De ce se opune SUA unirii Romaniei cu Moldova?

In primul rand, trebuie sa taiem din start gogosile lansate de tradatorii vanduti care apar sub titulatura de “analisti”, “experti” sau “profesori universitari” invitati la TOATE emisiunile TV ca sa ne bage pe gat propaganda NATO/UE.

Un caz pe care as dori sa-l evidentiez pentru ca omul asta pute (a tradator platit, prea prost ca sa aiba propriile idei si sa-si camufleze misiunea) cum deschide gura: Iulian Fota

chifu

Daca omul asta e profesor la univeristate (ca asa se prezinta), eu nu inteleg cand mai are timp de meserie daca el zilnic apare la TOATE emisiunile, de la DIGI24 la Realitatea TV. Aseara l-am vazut la Realitatea TV unde se certa cu Rares Bogdan, pe motiv ca declaratiile ambasadorului american din Moldova trebuie ignorate pentru a nu ii supara pe prietenii americani si pentru a nu ne face singuri rau, in sensul ca daca asta a spus ce a spus, inseamna ca poate asta e politica SUA si prin urmare ar fi bine sa tacem si sa lingem in continuare fundul in liniste si pace, ca altfel, pierdem sprijinul SUA (care sprijin oricum nu il avem, pentru ca de la SUA noi nu speram altceva decat recuperearea Moldovei, ca doar nu o sa ne ocupe rusii tara aiurea in caz ca iesim din NATO si ramanem singuri – drobul de sare clasic frecat de “analisti” cand e vorba de politica externa). Dupa ce a vazut ca asta cu “tacutul” (tipul are idei dictatoriale iluministe evidente, nu mai comentez asta) nu merge, a dat-o intoarsa: ca de unde stim noi ca asta chiar e politica SUA, ca poate e doar o parere personala, ba mai mult ca sigur asa ceva trebuie sa fie. La urma urmei, nici traducerea in romana a declaratiei nu a fost buna – dupa parerea lui Fota –  declaratia suporta interpretari, omul a vrut sa spuna cu totul altceva, nicidecum sa fie anti-roman etc.

Deci prima prostie pe care trebuie sa o taiem este ca nu trebuie sa discutam despre asta. Eu zic ca trebuie sa discutam pentru ca ne priveste si pentru ca mai bine ne trezim mai devreme decat sa ramanem cu fundul in soare ca in alte vremuri din istoria noastra.

O doua gogoasa, cum ca declaratiile ar fi personale si nu e politica oficiala ce a spus ambasadorul este iar o prostie pentru cei care nu judeca: omul a lucrat la Moscova! Este diplomat de cariera, a invatat rusa inca din facultate si a lucrat la ambasada din Moscova de mai multe ori, inclusiv in timpul Razboiului Rece, deci nu vorbeste aiurea. Cat de idiot sa fie Fota si cat de prosti sa ne creada incat sa pretinda ca un ambasador cu biografia astuia poate sa debiteze pareri personale, mai ales cu ocazia Zilei Independentei Moldovei? Tipul (ambasadorul) nu ar putea sa debiteze idei personale nici daca ar vrea, pentru ca probabil nu le are. Pentru el, nu exista pareri, idei, nuante, preferinte, omul e doar la serviciu.

In fine, as dori sa clarific si de ce opiniile ambasadorului nu tin doar de politica administratiei lui Obama, ci tin de politica SUA, indiferent de cine va veni dupa. Chiar credeti ca Obama nu are alte probleme decat sa se ocupe de problemele Moldovei si de posibilitatea unirii cu Romania si sa ii delege ambasadorului sa “transmita mesaje”? Nu, Imperiul este o masinarie compelxa, care merge inainte ca un portavion pe directia stabilita dinainte, indiferent de cine se afla de tura la carma.

Asadar, sprijina sau nu sprijina SUA unirea Romaniei cu Moldova? Un raspuns la aceasta intrebare eu l-am dat de mult si cititorii fideli cunosc semnalele mele de alarma. Redau un citat dintr-un articol din Februarie si va recomand sa recititi:

Deci aliatul nostru sigur stie ce vrem, sigur poate sa ne ofere sprijin, dar nu o face. De ce? Raspunsul este simplu: pentru ca nu vrea si pentru ca Romania nu poate face nimic pentru a-l determina, si pentru ca Romania nu are ce sa ofere la schimb desi si-a oferit totul. Iata deci, de ce speranta ca apartenenta la NATO si asocierea cu cei mai puternici ne ofera perspective si pentru unificare, sunt iluzorii. Am auzit undeva, ca barbatii sarbi, dupa ce merg la prostituate, urineaza peste ele, pentru a arata ca doar le-au folosit pentru o nevoie ocazionala si le injosesc pentru ca i-au indemnat la pacat. Cam asa trateaza Romania SUA: scoate fundul inainte si in schimb primeste si cateva palme. (sursa: ROMÂNIA ÎN MENGHINA OBIECTIVELOR SI A RISCURILOR)

Cred ca am clarificat atunci de ce SUA nu are nici un interes sa ajute Romania in privinta Moldovei, nu doar pentru ca Romania nu i-a cerut acest sprijin, ci pentru ca pur si simplu Romania s-a oferit americanilor pe tava gratis, precum o prostituata care isi ofera serviciile gratuit unui yankeu doar pentru ca e impresionata si dominata de impresii pozitive si vise aiuristice.

Sa vedem insa acum de ce SUA  se opune unirii cu Moldova explicit, ferm, nu doar ca nu ne ofera nici un sprijin, desi nu l-am cerut inca. Motivele aici nu sunt prea complicate: SUA nu vor complicatii in plus in relatia cu Rusia, mai ales avand in vedere ca are deja doua “operatiuni” mult mai complexe cu mize mult mai mari: Ucraina si Siria. Pe aceste fronturi, SUA este deja in conflict cu Rusia, iar inca un front nou deschis in Moldova (desi evident nu ar fi vorba de razboi, prin front ma refer zona de conflict, nu neaparat militar) evident nu le-ar conveni.

Avand in vedere aceasta situatie, nu trebuie sa avem resentimente fata de americani: ei isi urmaresc interesele. Trebuie insa sa ne trezim si sa incepem sa ne urmarim si noi interesele, cautand sprijinul rusilor in perspectiva Unirii. Am mai tratat in articole vechi cum o politica nuanta este posibila si cum chiar fiind in NATO / UE putem avea relatii de prietenie, discutii si negocieri cu rusii pentru a ne atinge obiectivele noastre. Grecia este un exemplu, Turcia vine din urma.

As dori sa inchei caci prea multe nu mai sunt de zis. In urma acestui “incident”, tehnocratii romani vor baga capul in pamant ca strutii si nu vor zice nimic, americanii vor raspunde sec cum fac de obicei (a se vedea si raspunsul la intrebarea presei cu privire la plasarea rachetelor nucleare la Deveselu) si poporul nu va face decat sa isi piarda si ultimele sperante: dupa ce economia e cum e, dupa ce ca politic suntem unde suntem, nici macar idealul national de unitate nu mai are nici o speranta. Prin urmare, putem sa continuam sa ne jelim in continuare, sa ne tanguim ca milogii, sa ne exprimam violent (verbal) frustrarile, vom putea sa ii injuram in continuare pe americani si poate chiar sa facem mitinguri anti-americane. Din pacate, sentimentul anti-american nu va juca un rol prea mare in alegeri pentru ca romanii au memorie ca pestii. Sau mai bine zis ca cainii: cand vin alegerile, vor doar un os de ros, nu ii intereseaza subiecte prea … spirituale.

Singurii de castigat din toata treaba asta sunt “analisti” TV care vor avea mai mult de munca si vor primi bonusuri pentru extra-efortul pe care il vor face in recuperarea daunelor de imagine pe care le va suferi Imperiul din acest scandal.

Iohannis, catelusul lui Merkel tace, in timp ce cucoana ne hotaraste viitorul

Ca membru stat UE, ne-am astepta ca fiecare miscare majora care se face in aceasta Uniune sa includa macar in aparenta si o farama din hotararea si decizia poporului roman, exprimata teoretic de alesii poporului roman, care ar fi Ionahhis si Ciolos. Ooops, Ciolos nu e ales, e “delegat” temporar, de ceva timp …

Bunaoara, zilele trecute Merkel cu Hollande si cu Renzi s-au intalnit ca sa decida soarta Europei prin prisma Brexitului.

Tot ce am citit in presa romaneasca cu acest prilej, sunt gogosi despre simbolistica locului si importanta solemna a momentului. “Reintoarcerea la surse” [1], „nivel comun de ambiţii” [2], blah, blah. Nici un ziarist nu s-a gandit sa isi puna problema: ba vere, stai asa. Parca UE ne includea si pe noi si pe polonezi si pe altii, cum adica Merkel si cei 2 aghiotanti ai sai decid viitorul.

Evident Romania nu va fi niciodata intrebata ce parere are despre viitorul UE si cum ar fi bine sa decurga lucrurile, asa cum romanii nici macar nu au fost intrebati daca vor sa adere la UE si nici nu li s-a spus clar ce este UE. Pe romani, mass-media ticaloasa, i-a mintit ca UE inseamna ca poti merge cu buletinul in vest si ca poti sa primesti faina si malai de la UE daca esti sarac, si fonduri europene daca esti … beneficiar de fonduri, altfel zis daca stii sa faci hartii si ai relatii si pile pe la aia de pun stampilele pe hartii. Nimeni nu le-a spus ca integrarea in UE inseamna renuntarea la suveranitate si ca justitia europeana are prioritate peste justitia romaneasca.

