De ce Iranul nu este riscul existential pentru Israel ci scaderea relevantei petrolului din Orientul Mijlociu

Consesul general este ca interesele americane in Orientul Mijlociu sunt echivalente cu interesele Israelului sau mai bine zis ca sunt subordonate. Nu as pune prea mult accentul pe subordonare, cat poate mai mult pe congruenta – si voi explica ulterior de ce. Desi, din ce in ce mai mult, interesele incep sa diverge.

Cauzele care au dus la aceasta situatie sunt complexe si istorice si nu le vom analiza prea in amanunt, fiind evident discutabile. Putem enumera influenta sionista in SUA sau in Europa de Vest in trecut, putem enumera puterea evreilor din SUA si afinitatea evanghelistilor americani fata de evrei, putem adauga si similitudinea culturala a Israelului cu vestul, apropierea intre cele doua societati etc.

Israelienilor le place sa se laude ca Israelul este singura democratie din Orientul Mijlociu. Partial, sunt de acord, doar ca in fapt, Israelul este mai mult o etnocratie. In plus, daca democratia este buna si ne-democratia nu este buna, de ce SUA sprijina si Arabia Saudita, ultima monarhie absolutista din lume? Si de ce Israelul este prieten cu Arabia Saudita daca democratia este de dorit si regimurile totalitare sunt atat de periculoase?

Geopolitica se face pe interese si avem situatia pe care o avem. Dincolo de motivele si cauzele sprijinului total, neconditionat si inexplicabil (sau greu explicabil pentru americanul de rand) pe care SUA il ofera Israelului as dori sa amintesc ideea de baza conform careia SUA are nevoie de Israel in zona pentru a apara interesele americane si prin urmare, aceasta necesitate ar justifica sprijinul neconditionat pe care SUA il ofera Israelului. Reamintim ca razboaiele din Irak si din Siria, au fost poate nu intamplator extrem de utile Israelului, neutralizand doi dusmani periculosi in zona. Iranul poate urma oricand, desi putin probabil dupa cum voi incerca sa explic mai jos.

Pana nu de mult, puteam spune ca interesul american in Orientul Mijlociu este petrolul. Dupa cum stim, la renuntarea acoperirii dolarului in aur, ordinea financiara a lumii stabilita la Bretton Woods ar fi trebuit in mod normal sa expire. Fie programat, fie accidental, petro-dolarul a reusit sa ofere o alternativa la acoperirea dolarului in aur, transferandu-o in acoperire in … petrol, de unde si termenul petro-dolar.

Prin acordul cu familia Saud, americanii au garantat acestora securitatea cata vreme Arabia Saudita ar fi acceptat pentru petrol doar dolari. Intelegerea (scrisa sau nescrisa, nu stiu) presupunea ca sauditii sa accepte doar dolari pentru petrolul vandut si surplusul de dolari care le va ramane (pe care nu il vor putea cheltui) sa il investeasca in obligatiunile americane, legandu-le practic sauditilor soarta de dolar.

Si cum toata lumea are nevoie de petrol si jucatorul principal din piata stabileste regulile, asa s-a nascut petro-dolarul care a prelungit dominatia americana si dupa renuntarea la acoperirea in dolari. Slabiciuna blocului sovietic, ineficienta economica a comunismului, lipsa alternativelor dar mai ales modelul american denumit generic Pax Americana care a fermecat mai ales Europa de Vest initial si apoi intreaga lume, pot fi adaugate la cumulul de factori care au tinut dolarul ca moneda de rezerva la nivel global pentru o perioada cu mult peste media altor valute. Se intelege cred ca dominatia monedei vine la pachet (si viceversa) cu dominatia geopolitica.

As face aici o mica paranteza. Periodic de la criza din 2008 si de la alianta ruso-chineza se tot vorbeste despre renuntarea la dolar – dedolarizare. Se tot anunta contracte comerciale intre chinezi si diverse state prin care se accepta echivalarea platilor in alte monede, se tot anunta lansarea unor banci de investitii, intr-o perioada era “fierbinte” acronimul BRICS etc. In fapt, “dedolarizarea” a progresat de la 65.51% la … 61.69% – valori care reprezinta compozitia oficiala a rezervelor externe suverane cumulate [sursa]. Asadar, tot zgomotul pe care l-am auzit mai ales post 2008 legat de dedolarizare are in spate doar o scadere cu 4%. Ca fapt divers, EURO de asemenea a scazut cu 4% intre 2004 si 2018 iar renminbi chinezesc are doar 1.89%, probabil nici macar o felie relevanta din rezervele chinezesti, care dupa cum stim au in dolari cel putin cele 1000$ de miliarde (peste 1 trilion) in dolari investite de chinezi in obligatiunile americane [sursa].

