elicoptere civile şi militare. (Bursa)

Repetarea frenetică a prieteniei tradiționale francezo-române atât în discursurile lui Klaus cu această ocazie cât mai ales în “analizele” capetelor vorbitoare de la TV este o mantră idioată pe care eu nu o înțeleg: despre ce prietenie vorbim și cum se manifestă aceasta? La ce ne folosește acestă prietenie în afară de faptul că suntem bun cumpărători de armament francez? Câtă vreme Franța nu are niciun cuvânt de spus (sau se face că nu are) și noi suntem ținuți la marginea Europei prin excluderea din Schengen, fie Franța nu ne este prieten, fie Franța nu are nicio putere și mai bine am întări relațiile cu Ungaria și am deschide noi puncte de frontiere pentru a decongestiona transporturile ștrangulate la granița de vest care măresc drastic costurile pentru companiile românești și frânează dezvoltarea.

 

1 2 3 158