Dar stati linistiti, nu doar romanii au fost mintiti astfel. Si polonezii, si bulgarii, si cehii, si pana chiar si britanicii. Ba francezii chiar au fost inselati pe fata: dupa ce au refuzat noua Constitutie Europeana prin referendum, aceasta a fost transformata in Tratat, pentru a nu mai fi nevoie de referendum, adica de votul popoarelor. De ce? Pentru ca UE e condusa de “iluminati” care stiu mai bine ca “boporul” ce e bine pentru “bopor”.

Tot asa se intampla si acum: capetele luminate decid si capetele noastre de tara se pleaca galant si timid in fata captetelor iluminate europene, cum ar fi Merkel.

Dar lumea e multumita, deocamdata UE sta bine, cu toate necazurile. Economia nemtilor duduie si chiar si economia romanilor duduie. Viitorul suna bine, nu are ce sa se intample rau, cu tot cu emigrantii astia care sunt oricum atrasi doar de Germania care oricum abia asteapta sa ii puna la munca.

Mai greu o sa fie insa, daca cine stie cum – Doamne, fereste! – in locul lui Merkel o sa vina un nou Hitler. Caci cu puterile pe care si le-a preluat singura Germania si cu si mecanismele “europene” actuale, nu va mai putea fi oprit nici macar de Marele Licurici. De chestia asta pana si italienii si francezii au a se teme. Dar si ei dorm, asa cum si noi dormim, caci deocamdata ne este bine …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] B1TV Viitorul Europei se decide luni? Merkel, Hollande și Renzi, întâlnire pe insula Ventatone

[2] Adevarul: Viitorul Europei se decide luni? Întâlnirea simbolică de la Ventotene

De ce nu exista viata pe Proxima b

O planeta care orbiteaza in jurul unei stele apropiate de sistemul solar, Proxima Centauri, si care ar putea intruni conditiile pentru a mentine viata, a fost descoperita de cercetatori, scrie AFP. (susa: Hotnews)

New_shot_of_Proxima_Centauri,_our_nearest_neighbourSa nu ne asteptam la comentarii sau opinii prea interesante pe Hotnews cu privire la orice fel de stiri, cu atat mai putin la stiri din categoria “SCIENCE” din renumitul site de manipulare a opiniei publice. Dar nu doar Hotnews a cazut in imitatio idiotio, ci si alte outlet-uri straine.

Descoperirea acestei planete, este un nou motiv de tzopaire in sus a ahtiatilor dupa extraterestri care deja viseaza la misiuni inter-stelare prin care sa luam legatura cu ei si sa vedem care e povestea lor.

Eu am o cu totul alta teorie si o sa incep de la coada: daca ar exista viata pe Proxima b, va dati seama ca sansele ca sa existe viata inteligenta ar creste de cateva milioane de ori si pana acum trebuia sa fim deja contactati de ET?

Deci, avem doua chestiuni majore:

  1. poate exista viata pe alte planete?
  2. daca exista viata pe alte planete, poate aceasta sa evolueze (sa devina inteligenta)?

Prin viata inteligenta, eu inteleg ca civilizatia a ajuns in punctul in care sa descopere radio-ul.

Evident pentru punctul 1 exista multe sperante si zero dovezi. Ca sa nu mai zicem, aproape de zero probabilitati, daca incropim orice formule minunate si optimiste am vrea noi (cum ar fi Paradoxul Fermi, de exemplu).

Insa, daca viata exista (cu toate probabilitatile slabe, dar sa zicem totusi) atunci saltul la viata inteligenta in spatiul probabilitatilor este mult mai mic. Dupa parerea mea, probabilitatea ca sa existe viata pe alte planete, e aceeasi ca probabilitatea sa ma sui eu intr-un avion si sa aterizez pe Luna. Partea a doua, daca totusi ajung pe Luna, probabilitatea ca viata care exista sa fie inteligenta, este aceeasi cu probabilitatea ca o data ajuns pe Luna sa fiu in stare sa mai fac inca 10 pasi.

Nu stiu daca ma fac inteles: este mult mai usor ca viata sa ajunga inteligenta daca exista, decat ca viata sa existe in alta parte decat pe Pamant.

De aceea, daca viata ar exista pe Proxima b, sunt sanse mari ca sa fii evoluat (de atatea milioane de ani de cand pitica alba a ingaduit viata) si prin urmare, noi ar cam fi trebuit sa prindem deja posturi radio sau TV Proximiene b (apropos de nomenclatura, astronomii nu se dezmint in lipsa de imaginatie cand vine vorba de denumirea de noi descoperiri).

Este interesanta aceasta descoperire. Arata ca omenirea va avea un viitor atunci cand soarele va face boom si vom fi nevoiti sa “emigram” in alte sisteme solare, cel putin pana se calmeaza Soarele si se face si el pitic.

Dar cei care isi pun speranta in existenta viatei pe Proxima b, nu au nici cele mai infime tangente cu realitatea, care in general se supune probabilitatilor.

Erdogan s-a pus pe treaba

Dupa ce a terminat de facut “curatenie” in interior, Erdogan a inceput sa faca “treaba” si in Siria. De multe ori l-am facut pe Erdogan turc in sens peiorativ, in ideea ca e foarte nervos, instabil in decizii, incoerent in politici, etc. Am insa de facut o rectificare si o nuantare a imaginii gresite pe care sper sa nu o fi facut acestui nou sultan care dupa parerea mea va duce la dezintegrarea pentru totdeauna a ramasitelor Imperiului Otoman in ciuda sperantelor pe care multi si le-au pus in el.

In primul rand, daca ne uitam unde se afla Turcia, este normal ca la frecusul dintre Imperii, Turcia sa aiba o politica inconsistenta si cu greu de inteles de cei care nu sunt conectati in permanenta la tot ce se intampla in zona. Altfel spus, nu e deloc de mirare ca astazi Turcia ameninta Israelul si sustine palestinienii, pentru ca peste ceva ani, sa isi ceara scuze si sa restabileasca relatiile cu Israelul, numindu-l un stat prieten. La fel cu Rusia si la fel cu SUA: Turcia are un dans intre prieten neconditionat si dusman violent, cu totul unic in peisajul international actual. Turcia obedienta care era condusa de generali NATO si in care politicienii erau buni doar la dat din gura, nu mai este. Erdogan a schimbat situatia si poate prin prisma acestui personaj putem intelege dus-intors-ul din politica externa a Turciei atat prin raportarea la marile puteri cat si ca implicare in conflictul din Siria.

Dupa impacarea cu Rusia si vizita la Putin a lui Erdogan, ne-am fi asteptat poate la ceva miscari importante in separarea de SUA si in dovedirea fidelitatii fata de Rusia. Cu siguranta, Rusia s-a mai amagit o data cu Grecia, cand isi punea speranta ca va primi altceva decat gargara mediatica. Putin s-a saturat deja probabil sa fie doar babaul europenilor: cand unul se supara cu altul, vine la el si ii ameninta pe ceilalti ca o da intoarsa cu Rusia. Totodata, Rusia nu putea sa ignore o posibilia oportunitate si sa incerce sa obtina orice concret din intoarcerea Turciei. De aceea Putin l-a primit pe Erdogan, a dorit sa asculte ce are de oferit si a cerut probabil cateva lucruri concrete. Cel putin din aceasta situatie rusii au castigat reintoarcerea la normal a relatiilor economice, ceea ce nu e nesemnificativ avand in vedere situatia sanctiunilor si perspectiva sumbra ca Rusia sa scape prea curand de ele. Dincolo insa de reluarea schimburilor economice, eventualitatea unor alte aranjamente concrete le vom vedea in Siria, fiind evident zona cea mai fierbinte si cea mai de interes pentru rusi si singura unde turcii si-ar putea arata cu fapte loialitatea fata de noul prieten redescoperit.

In Siria, dupa cum stim, Rusia si Turcia se afla in tabere oponente. Nu vom   relua intreagul ghiveci de actori din Siria si cine cu cine se lupta si cine, ce interese are, ci doar vom rezuma cat se poate de scurt: Rusia e cu Assad, Turcia e impinsa de SUA impotriva lui Assad, are un dusman vechi in kurzi si pe al 3-lea loc al relatiilor, are o minoritate protejata dintre oponentii lui Assad. Cu Isis, Turcia nu are nimic, ba mai mult, Rusia si altii au tot acuzat Turcia ca face negot cu petrol cu Isis, de unde ar veni banii acestora. De altfel, de cand in Siria a intrat Rusia si a bombardat cisternele petroliere cu care Isis cara petrolul catre Turci, Isis a cam ramas fara bani si abia rezista. Nu putem sa vorbim de Siria si sa nu reamintim: Isis este un tigru de hartie, o grupare de nebuni aparuta in lipsa oricarei autoritati in urma incercarii americanilor de a-l da jos pe Assad folosindu-se de cateva forte de opozitie din Siria. Cand Assad s-a retras in Damasc si a parasit teritoriu dinspre Irak, Isis a preluat controlul si s-a extins pana unde a putut. Sfarsit de rezumat, care nu a fost deloc scurt.