In ultimii 2-3 ani datorita progresului tehnologic, industria petroliera SUA s-a dezvoltat, productia a crescut atat de mult incat SUA a devenit exportator net de petrol. Acesta e motivul si pentru care pretul petrolului a scazut drastic. Imi aduc aminte cum in anii 2008-2009 urmaream cu atentie pe Chris Marterson – un profet al oil peak-ului. Acesta era convins si incerca sa ii convinga si pe altii ca urmeaza o criza petroliera care va schimba drastic economia globala si viata moderna. Culmea, lucrurile au stat complet invers: de la maximele de pret din 2008 cand se invartea in jur de 150$ [sursa], pretul petrolului a ajuns in jur de 40$ si cu greu a fost readus la 50$ prin limitarea productiei. Inca sunt carcotasi care pun seama acestei scaderi pe investitiile pe credit in shell-oil si prevestesc o deteriorare accelerata a acestei “revolutii”. Din ce am mai auzit eu, nu doar evolutiile in domeniul sistului au produs aceste eficientizari care au crescut productia si au dat jos cu pretul. Tehnologia in domeniul extractiei a avansat atat de mult incat s-au redeschis exploatatii vechi considerate depelted. In plus, avansul in explorari a dus la descoperirea de noi pungi ne-exploatate care au fost introduse in circuit. Revolutia energetica nu a avut loc doar in petrol, ci si in domeniul gazelor naturale. In SUA, vara, gazele naturale sunt atat de ieftine incat nu pot fi consumate: exista producatori care ofera gratuit aceste gaze, doar pentru a mentine fluxul de productie si a nu fi nevoiti sa deverse in atmosfera productia. Practic productia depaseste cererea si cum nu exista capacitati de lichefiere si transport catre potentiali cumparatori, gazele naturale sunt oferite gratuit clientilor. Asta se intampla vara, in anumite perioada, caci iarna vine gerul … Sunt de acord ca dobanzile mici si stimulii financiari au ajutat la aceasta situatie, dar nu sunt factorii determinanti, rapoartele fiind clare.

Scaderea pretului la energie a produs cresterea PIB-ului SUA si au contribuit chiar inainte de Trump la intoarcerea unor capacitati importante de productie inapoi in SUA datorita pretului redus cu energia. Reducerea taxelor si cresterea taxelor vamale la exporturi, nu fac decat sa ofere conditii propice suplimetare acestei “reveniri”. In ce masura se va reusi sa se aduca inapoi tot ce a fost “transferat” in China este o alta problema, cert este insa ca choke-ul nu este deloc productia sau pretul energiei ci sunt alte cauze. Dar de fapt, SUA nici nu are nevoie de o revenire “totala” a manufacturarii, succesul in ziua de astazi venind din tehnologie in primul rand.

Pentru a exemplifica cele spuse mai sus, redau jos un chart care reprezinta numarul de platforme petroliere din SUA cu mentiunea de dip-ul din 2016 e cauzat de scaderea pretului petrolului care s-a invartit la 30-40$. De altfel, nu strica sa mentionez si ca nu doar productia a crescut in SUA ci si costul extractiei este mai bun, pe langa calitatea superioara comparativa cu petrolul saudit.


source: tradingeconomics.com

Avem asadar o scadere a dependentei americanilor de petrolul din Orientul Mijlociu, de unde si reorientarea geopolitica inceputa de Obama. Sa nu cadem capcana zgomoului mediatic format in jurul lui Trump: politica americana externa este mult mai constanta si mai coerenta decat pare, nefiind deloc opera unui singur om. Deci SUA nemaiavand nevoie de Arabia Saudita si nemaifiind dependenti de petrolul din Orientul Mijlociu, se pot regrupa si isi reorienteaza focusului catre urmatoarele “riscuri” – mai mult sau mai putin existentiale – pe care chiar si SUA le are. Cum ar fi China. Am mai tratat China ca risc principal si iminent pentru SUA si nu voi relua.

In concluzie, un razboi cu Iranul nu prezinta mare interes pentru SUA, dar cresterea pretului petrolului ar oferi un avantaj competitional economic semnificativ SUA care are acces la petrol ieftin. Inchiderea de catre iranieni a stramtorii Hormuz si afectarea comertului cu petrol nu pot sa loveasca decat in China si Asia de Sud-Est, in Japonia + Taiwan si in Europa – principalele blocuri in competitia economica mondiala.

Scaderea in relevanta a argumentului prieteniei cu Israelului pe baza necesitatii unui “partener” in zona – gogoasa vanduta poporului american decenii la rand, reprezinta adevaratul risc major pentru Israel.

Indiferent de puterea lobby-ului evreiesc si de obsesiile milenariste ale trombonistilor apocalipsei din sudul evanghelist, argumentul ca Iranul trebuie atacat deoarece ameninta Israelul care este prietenul “de prin zona” al americanilor care asigura continuitatea petro-dolarului care constituie pilonul dominatiei americane va fi imposibil de vandut electoratului si ar constitui o sinucidere politica pe care nici democratii si nici republicanii nu si-ar asuma-o.

japanificarea lumii

Nu ar fi rea o japanificare a lumii, desi la cat de deprimati sunt japonezii in ciuda prosperitatii economice, nu stiu daca ne-am dori-o chiar toti. Cel putin insa in domeniul financiar, japonezii sunt deschizatori de drumuri.

Japonia are deja cateva decade de stagflatie si de experimentare a tuturor metodelor posibile de stimulare financiara aflate la dispozitia bancii centrale. In afara de a arunca bani cu elicopterul, putine lucruri pe care ar putea sa le faca le-au mai ramas “eroilor macrostabilitati” din Japonia.

Eu am o teorie personala: asa cum americanii au testat nucleara pe japonezi ca sa vada ce se intampla, tot asa americanii testeaza pe japonezi tehnici pe care ulterior le folosesc la ei. Pentru ca alternativa ar fi terifianta. Ma refer aici la stimularea financiara, facuta de japonezi si inceputa chiar inainte de criza din 2008: reducerea dobanziilor, cumpararea de obligatiuni ale statului chiar de catre banca centrala, cumpararea chiar de asset-uri financiare toxice private etc. Tot ce au facut japonezii si nu a functionat, fac si americanii si europenii, desi cu un oarecare delay si cu particularitati specifice.

Poate este falsa teoria mea si “copierea” de catre americani (si prin ecou de intreaga lume) a stimularii fiannciare toxice este de fapt singura optiune, este ultima parasuta inaintea loviturii cu realitatea.

Sunt cateva diferente notabile intre ce fac japonezii si ce fac americanii (si restul lumii). Exista cumva un delay dar nu putem nega ca a repeta in SUA masuri de stimulare similare de cele luate de banca Japoniei si a spera ca rezultatul sa fie altul nu este decat nebunie. Dar este Fed-ul nebun? Este guvernul american nebun?

Sa lasam insa japonezii in pace (cat or mai putea) si sa ne intoarcem in prezent. Avem asadar schimbarea trendului de miscare a dobanzilor. Pauza luata la ultima sedinta este usor explicabila: Fed-ul nu ia masuri bruste si prefera sa anunte din timp ce face. In plus, datele economice sunt analizate “indelung” altfel spus, chiar daca apar niste date catastrofale, Fed-ul zice: mai asteptam putin, sa vedem daca e chiar asa. In schimb, daca sunt unele date pozitive, Fed-ul imediat arunca mesaje optimiste: lucrurile merg spre bine, dar noi suntem precauti si de aceea nu marim deocamdata dobanda.

Avem deci un moment de pauza dupa care urmeaza noi scaderi anuntate. Sunt varii scenarii legate de semnificatia acestei intorsaturi si ca orice intorsatura, mai ales coroborata cu “tatonarile” pietelor financiare cu o noua perioada “bear market”, nu poate sa aduca deloc semne bune. Poate singurele semnale pozitive sunt pentru speculantii care spera ca efectul pavlovian al stimulului financiar oferit de Fed va avea acelasi efect, de crestere a preturilor si prin urmare, noi oportunitati de castiguri pot fi fructificate.

Fara a lua la boabe marunte discursul lui Powell si fara a incerca sa emitem vreo opinie legata de starea economiei (cifrele pot fi citite cum vrem, iar starea reala este un mister chiar si pentru cei mai fini analisti), le vom trece in revista.