Acum sa ne intoarcem la ce s-a intamplat zilele trecuta: Turcia a invadat tehnic Siria! Cu tancuri. Pentru prima data in istoria razboiului din Siria (din ce imi amintesc eu) Turcia invadeaza (deci nu doar bombardeaza) teritoriul Sirian cu tancuri. Misiunea a fost extrem de masiva si dupa spusele unor turci, e pregatita de mai multi ani insa turcii au cam fost lasati cu fundul in balta de americani, care prefera mai mult pe kurzi de cand Isis e un pericol mai mare decat Assad. Kurzii in primul rand sunt victime colaterale in acest razboi. Singura lor vina este ca s-a nimerit sa fie lasati singuri in fata Isis-ului, atunci cand armata siriana s-a retras. Neavand incotro, s-au protejat si cu ajutorul petrolului din Irak, reusesc sa finanteze cat de cat o rezistenta extrem de eficienta. Putine surse de informatii explica  “eficienta” kurzilor si ma doare treaba asta, pentru ca nu e greu de ghicit. In primul rand, kurzii isi apara pamantul stramosesc si neamul si ei inca se afla in etapa istorica in care isi doresc un stat (spre deosebire de unii romani  care s-au saturat de nationalitatea lor si se cred europeni). De aceea, avand motivatie puternica si unitate, reusesc sa lupte impotriva Isis-ului cu fermitate, ba chiar au reusit sa ii impinga destul de mult inspre vest, amenintand cu realizarea unui coridor complet la granita de nord a Siriei cu Turcia. Din pacate nu am gasit o harta mai noua, de 1 iunie 2016. Verde deschis sunt kurzii:

siria

Turcia nu a intrat pana acum in Siria din mai multe motive: ba ca americanii nu le asigurau sprijinul, ba ca le era frica de rusi, ba ca unii generali sau comandanti puneau bete in roate (problema rezolvata o data cu lovitura de stat si purge-ul care i-a urmat).

Misiunea de zilele trecute nu a facut mare branza, decat a dovedit ca se poate: turcii au lovit 2 iepuri dintr-o lovitura: au eliberat Jarabulus, un orasel de la nord ocupat de Isis. Al doilea iepure ar fi ca i-au impins pe kurzi dincolo de Eufrat, eliminand riscul formarii unui cordon kurd in nordul Siriei care i-ar ajuta pe kurzi imens si i-ar pune in pozitia sa fie de departe aliatul principal al americanilor din zona. Pozitie la care turcii inca mai spera [1].

Vom face acum o mica paranteza: ce vrea SUA acum de la Siria? Avand in vedere ca in SUA vor fi in curand alegeri si ca Obama fiind pe picior de plecare nu vrea decat sa nu se intample chestii prea nasoale pentru care sa ramana in istorie (mai nasoale decat cele pe care le lasa in urma). Prin urmare, cel mai mare interes al lui Obama este lupta impotriva Isis fara implicarea prea mare a americanilor si fara sa faca pace cu Assad.

Prin urmare i-au lasat pe turci sa intre in Siria, avand in vedere ca turcii au primit ok-ul rusilor care nu se opun impotriva Isis-ului ci doar il sprijina pe Assad, deci daca acum turcii lupta cu Isis, e ok. Marea dilema din miscarea asta ar fi kurzii: cum de americanii i-au lasat pe turci sa ii atace pe kurzi (sau cel putin sa ii goneasca, nu stiu daca au fost confruntari directe sau pur si simplu le-au cerut sa plece). Acesta este poate un prim semn de intrebare. Daca americanii permit turcilor sa faca ce vor cu kurzii (in Siria, ca in Turcia oricum fac), kurzii se vor repozitiona si ei si vor pune presiune si mai mare pe turci, lasand mai moale lupta impotriva Isis-ului pe care momentan o duc mai ales pentru ca spera la un sprijin al americanilor in formarea unui stat kurd – visul lor secular – desi si-au mai luat o tzeapa in Irak unde au primit totusi autonomie si mai ales petrolul = bani. Practic in Irak kurzii sunt independenti doar ca nu au stat oficial, in rest, cu exceptia unei redevente platite Bagdadului (pe care auzisem ca nu o mai platesc nici pe aia), kurzii nu mai au nici o legatura cu restul Irakului din punctul de vedere al subordonarii statale, al armatei, etc.

Un al doilea semn de intrebare cu privire la aceasta “incursiune” este daca Turcia le va continua si ce planuri are. Din nou urmeaza o mare paranteza: care este interesul principal al Turciei? Interesul principal al Turciei este SUPRAVIETUIREA ca stat. In ciuda dus-intors-urilor lui Erdogan de-a lungul anilor, o singura constanta a ramas in politica externa si interna: lupta impotriva kurzilor. Nu stim de ce, dar turcii vad in kurzi principalul pericol la suveranitatea lor si la integritatea statului, de unde fac tot felul de giumbuslucuri geopolitice greu de inteles prin care subordoneaza orice miscare in directia luptei impotriva kurzilor. Cand a inceput razboiul din Siria, poporul turc nu a inteles de ce guvernul s-a plasat impotriva lui Assad. Cu siguranta, guvernul fiind influentat de SUA, s-a gandit ca nu are sens sa se opuna aiurea Imperiului si ca Assad va zbura repede, asa cum a facut-o si Ghadaffi si mai bine ajuta Imperiul mai ales ca poate se vor gasi ceva oase de rontait si pentru ei dupa (poate zonele locuite de turkmeni din nordul Siriei). Acestea poate au fost calculele lui Erdogan pentru care s-a plasat impotriva lui Assad. Ce nu stia Erdogan pe-atunci, sau poate stia dar nu credea, era ca rusii aveau sa il ajute pe Assad sa ramana cu orice pret. De altfel, mai nou, atunci cand turcii si rusii chiar erau la cutite pe campul de lupta, se zvoneste ca Putin i-a transmis lui Erdogan ca o sa faca din Siria un mare Stalingrad, in sensul ca nu o sa il lase pe Assad sa pice (vezi un articol vechi despre asta). Turcii au cam fost deci intre ciocan si nicovala: impreuna cu americanii impotriva vechiului prieten Assad si mai ales impotriva intereselor fratilor lor iranieni. Ca sa nu mai zicem riscul ca Primavara Araba sa tinteasca si Turcia si Erdogan sa se lase singur fiert in oala de vremuri … Ce ciudat, cand a inceput razboiul Erdogan se vedea pe sine sultan, imaginandu-si deja ca va prelua controlul Siriei si va coordona treburile pe-acolo, in loc sa se gandeasca ca poate va lua locul lui Ghadafi.

Iata deci problemele pe care le-au avut si le au in continuare turcii si de ce este interesant de ce parte se vor plasa pe viitor, fiind inevitabil un conflict intre Rusia si SUA pe teritoriul Siriaei. Caz in care, un mare semn de intrebare este de ce parte va sta Turcia atunci? Caci deocamdata Turcia oficial sta cu fundul in doua barci, ceea ce stim ca nu e prea bine.

Paradoxal, in Siria, Isis este motivul pentru care nu avem inca un razboi SUA-Rusia. Iata deci cum tocmai intruchiparea raului pe pamant reuseste sa prelungeasca agonia care o va aduce viitorul razboi intre marile puteri. De ce spun asta? Sa presupunem prin absurd ca Isis o sa dispara instant, o sa fie sa zicem infrant din interior, o sa intre in implozie pentru ca nu mai are bani. Ce urmeaza? Pai intr-o lupta de crocodili intr-o balta, cand moare unul, raman ceilalti care se mananca intre ei. Si cand pe rand se duc toti, unul cate unul, inevitabil se ajunge la doi care sunt mari si tari. Si probabil unul dintre cei 2 ultimi care o sa ramana o sa fie Assad si Rusia si de cealalta parte SUA si Free Syrian Army (finantata si creata de SUA). Si cum rusii bombardeaza deja pozitiile dusmanilor lui Assad (inclusiv FSA) si cum Hitlery o sa declare Siria no-fly-zone de cum se va instala, momentan fiind oprita doar de Obama (sursa) nu e greu sa ne imaginam ca rachetele americane (probabil folosit de FSA) vor fi lansate impotriva avioanelor rusesti, altfel spus, va incepe razboiul cel mare. [2]

Avem deci cateva mari semne de intrebare, pe langa semnul principal: de ce parte se va aseza Turcia? In investigarea unui raspuns, revenim la ce a fost constant in istoria recenta a turcilor: lupta impotriva kurzilor. Nu e greu sa presupunem ca americanii se pot debarasa usor de kurzi (sau mai bine zis de pretentiile lor) si pot propune diverse variante care sa permita un viitor Kurdistan fara teritorii din Turcia, insa sa nu uitam ca avand in vedere interesele rusilor, nu e greu de ghicit ca daca turcii vor incepe sa acorde sprijin si kurzilor (poate kurzii fac pace cu Assad), Turcia va fi din nou expusa, in orice scenariu a unei Pax Americana post Isis.

Am scris ditamai articolul ca sa trag o concluzie sumara cu care mai bine incepeam: prietenia ruso-turca si “reset-ul” aparent sunt gogosi. Turcii raman dependenti de americani si vor face cu sau fara voia lor politica americanilor. Cand va veni Hitlery lucrurile vor fi mai clare, pana atunci mari evenimente nu vor fi, chiar daca turcii fac “exercitii” cu astfel de misiuni pe teren. Rusii este clar ca nu au primit nimic de la turci si este un mare semn de intrebare de ce deocamdata nu au zis nimic de aceasta ultima miscare majora a turcilor. Poate racnesc printre dinti caci nu se asteptau. Poate Putin e atat de ofticat acum pe Erdogan, ca l-a primit pe Biden si au urmarit “deployment-ul” live in Siria, incat, in curand vom vedea intoarcerea rusilor in Turcia si poate chiar trimiterea de soldati.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] vedem cum unii chiar se lupta ca sa pupe fundul Imperiului; pentru bani si promisiuni, multi conducatori lupta pentru americani, desi ei nu au mari interese si nici riscuri; kurzii au trecut de mult de teritoriul lor traditional, actionand doar pentru ca primesc finantare de la americani; fereasca-Dumnezeu sa ajungem si noi asa intr-un viitor razboi in Ucraina, sa intram si noi pe-acolo doar ca avem niscavai interese si americanii ne trimit, rusii nu au ce sa ne faca, etc;

[2] apropos de no-fly-zone: Isis nu are avioane! Este chiar o declaratie de razboi Rusiei, un no-fly-zone nu priveste decat cele 5-6 avioane siriene care oricum nu prea faceau fata Isis-ului si mai ales avioanele rusesti care vor reveni

Starea lumii

Vine toamna si e moment de recapitulare. Pare pompos titlul “starea lumii”. Ma voi referii doar la cele mai importante chestiuni din care deriva starea lumii si starea Romaniei.

Alegerile din SUA

Nu-mi aduc aminte sa fii existat vreodata  candidati mai periculosi decat acum. Data trecuta, Obama era un mare necunoscut, singurele chestii pe care era acuzat era ca nu e cetatean american si a doua ca hipnotizeaza oamenii. Acum oricine iese in SUA, bine nu o sa fie. Trump – un dezechilibrat patimas si santajabil care poate merge pana la a deveni un nou Mussolini (in caz ca nu o sa fie oprit de armata intre timp, caci lobby-urile sau ucigasii platiti nu prea mai pot in ziua de azi sa faca mare lucru in ceea ce priveste presedintele SUA – omul are totusi butonul; sa ne amintim o replica dintr-un serial foarte asemanator cu realitatea – House of Cards – in care presedintele il ameninta pe un miliardar dusman: you have the money but I have the guys with the big guns!). Hillary – zisa si Hitlery este o nescrupuloasa care calca pe cadavre. Zilele trecute a fost omorat avocatul Wikileaks ca avertisment pentru Assange care lansase o recompensa pentru orice informatii care sa ajute aflarea adevarului cu privire la o alta crima pusa in spinarea familiei Clinton. Clinton este omul bancherilor si al establishmentului si probabil va castiga. Nu va avea scrupule cu Rusia si lady mana de fier nu va da inapoi de la lansarea celui de-al 3-lea Razboi Mondial. Evident o va coace pas cu pas, nu e la fel de navalnica ca Trump. Si aici adaugam paranteza: daca armata o va lasa. Tot adaug paranteza asta, pentru ca daca nu speram macar o farama ca macar in randul armatei SUA mai sunt ceva babaci cu cap care realizeaza ca un razboi cu Rusia inseamna sfarsitul lumii, atunci nu mai are rost sa mergem la munca.

Indiferent cine iese, exista riscuri. Exista insa si o mica speranta: sa iese Trump si sa se tina de cuvant in sensul de a realiza pacea intre SUA si Rusia si de a limita aprinderea de focare in toata lumea – obicei mai nou al armatei americane, de cand cu Serbia, Irak, si incetand cu Primavara Araba si cu Ucraina.

Tot amintesc mereu ca americanii nu realizeaza pericolul unui razboi cu Rusia. Voi explica de ce in capitolul urmator:

Politaiul lumii

Vrem, nu vrem, ne place, nu ne place, ne ajuta, nu ne ajuta, SUA este inca politaiul lumii. Inainte de a explica cuvantul “inca”, voi detalia ce anume constituie superioritatea americana si cat de trainica este aceasta. Mai exact, se pune intrebarea: oare cat timp vor mai reusi americanii sa detina superioritatea. Este importanta aceasta intrebare pentru ca un corolar al ei este: schimbarea se va face cu pace sau cu razboi? Poate istoria ma contrazice in sensul ca de fiecare data trecerea intre imperiile “politai” s-a facut cu razboi, mai ales in ultimul timp. Evident este o intrebare extrem de complexa, pentru care sunt scrise carti.

As pleca insa de la ce anume constituie dominatia pentru ca este total ignorat acest aspect sau este trivial explicat. Nu numarul avioanelor si portavioanelor, nu banii alocati armatei, nu tancurile sau elicopterele si nici macar nuclearele americanilor nu le ofera superioritatea. Ce le ofera superioritatea este armatei americane in intreaga lume si capacitatea sa se implice in orice punct de conflict (aproape) si sa isi impuna politica (aproape) este superioritatea aeriana, altfel spus F-22. Fara aceasta, toate celelalte sunt zero. La ce i-a folosit lui Sadam ca avea a 4-a armata a lumii, dotata destul de bine pentru o tara mica (comparativ cu marile puteri), care armata era deja cuceritoare a unei alte tari (Kuweitul) si avea chiar si experienta unui razboi cu Iranul sustinut pe atunci de americani! Nu era deci cum ar fi Romania, o tara cu o armata simoblica dezmembrata si fara dotari moderne. Si cu toate acestea, desi avea peste 350.000 de soldati, o mana de elicoptere Apache si cateva bombardiere strategice i-au pus in genunchi pe fiorosii soldatii irakieni cu ale lor tancuri.

Superioritatea aeriana, in ziua de astazi, chiar incepand din al 2-lea Razboi Mondial poate, a fost de departe factorul care decide invingatorul. Si americanii o detin de cativa ani, insa chinezii vin puternic din urma. In ciuda focusari pe Rusia si pe refacerea armatei acesteia care a precipitat aprinderea focarului Ucraina pentru a frana cat de cat avansul acesteia, adevaratul competitor al americanilor sunt chinezii care sunt de neoprit din punctul de vedere al dezvoltarii economice si al asimilarii tehnologiei. In plus, dupa calculele istorice (statistica altfel zis) in vreo 10 ani, daca mentin ritmul, chinezii o sa ajunga sa aloce armatei sume similare cu cele ale americanilor (pentru inceput doar ca procent, si ulterior ca cuantum). Generalii americani trag semnale de alarma. Bineinteles, tanguiala lor poate fi doar un teatru pe care il joaca pentru a justifica si a cere bani cat mai multi pentru armata. Insa chinezii au ce sa arate: acum cativa ani, un submarin chinez care putea sa poarte focoase nucleare si-a aratat nasul in apele din preajma Californiei. Pe langa acest incident, mai sunt teorii ale conspiratiei conform carora chinezii chiar ar fi tras cu o racheta – demonstrativa – pe coasta de vest a Americii.

Pe langa superioritatea aeriana pe care chinezii o au de furat de la americani ar mai fi echivalarea arsenalului de nucleare. Si aici chinezii mai au ceva de munca, desi unde anume se afla fiecare este greu de determinat.

Pe langa capacitatile militare si chestiunea superioritatii, evident intervine factorul intereselor. Este evident ca China nu are tendinte expansioniste,dar totusi sunt cateva zone pe care vrea sa le recupereze. Dupa succesul cu Hong Kong-ul, chinezii vor sa recupereze Marea Chinei si Taiwan-ul. Insulele din nordul Japoniei sunt si ele pe lista, dar nu vor risca un razboi aiurea cu Japonia pentru 2 petice de pamant, momentan galagia tine de propaganda si nervi.

Dincolo de interese, putem sa ne gandim ce o sa vrea partidul in caz ca o sa dobandeasca superioritatea militara asupra SUA?

Razboiul cu Rusia

Sunt sanse mari de un razboi cu Rusia. Imperiul se tot indreapta spre Moscova. Daca ne-am uita pe o harta incepand din 1989, am vedea cum incet-incet NATO asimileaza noi si noi din zonele buffer pe care Rusia si le facuse in incercarea de a se proteja de vest, dupa ce pericolul hitlerist fusese indepartat. Noi suntem obisnuiti sa gandim in termenii si ideile pe care ni le toarna in cap presa zi de zi: Rusia – bad, NATO – good, democratie americana = good, putinism / comunism = bad. La nivelul imperiilor insa lucrurile nu sunt deloc atat de simple. Fiecare mare imperiu are miscari similare cu placile tectonice. Desi traim la intretaierea acestor placi tectonice de mii de ani, se pare ca tot nu am invatat sa supravietuim frecusurilor si sa ne ferim ca linia cutremurelor sa treaca chiar tocmai pe la noi. Rareori am fentat-o! Rusia are un spatiu vital si cu fiecare bucatica mancata din acest spatiu vital se apropie momentul in care vor fi nevoiti sa apeleze la ultima lor arma: nucleara.

Asadar, Imperiul se indreapta spre Moscova si faptul ca au preferat Ucraina nu este intamplator. Inainte de Ucraina sa nu uitam ca a fost Georgia. In timp ce Putin era in China la olimpiada, americanii i-au pus pe georgieni sa ii testeze pe rusi sa vada in ce masura o sa reactioneze. Am mai explicat fenomenul printr-un videoclip: mereu cand e bataie intre doua gasti, se gaseste un fraier care si-o fura si Georgia asta a facut: s-au lasat georgienii vrajiti si amagiti de NATO, ba ca ii ajuta, ba ca ii primesc si pe ei, ba ca nu o sa indrazneasca rusii sa vina peste ei si ursul vazundu-se incoltit a reactionat rapid si brutal.

Debarasandu-ne asadar de emotii si patimi partinitoare si privind lucrurile la rece sa intelegem fenomenele: Imperiul Anglo-American, fara acordul UE (“Fuck the UE”) i-a pus pe ucrainieni sa ii goneasca pe rusi. Ne dam seama ce ar fi urmat daca rusii ar fi stat cu mana in san: in 2-3 ani, americanii veneau si “investeau” masiv, iar peste 4-5 ani ii integrau in NATO si maine-poimaine isi plasau rachetele nu la Deveselu ci poate langa Kiev.

Nu e prea bine sa fii rus in zilele de astazi cand vezi ca se apropie rachetele NATO de tine si o sa vina vremea cand vrei nu vrei, trebuie sa pui steagul UE pe primarie si sa juri credinta crucii intoarse (logo-ul NATO) si Parlamentului de la Bruxelles (Turnul Babilonului). Da, Rusia este inca o mare putere, rusii au inca sanse sa reziste si mai au ceva nucleare. Dar probabil americanii au mai multe si este doar o chestiune de timp pana cand avand in vedere viteza inovatiei si a tehnologiei, americanii o sa fie capabil sa neutralizeze toate capacitatile nucleare ale rusilor si chinezilor la un loc. Iata deci inca un stres pentru rusi, nu doar invazia spatiului lor vital.

Tehnologie, inovatie

Traim vremuri epopeice din punctul de vedere al avansului tehnologic: puterea computationala se dubleaza inca la fiecare 2 ani, inteligenta artificiala sare bariere dupa bariere, quantum computing bate la usa si modificarea genetica poate fi facuta cu precizie maxima, direct in organism, prin noua tehnologie CRISPR care va permite noi si noi minunatii inimaginabile in prezent cum ar fi producerea unei generatii de super oameni: mai puternici, mai destepti, cu ochi albastri, par blond, mai rezistenti la boli etc.

Daca alta data tehnologiile cele mai avansate erau apanajul guvernelor si ale armatelor, in prezent corporatiile multinationale (sau mai bine zis supra-nationale) dicteaza cand vine vorba de tehnologii. Evident exista afinitati si evident controlul nu este total independent. Insa exista speranta ca macar unele tehnologii sa nu poata fi acaparate de un guvern si sa fie folosite pentru dezvoltarea unei dictaturi tehnocratice globale – care este de fapt principala spaima a lumii post-moderne.

De vreme ce natiunile nu mai exista sau sunt pe moarte, de vreme ce tarile sunt diluate in ciorbe continentale, este un reflex firesc sa iti pui problema: ce vor astia sa ne faca, de ne tot unesc cu forta cu atata ardoare?

SUA are de departe dominatia cand vine vorba de inovatie. Tesla este un singur exemplu, ca sa nu mai zic Google sau Apple care sunt deja “dinozauri” desi nu au nici 50 de ani. Tesla va scrie istorie – a scris deja istorie – si faptul ca nu fac fata la comenzi este poate cel mai clar indicator a ce va urma. De departe, americanii au aratat ca dolarul nu va pica si ca pot sa creeze, sa gestioneze si sa stinga crize in alte parti intr-un dans ametitor care a permis ca suveranitatea hartiei verzi sa ramana nealterata nici de vreun competitor de alta culoare (BRICS, Euro sau Yen) si nici macar de aur sau bitcoin. Urmaresc de 4-5 ani canale Youtube si nume sonore care ii canta deja prohodul si care isi lanseaza periodic avertismente: “O mare criza urmeaza sa vina peste noi” sau “Dolarul este mort”. Daca ar fi sa revizuiesc articolele panicarde prin care anuntam colapsul financiar, cred ca as cam sterge 99%. Nu va exista nici un colaps, realitatea virtuala a finantelor domina deja realitatea economica. Altfel spus, finantele si economia sunt total supuse geopoliticii, sunt consecinte ale geopoliticii si nu invers. Mi-a luat mult sa accept aceasta anomalie, dar iat-o exprimata in premiera.

Pe zi ce trece, este mai clar ca dolarul nu va muri si ca puterea dolarului este strict legata de puterea armatei americane care in prezent nu poate fi contestata.

Romania

Avand in vedere cele enumerate mai jos, multi romani probabil se linistesc si zic: ce bine de noi ca ne-am dat cu americanii. Este evident o gandire infantila. Romania se afla in pozitia Georgiei inainte sa fie indemnata de americani sa faca prostii, dupa care si-au furat-o si au ramas cu fundul in balta, condamnati la mizerie si deznadejde. Spun asta cu durere pentru poporul georgian care nu are nici o vina, poate decat vina ca s-a lasat condusa de un nebun si un idiot care isi rodea cravata in direct la TV in timpul razboiului cu rusii.

Si totusi georgieni au scapat usor, la noi se tot aude de nucleare. Rusii e posibil sa fie pusi in situatia sa faca un mic “demo” Imperiului prin care sa arata ca le mai functioneaza nuclearele si ca sunt dispusi sa le foloseasca. Nu vreau sa tot sperii aiurea lumea si sa lansez idei aberante, vreau doar sa fac un exercitiu de gandire obiectiva a situatiei si a ce se poate intampla. America este o mare putere, dar pentru Imperiu, noi suntem o unghie la un deget. O nucleara in Romania va fi probabil pentru americani, ca ruperea unei unghii de la degetul mic: le va atrage atentia si isi vor muta piciorul in alta parte.

Romania trebuia sa fie prietena cu Rusia. Romania avea interesul sa elibereze Moldova de armata a 14-a si poate chiar sa realizeze reunificarea. Doar printr-o relatie de prietenie si pace cu Rusia s-ar fi putut realiza acest obiectiv, caci sa nu fim idioti si sa credem ca daca suntem in NATO nu putem fi prieteni cu rusii (vezi Grecia, Turcia etc) si nici sa nu fim idioti sa credem ca americanii ne vor ajuta sa eliberam Transnistria sau sa ne unim cu Moldova (doar ce-au zis ca apelurile la unitate cu Moldova sunt propaganda ruseasca menita sa incinga spiritele).

Ne-ar place sa credem ca intelighentia romaneasca si elitele care ne conduc au un plan si nu il intelegem noi. Sau ne-ar place macar sa credem ca noi nu stim nimic si nu intelegem ca fara NATO nu avem cum sa supravietuim ca suntem mici si ne-ar inghiti instant rusul. Vedem insa ca mai exista tari mici pe care rusul nu le-a inghitit inca, care erau mult mai tentante, cum ar fi Georgia. Da, le-au dat o palma cand nu si-au vazut de treaba si i-au provocat, insa dupa asta s-au retras si i-au lasat in pace. Daca atunci nu i-a ajutat, de ce acum NATO nu sustine Georgia si i-a lasat balta? Poate tocmai pentru ca si Georgia este tot o unghie la degetul mic de la picior.

Recunosc ca tratez putin simplist lucrurile dar realitatea este ca strategia noastra de aliante este una bazata pe comoditate: capetelor noastre le e mult mai simplu sa mearga pe cartea NATO ca doar semneaza ca primarul tratate si participa la ceremonii pompoase si din cand in cand presedintele se crede lider regional iar SRI-ul se crede avangarda razboiului electronic impotriva rusilor.

Ar fi fost mult mai greu sa incerci sa faci punti de prietenie si colaborare cu Rusia, mai ales fiind in NATO si UE si mai ales avand de a lupta cu o presa vanduta 100% care nu are nici un interes de obiectivitate sau analizare reala a situatiei, toti papagalii invitati spunand mereu si mereu aceeasi poveste cu invicibilitatea NATO si imposibilitatea unei alte variante.

Diplomatia reala si negocierea unor obiective atat de mari, ar fi necesitat perseverenta, gandire, profesionalism, sacrificiu si mai intai de toate viziune. Ori noi nu avem de nici unele …

Care este prețul cumpărării unui “analist” în geopolitică oferit de Soros?

O stire mai putin rulata pe la noi pentru ca ar afecta cam 100% dintre personajele din mass-media romaneasca, este aceea ca in urma spargerii serverelor lui Soros (din care a reiesit si ca cateva fundatii de pe la noi sunt finantate de maestru) au iesit la iveala amanunte picante cu privire la preturile si cerintele unor proiecte de inginerie sociala, sau propaganda, ca sa zicem pe intelesul tuturor finantate de nemuritorul “investitor”.

Iata ce dau la iveala baietii de la zerohedge care au avut rabdare sa rasfoiasca documentele puse la dispozitie pe net de catre hackeri:

In one document entitled: “Open Society Initiative For Europe (OSIFE). Mapping the Ukrainian debate in Greece” (Ukraine and Europe-greece-tor ukraine debate mapping  greece.docx), Soros offers a consultant a remuneration of $6,500 (gross) for “at least 15 full working days in carrying out this task”plus all expenses paid.  (Sursa: Zerohedge)

Pentru cei care nu inteleg engleza, traducem: Soros ofera 6500$ unui consultant care sa investigheze ce opinii au principalii poli mass-media din Grecia cu privire la criza din Ukraina si sa recomande in care loc (alte capete de topor platite de Soros) ar putea sa se implice cu rezultate maxime (in schimbarea opiniei pro-ruse a majoritatii grecilor).

Iata ce resurse media trebuia sa analizeze “consultantul” pentru realizarea unui scurt rezumat “who is who”:

– 6 ziare
– 10 posturi de televiziune si radio
– 6 site-uri de Internet
– 50 de lideri de opinie si trenduri in retelele sociale

In continuare, mai aflam un amanunt interesant: “consultantului” si celorlalti “angajati” (mentionez ca consultantul era doar un fel de “project manager” pentru o intreaga echipa, el trebuia doar sa porneasca treaba) li se cerea sa nu mentioneze ca lucreaza pentru fundatiile lui Soros, pentru ca grecilor le e greata de “Societatea Deschisa” avand in vedere pozitia fata de bombardarea sabilor de catre NATO (Open Society – in general Soros isi numeste asociatiile finantate cu titulatura asta pompoasa ca sa dea iluzia ca el lupta pentru democratie si “deschiderea” societatii):

Do not say you are doing this for Open Society because it is likely to close down doors. There’s a lot of suspicion about Open Society in Greece, mainly because of its positions vis-à-vis the former Yugoslavia!

Articolul continua cu amanunte din ce in ce mai picante. Vom face doar un rezumat cu mentiunea ca citatele sunt preluate din emailurile si rapoartele schimbate intre “consultanti” si “beneficiar”. Venind vorba de beneficiar, sa subliniem ca probabil Soros nu sta el toata ziua pe email ca sa aranjeze si sa rezolve chestiunile. Desi se plimba destul de mult (numai in Romania a venit de cateva ori in ultimii ani), la banii lui cu siguranta are zeci de angajati care administreaza diversele “proiecte” de inginerie sociala in intreaga lume. Sa subliniem ca Ucraina este unul dintre nenumaratele proiecte paralele pe care le are Soros de inginerie sociala in intreaga lume, inclusiv in SUA.

Amanuntele sunt picante in sensul ca desi subiectul este Ucraina, aflam indirect cum a evoluat relatia Grecia-Rusia in toiul crizei financiare din Grecia.

Asadar, “consultantul” e de parere ca desi Rusia exercita un “soft-power” in Grecia, aceasta putere nu s-a convertit in “hard-power” – de exemplu, un vot de veto impotriva sanctiunilor dat de Grecia. Grecii nu erau interesati de criza din Ucraina, fiind in toiul unei crize proprii. Cu privire la Rusia, grecii cel mult o sa latre in cadrul UE dar daca situatia se imbunatateste cat de cat (adica europenii nu le taie macaroana la banci) grecii nici macar nu o sa mai latre. Lucru care s-a cam intamplat – dupa parerea noastra.

In continuare, specialistul (Carras Ianis) facea o revizie a centrelor media care pot fi influentate, grupate dupa tip (tv, radio, internet) dar si dupa pozitionarea politica (stanga, dreapta) sau chiar religioasa.

Cu privire la influentarea partidelor, grecul recunoaste ca aici e mai greu, deoarece partidele grecesti nu sunt doritoare sa intoarca spatele Rusiei. Carras recomanda mai degraba think-tank-urile politice, cum ar fi Institutul pentru Politica Externa (ELIAMEP) al carui director urma sa fie abordat direct.

Printre persoanele intervievate pentru luarea pulsului sau determinarea “influentabilitatii” a fost inclusiv un mitropolit, Carras discutand la telefon cu Mitropolitul Ioan de Pergamum – unul dintre figurile de top in cercul interior al Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol.

Nici armata nu a scapat investigatiei. Ca o mica paranteza, omul asta chiar si-a meritat banii. Carras a intervievat un fost ambasador al grecilor in Rusia, un fost ambasador de la Washington (care intamplator ii era ruda) si un capitan care avea contacte in Crimeea si era secretar al unei asociatii istorice ruso-grecesti.

In final Carras isi termina raportul cu niscavai recomandari: organizarea unei conferinte la care sa participe si ceva ucrainieni din Grecia in care sa se evidentieze ce are Grecia de pierdut sau castigat din conflictul din Ucraina. Nu stim daca o asemenea conferinta a avut insa loc, dar vom urmari comentariile sa vedem daca apare vreo referinta.

Pe langa cei 6500$, “consultantul” mai putea sa ceara si fonduri pentru diurne si costuri de calatorie, cat si o sumat de 1700$ pentru un asistent. Totalul insa nu trebuia sa sara de 8200$.

Din articolul din Zerohedge aflam insa ca aceste sume (pe langa Carras, e posibil ca Soros sa fii angajat mai multi consultanti doar in Grecia – nu vorbim de alte tari cu rol mai puternic in conflict cum ar fi Germania, Polonia si Romania)  sunt mizilic pe langa “donatiile” facute de Ucraina (dupa Maidan) fundatiei sotilor Clinton pentru finantarea lobby-ului si cauzei “maidaniene”.

Asadar, de vreme ce pe la noi e vara si nu prea sunt subiecte pentru presa, poate se gaseste vreun ziarist sa sape in documentele puse la dispozitie de hackeri sa vedem cat plateste Soros in Romania si ce fel de proiecte finanteaza. Si eventual, cine sunt “consultantii”.

~ ~ ~ ~ ~

NOTA

O alta perspectiva asurpa actiunilor lui Soros in Europa de Est o puteti gasi aici.

Cum ar putea SUA sa transfere nuclearele de la turci la Deveselu?

In primul rand, trebuie sa mentionam un lucru important: in tratatul care permite americanilor sa faca ce vor la Deveselu, Romania are un singur drept: acela de a nu pune intrebari si acela de a nu inspecta locatia. Nici un militar roman (nici macar conducatorul armatei) nu are dreptul sa vina pe acolo sa intrebe: “Ba, voi ce faceti pe-aci?!”.

Tot tratatul de “colaborare” cu americanii se rezuma la faptul ca Romania cedeaza baza de la Deveselu americanilor si acestia isi fac aci treburile lor. In rest, e doar spoiala: prietenia intre popoare, securitate si colaborare pentru pacea lumii blah, blah.

Acesta ar fi un aspect. Un al doilea aspect important ar fi ca asa cum nici noi nu avem idee unde isi duc americanii nuclearele (fie la noi, fie in alta parte) in aceeasi masura nici rusii nu vor stii, deci nu vor putea sa protesteze mai mult decat o fac. Dar, aici exista o mica paranteza cu privire la istoria recenta (2-3 luni)

Prima paranteza: in urma tensiunilor din Turcia, americanii au avut ceva emotii. Imaginati-va un comandant american sechestrat la Incirlik, cu curentul taiat, cu armata facand raiduri si arestand toti colaboratorii tai turci, cu populatia inconjurand baza si cu Erdogan acuzand SUA ca a colaborat cu pucistii. Ah, si in primele zile, chiar cu spatiul aerian inchis, altfel spus in arest la domiciliu. Stai si te rog si speri ca situatia sa se detensioneze, caci in acel moment, lucrurile o puteau lua in orice directie! Ori, este evident ca un urma unei astfel de situatii, americanii vor renunta la acea baza, sau o vor pastra ca pe o baza din Afganistan: gata sa fie oricand atacata, gata oricand sa fie evacuata. O astfel de baza, nu e un loc prea prietenos pentru vreo 50 de focoase nucleare.

Paranteza la paranteza: focoasele nucleare de aici sunt doar simbolice ca putere si ca tehnologie. Nu intru in amanunte, asa am citit si eu, pentru rusi nu reprezinta un risc. Evident cazute in mana cui nu trebuie (ca si cum ar fi oricum in mana cui trebuie) pot sa faca ravagii pentru Imperiu, deci e clar ca se dorea mutarea lor.

De altfel, chiar zilele trecute doar ce aparuse o analiza a unui think-tank si daca nu ma insel chiar un raport al congresului prin care se trageau semnale de alarma cu privire la siguranta armelor nucleare de la Incirlik.

A doua paranteza: zilele trecute (12 August) rusii au mutat niste rachete S-400 in Crimeea. Pentru cei care nu stiu, S-400 sunt rachete sol-aer cu o raza de 400 de km, indeajuns pentru a tinti avioanele americane care decoleaza de la baza Kogalniceanu in caz de Doamne-fereste!

Avem deci o criza pentru o baza americana din proximitatea Rusiei si un pas inspre vest facut de rusi.

In acest context, oare ar fi prea tras de par sa presupunem ca Deveselu ar fi cea mai optima locatie pentru pastrarea rachetelor americanilor, avand in vedere proximitatea de Rusia si de zona fierbinte “Ucraina” unde viitoarea presedinta Hiltlery va incepe Al 3-lea Razboi Mondial?

Vrednic este!

Mai bine mai tarziu decat niciodata …

IPS Teofan a dat un raspuns zgomotului din ultimele zile din Moldova cu privire la tristul eveniment care a avut loc in Creta si prin care cativa lupi au incercat sa insele oile si sa le ia la plimbare pe plaiuri “ecumenice”. Despre Sinod am mai scris in cateva articole.

Despre ce s-a intamplat / se intampla in Moldova, nu stiu prea multe. Evident au fost luari de pozitie si mesaje mai mult sau mai putin oficiale ale unor manastiri. Am vazut chiar si ceva inregistrari video cu interpelari directe ale IPS Teofan si un scurt dialog cu credinciosii, la sfarsitul unei vizite pastorale.

De altfel, IPS Teofan este indeajus de lipicios incat sa poata fi abordat de oricine cu orice problema. Imi aduc aminte, cand era la mitropolit Craiova, eram in vizita la Frasinei cu nea Gogu si cand am dat de el, nea Gogu parca intalnise un vechi prieten cu care avea niste chestiuni de discutat neterminate. IPS Teofan l-a intampinat: “si pe-aici ma urmaresti?”. Semn ca, povestea era lunga … “Da, va urmaresc, asa este, parinte, am de discutat cu dumneavoastra multe”, semn ca si la intalnirile anterioare, nea Gogu, desi avea niste “chestiuni” aiuristice de discutat, nu fusese flituit prea rau, de mai avea curajul sa incerce inca o data sa mai fure din timpul mitropoliului.

Salutam in primul rand ca un ierarh si-a gasit timp si interes sa dea un raspuns si nu si-a bagat capul in nisip cum se obisnuieste la noi. Poate ca “meritul” acestei reactii este si presiunea exercitata de moldoveni, stiut fiind ca in materie de credinta, Moldova este fruntea. Chiar daca insa tulburarea era atat de mare incat nu putea fi ocolit un raspuns, din felul cum a raspuns, vedem fara tagada ca ierarhul este interesat de ce zic oamenii, ii asculta, le raspunde si vrea pace. Si nu orice pace, vrea pace sincera. Caci mai sunt unii care vor pacea mortii, adica vor sa te termine sau sa te elimine ca sa nu mai poti zice nimic. Ca ierarh, IPS Teofan putea foarte usor sa foloseasca bastonul. Nu era frumos din partea lui, dar sa recunoastem aceasta posibilitate.

Cu privire la continutul comunicatului, ar fi multe de zis si de analizat. Evident, multi nu se vor simti satisfacuti si viseaza la lepadari totale de actul semnarii. Pot sa astepte ei mult si bine … In ultima instanta, trebuie sa luam oamenii (inclusiv ierarhii) asa cum sunt si sa nu avem pretentie de sfintenie de la ei. Poate un ierarh sfant ar avea curajul sa faca un act de lepadare, mai ales dupa ce a vazut reactia turmei pastorite. Poate un ierarh sfant nu ar fi semnat niciodata si dupa prima si a doua marturisire a adevarului in acea adunare, ar fi plecat acasa inainte de terminarea Sinodului si ar fi inceput lepadarea de acest sinod de pe alta pozitie. Evident consecintele erau grave si acest scenariu prespunea multe riscuri. De aceea am si pus “poate” in fata, eu nu zic neaparat ca asa ar fi fost bine.

Raspunsul contine insa unele clarificari salutare ale pozitiei IPS Teofan, care dupa parerea mea ne ajuta in a ne pastra nadejdea in el. Poate eu sunt subiectiv si afinitatea catre acest ierarh sa imi intunece judecata, dar din cunostintele mele, este prima data in ultimii ani cand un ierarh BOR il numeste pe papa eretic, chiar daca o face colateral, intr-o insiruire de erezii ale “eterodocsilor”. De aceea, eu consider ca indiferent de cat de problematice ar fi fost hotararile sinodului din Creta, cata vreme oricum peste tot, ierarhii sunt stransi cu usa de credinciosi si nu mai stiu incotro sa o ia, clarificarile IPS Teofan sunt indeajuns pentru a calma spiritele. Evident insa ca spiritele nu se vor calma, cel putin nu toate.

Unde ne aflam, deci? Mai multi ierarhi, nu doar romani, unii cu nume grele (IPS Teofan fiind unul, Serafim de Piraeus fiind altul), unii participanti sau altii neparticipanti au criticat mai putin sau mai mult hotararile acestui sinod. Nu am auzit inca nici o lauda sau manifestatie de salutare a gloriosului sinod, crestinii ortodocsi de nicaieri nu au iesit cu frunze de maslin, nu au facut procesiuni si nici macar nu si-au manifestat in vreun fel extazul ca la acest sinod s-a facut istorie si ca documentele lui vor intra in istorie cum spera, automagulindu-se, purtatorul de cuvant in cadrul unei conferinte de presa comentata si de mine aici.

Evident speranta ecumenistilor este ca desi acest sinod a fost o “lovitura de stat” esuata, problema este temporara, zgomotul va trece, este doar o reactie de moment. De altfel, nici asteptarile lor nu erau prea mari. Organizatorii ecumenisti ai acestui sinod (Patriarhia de Constantinopol) cu siguranta stiau ca vor avea multa opozitie, “traditionalistii” “extremisti” nefiind doar specifici Romaniei, cat mai ales Greciei, Rusiei, Americii si in general intregii lumi ortodoxe. De altfel, ortodoxie in afara traditiei si in afara extremelor nici nu se prea poate. Se intelege ca atunci cand vorbim de extreme ne referim la sensibilitatea extrema cu privire la orice schimbare sau tentativa de schimbare, mai ales cand tentativa este parsiva si nu este facuta cu sinceritate, pe fata.

Eu ca extremist anti-ecumenist, nu inteleg de ce ierarhii ortodocsi care iubesc ecumenismul nu se duc la catolici sau la alti eretici, sa isi faca secta lor, sa isi ia langa ei alti ortodocsi ecumenisti (daca or fi si de astia) si sa se iubeasca pana in vecii vecilor. De ce trebuie sa imi bage mie pe gat, ca ortodox, ecumenismul lor? De aici numesc perversitate, tentativa esuata de introducere in hotararile sinodului a recunoasterii altor “biserici”. Daca nu ma insel, lucru deja implinit in declaratiile sau unele documente semnate de Bartolomeu.

Prin urmare, chiar inainte de a incerca schimbarea, ecumenistii stiau ca vor avea rezistenta. Care a fost planul initial? Facem ce putem acum, o sa fie ceva zgomot, si restul continuam la urmatoarele intalniri, caci deja IPS Teofan este al doilea ierarh care aminteste de “permanentizarea” acestui “Sfant Sinod”, semn ca dincolo de hotararile oficiale, mai sunt si unele neoficiale. Deci, la urmatoarele intalniri, se planuia continuarea opereri de “unificare” a “bisericilor”. Planul nu este inca cu nimic alterat, momentan suntem in etapa cu “zgomotul”, singurele semne de intrebare este cate patriarhii se vor mai intoarce?

In concluzie, situatia actuala este “ceata”. De aceea, este bine sa fim totodata rezervati si totodata atenti cu privire la tot ce se intampla, cerand cu fermitate afirmarea ecumenismului ca erezie, fiind singura certitudine ca Biserica Ortodoxa va pastra dreapta credinta si va spune lucrurilor pe nume.

Am spus-o si o repet: declararea intr-un sinod a ecumenismului ca erezie ar fi singura sansa de unitate reala a ortodocsilor si primul punct de pornire in rezolvarea celorlalte probleme. Cata vreme, aceasta problema nu este rezolvata cum trebuie, nu vom avea parte decat de certuri si biserica ortodoxa va fi sfasiata. Vinovati vor fi multi: si mireni, si preoti si ierarhi. Dar fiecare are totusi o datorie si trebuie sa faca ce poate si ce se cuvine sa faca lui, in pozitia in care este.

Personal, nu cred ca deocamdata, pe baza actualelor hotarari, mirenii au dreptul sa ceara preotilor sa nu mai pomeneasca ierarhii. Pomenirea sau nepomenirea, cred ca este exclusiv responsabilitatea preotilor si mirenii nu au decat sa isi urmeze preotii in orice decizie vor lua in acest sens. Mirenii pot sa isi manifeste ingrijorarea, pot sa nu accepte hotararile, pot sa ii traga pe ierarhi de maneca – cum au facut-o deja moldovenii si bravo lor. Chestiunea insa este prea complicata si momentan nu este cazul ca mirenii sa propuna mai mult, anume pomenirea sau nepomenirea, ruperea sau ramanerea in BOR. De ce spun prea complicata? Pentru ca momentan, pentru mireni nu se schimba nimic. Acest sinod nu aduce nici o schimbare, iar luate la boabe marunte, hotararile nu sunt inca indeajuns de grave incat sa justifice o rupere. Evident, ce va urma, va fi probabil mult mai clar. Va fi momentul, dupa parerea mea, cand dilemele nu vor fi daca mai ramanem sau nu in BOR oficiala, ci dilemele vor fi, de care ierarh ne lipim si cum ne organizam. Atat de clare for fi apele, daca duhul care a pornit acest foc, va mai fi lasat sa il aprinda si mai mult.

Cat despre ierarhi, sarcina lor acum este grea dincolo de orice inchipuire, de aceea mirenii trebuie sa fie toleranti si sa se gandeasca la oameni in primul rand, sa se puna pe ei in locul ierarhilor pentru a intelege complexitatea. Nu stim amanunte si nici nu intram in speculatii. Dar ce ar fi putut sa faca un ierarh in afara de a nu semna? Sa nu semnezi este usor, sa fii insa si cu inima impacata ca ai facut voia lui Dumnezeu este cu totul altceva. Asta mai ales, daca esti prins si in alte curse, de alta natura, in chestiuni poltice, diplomatice, in fratii cu sus-pusi, care iti mai sugereaza din cand in cand ca nu e bine sa fi Gica-contra. Exista deci trepte ale caderii ca si treptele urcusului. Vazand ca secerisul a venit pentru ei, ar trebui sa luam seama si la noi, caci probleme poate la fel de mari ca ale lor vom avea si noi, chiar daca de alta natura.

In esenta, credinta este in pericol nu doar in urma acestui Sinod. Credinta noastra este mereu in pericol, in luptele cu ispitele de fiecare zi. Indemnul la discernamant al IPS Teofan trebuie sa fie primit nu doar cu privire la aceasta chestiune ci, avand in vedere “galceava diavolului” din zilele noastre, sa punem sub semnul intrebarii toate pornirile noastre si sa le trecem prin vamile rugaciunii, ale pacii si ale dragostei. Este greu, dar nu este imposibil, iar “intoarcerea” IPS Teofan prin acest mesaj este incurajatoare, chiar daca este doar un pas.

Erdogan nu va obtine nimic de la Putin

Vizita lui Erdogan la Putin nu se deosebeste cu nimic de vizita lui Tsipras de acum ceva ani cand Grecia era pusa la colt de nemti si de restul “partenerilor” europeni cand era vorba de implementarea programului Troicai si cand Tsipras, ca si Erdogan de astazi, avea in spate nu doar suportul majoritatii populatiei, dar chiar si prietenia traditionala greco-rusa, mai ales avand in vedere rolul pe care rusii l-au jucat in eliberarea grecilor de jugul otoman.

Am mai spus-o si o repet: Erdogan este turc si nu trebuie sa cautam prea multe dedesubturi in miscarile pe care le face: turcul e turc si prin urmare nu poti sa intelegi ce are in cap, ca nu degeaba s-a nascut in poporul roman reflexul de a stampila pe unul care nu intelege ce ii spui cu sintagma de turc. Tare sunt curios daca doar bariera limbii a fost sursa acestui obicei.

Asadar, Erdogan calca si el pe urmele lui Tsipras in incercarea de a-i impresiona pe europeni. Pentru europeni nu este nimic nou diferit de ce s-a intamplat pe-atunci cu Grecia, poate doar faptul ca Turcia nu este decat membra NATO prin urmare ruperea ei chiar si totala si trecerea in tabara Rusiei nu va afecta prea mult economia si finantele UE, cum ar fi facut-o trecerea Greciei.

Dar chiar mergand si pana la exagerarea scenariilor de rupere, pana la punctul in care Turcia ar iesi din NATO si ar juca cum vrea Putin: ce poate sa faca Turcia? Sa il sprijine pe Assad si sa lupte cu turmenii, cum au facut rusii pana acum? Sa ii atace mai mult pe kurzi? Sa ajute Iranul? Cum ar putea sa faca toate astea si la ce i-ar folosi? Ce nu a facut din tot ce a vrut si cu ce ar afecta asta pe europeni?

Vizita asta va mai oferi material de presa televiziunilor si ziarelor, este probabil rezultatul maxim pe care il poate aduce. Putin este matematician in geopolitica si nu s-a ferit sa se dea pe fata. Rusii mereu cauta rezultate concrete si avantaje tangibile, nu sunt interesati de “gesturi” sau “semnale” care oricum nu ii ajuta cu nimic. Sa nu fim totusi atat de retinuti, poate va avea un efect: in cel mai fericit caz, avand in vedere racirea recenta a relatiilor in urma doborarii avionului rusesc, e posibil ca aceasta vizita sa dezghete putin situatia dintre rusi si turci si sa ii puna pe rusi pe ganduri, daca nu cumva totusi merita sa mai riste inca o data finantand conducta de gaze de la turci care trebuia sa aduca gaz la vesticii mai deschisi fata de rusi printr-un traseu care ar exclude Ucraina. De fapt, principalul rol al acestei conducte ar fi sa ii sece pe Ucrainieni si din taxele de tranzit ale gazului rusesc pentru consumatorii mai mici, caci conducta in nici un caz nu va reusi din prima sa inlocuiasca traseele actuale prin care gazul rusesc face sa se miste economia germana. Beneficiarii principali vor fi insa grecii, italienii, sarbii, ungurii si poate austriecii. Conducta a fost intrerupta dupa doborarea avionului si rusii sunt evident speriati de incotro o sa o ia Turcia si nu prea mai vor sa bage bani.

Din punctul de vedere al rusilor, vizita lui Erdogan va fi un prilej facil de renuntare la embargoul pe turism si comert in urma incidentului cu avionul care a taiat cam 1% din PIB-ul turcilor. Pe rusi nu stim cat i-a costat – in nici un caz 1% – insa nu le-ar strica nici rusilor reluarea comertului avand in vedere sanctiunile vestului.

Cea mai mare necunoscuta cu privire la Turcia este inca reactia populatiei, incidentele de la Incirlik fiind doar cateva evenimente incepatoare de trenduri. Desi tensiunea maxima s-a disipat, este clar ca sentimentul anti-american abia a inceput sa prinda radacini si Erdogan aprinde fara sa vrea un foc pe care nu-l va mai putea stinge.

Ce reprezinta ultima indatorare a statului de la fraieri?

7.951 persoane fizice au cumpărat titluri de stat; valoarea subscrisă se apropie de 280 de milioane de lei (Sursa: Agerpres)

Probabil nu sunt chiar toti fraieri, avand in vedere ca fericitii cumparatori de obligatiuni de la Ciolos in primul rand au avut bani de imprumutat, adica au economii. Nu multi romani in ziua de azi au luxul sa poata face economii, in toiul celei mai lungi crize economice din istoria lumii, care abia a inceput …

Pe langa rasul tembel al lui Ciolos cu care anunta “succesul” operatiunii, am ramas amuzat de concluzia trasa de tehnocrati cu privirea acestei indatorari pusa in spatele copiilor care acum se nasc: “in urma interesului mare al populatiei, guvernul a anuntat ca are in plan sa repete experienta” [2].

Sa revenim insa de ce sunt fraieri cei care au cumparat obligatiuni. Cu exceptia celor care au bani atat de multi incat le-a ramas o felie din portofoliu de investit si in obligatiunile unui stat cu risc ridicat ca al Romaniei (da, in ciuda mandriei tembele a guvernantilor nostri, Romania este vazuta ca zona de frontiera, adica cvasi-junk din punct de vedere al riscului investitiilor, inclusiv cele in titlurile de stat [1]), restul sunt fraieri daca au cumparat obligatiuni doar pentru ca li s-a parut o dobanda buna 2,15% per an.

De ce spun asta? Pentru ca sunt banci care dau dobanzi mai multe, chiar la depozite nenegociate. De exemplu, Ideea Bank ofera 2,5% la un depozit pe minim 5 luni. Dupa scaderea impozitului, randamentul este de 2,15%. Asadar, cei care au vanat dobanda buna, si-au luat tzeapa pentru ca Ideea Bank oferea si dobanda la fel buna cu maturitate la jumatate, lucru deloc neglijabil. Mai e de luat in calcul bineinteles riscul caderii bancii, dar sa fim seriosi, care banca a picat in Romania in secolul curent si daca va pica o banca si ai incredere in statul roman, nu ai incredere si in Fondul de Garantare? Deci pentru sume de sub 100.000E, daca ati luat obligatiuni pentru dobanda sau pentru siguranta investitiei, v-ati luat o mare tzeapa.

Am cam pierdut firul la cum sta Romania din punct de vedere al gradului de indatorare. Este oricum irelevant avand in vedere situatia din UE si faptul ca gradul de datorare nu mai reprezinta mare lucru in evaluarea riscului ca sa nu mai zicem ca nici macar mentinerea sau scaderea ratei nu reprezinta neaparat o administrare eficienta a bugetului, avand in spate experienta cu PSD-ul care a taiat toate investitiile si a pastrat rata de indatorare in jurul a 40%.

Guvernul tehnocrat tatoneaza cu antrenarea pavloviana a amatorilor de chilipiruri investitionale (mai degraba oferte proaste invelite in spoiala lucioasa) promitand deja noi emisiuni. Tare sunt curios unde se duc banii astia si daca s-au renuntat la alte emisiuni necesare platii ratelor la datoriile actuale, caci ma indoiesc ca am ajuns sa ne permitem sa taiem din liniile de credit vechi ale altor investitori straini strategici care chiar au nevoie de randamentele bune (pentru afara) oferite de statul roman care chiar daca sunt irelevante ca volum, mai ofera un os de ros unor administratori de fonduri de investitii si banci care au Romania inclusa in diverse fonduri.

Revenind la Ideea Bank, fiind client, am observat o coincidenta: oferta asta de 2,5 a aparut acum recent, in ultimele 2 saptamani, de cand cu emisia de obligatiuni. Pun pariu ca bancile au negociat o oferta mai buna la un volum mai mare si Ideea nu face decat sa dea 2,5 pentru a obtine mai mult de la stat. Evident ca nu vom afla noi pretul real, in ciuda vrajelii cu transparenta. Altfel, la ce ar oferi o banca o dobanda atat de mare acum cand creditarea e aproape moarta, piata colcaie de lichiditate si cu siguranta interbancar, al un ROBOR la un an care se invarte in jur de 1,21, daca ar fi avut un spike in cererea de credite, sigur ar fi gasit sa imprumute de la alte banci, mai ales ca marja de piata a bancii este infima si nu prezinta risc pentru creditarea retail a altor banci, deci nu ar avea de ce sa nu poata imprumuta interbancar. Ce ar face deci Ideea cu lei acum in toiul verii, la un pret atat de mare?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Frontier Markets: Romania, Doing All the Right Things

[2] cf Digi24 – Jurnal Economic – 5 August 2016

1 2 3 147