SCENARIUL 1: Trump a pus presiune pe Powell. Deoarece economia americana este “cea mai puternica din toate timpurile” – nu pot reda formula exacta, dar Trump are o formula prin care se lauda ca SUA nu a mai avut niciodata in istorie o economie la fel de buna ca acum – Fed-ul doreste sa stimuleze si mai mult economia pentru a mentine aceasta stare si a oferi conditii pentru cresteri si mai spectaculoase. Un citat aproximativ din Trump suna asa “Economia creste cu 3%, dar daca dobanzile nu ar fi atat de mari si Fed-ul ar da jos cu dobanzile pentru a stimula, am putea creste cu 4-5%”. Retorica parsiva, contrara total criticilor aduse de Trump Fed-ului si starii economiei in perioada Obama cand Trump acuza ca toata cresterea este o mare bula, Fed-ul tipareste prea multi bani, bugetul este prea dezechilibrat etc. Economia arata bine doar in cifre, insa la americanul de rand banii nu ajung – cu asta a castigat Trump alegerile.

Cu sau fara crestere, evident ca Trump vrea dobanzi mici pentru ca aceste dobanzi sa creasca pietele financiare, sa evite o recesiune economica si sa il ajute la viitoarele alegeri a caror campanie doar ce a inceput.

In apararea acestui scenariu am avea stirile pe ici pe colo ca Trump ar fi cerut deparamentului sau legal informatii despre cum ar putea sa il schimbe pe Powell. Asta pe langa criticile deschise pe care i le-a adus.

SCENARIUL 2: Fed-ul face ce trebuie si situatia pur si simplu este dezastruoasa: o continuare a cresterilor ratei ar spori riscul unei noi crize si ar scoate din portbagaj cadavrele (problemele nerezolvate din trecut)

Ce vreau sa spun? Pe scurt, orice recesiune, are rolul de a curata economia de acele companii, practici si piete ineficiente, asa cum buruienile sunt rupte de gradinarul harnic si priceput pentru a permite legumelor sa creasca. Gradinarul lenes insa spera ca se poate face gradinarit si fara a rupe buruienile: dam cu ingrasaminte peste toate si cresc si alea si alea. Din pacate, nu se poate. Ceea ce se numeste in engleza malinvestment nu este doar un fenomen marginal care apare pe ici pe colo ci este deja un cancer in stadiul de metastaza. Malinvestment-ul nu mai se manifesta la nivel doar de companii sau piete. Malinvestment-ul nu mai este doar o tentatie pentru lupii de pe Wall-Street. Malinvestment-ul devine o componenta obligatorie a oricarei afaceri, a oricarei companii, a oricarei piete, a oricarei politici economice pana la punctul in care sunt putini cei care pot rezista tentatiilor si cel putin de dragul principiilor economice solide sa urmareasca o activitate economica eficienta conforma cu bunele practici si reguli invatate de-a lungul a catorva secole de capitalism

Ar fi aici necesara o exemplificare si desi mi-e teama ca nu sunt tocmai pregatit sa explic cum pot banii tipariti aiurea si politicile de taiere a dobanzilor sa afecteze economia, voi incerca sa o fac. Un exemplu simplu de malinvestment din vremurile noastre sunt practicile de buyback ale actiunilor companiilor. Prin rascumpararea propriilor actiuni, companiile pot sa limiteze numarul de actiuni de pe piata si astfel sa creasca profitul per actiune in anii urmatori. Astfel, la o activitate similara si un profit similar la nivelul companiei, anul urmator actionarii vor castiga mult mai multi bani, proportional cu numarul de actiuni rascumparate. Pentru rascumparare, companiile folosesc fie profiturile actuale, fin, in general, datorita dobanzilor mici, fac credite. Deoarece dobanzile au ajuns la un nivel extrem de mic, a devenit extrem de profitabila practica prin care in locul creditelor pentru investitii in productie, cercetare, expansiuni, achizitii de noi companii pe scurt spus, in locul focusarii resurselor pe rentabilitatea economica, companiile prefera sa ia credite pentru buyback-uri de actiuni, deoarece in cele din urma profitul distribuit este mai mare in anii urmatori, chiar daca povara expunerii la creditare creste. Dar de vreme de dobanzile sunt mici si Fed-ul anunta noi reduceri, nimeni nu se teme de viitor si prefera aceste inginerii financiare in detrimentul investitiilor economice.

Sunt mii si mii de astfel de exemple de malinvestment. Orasele fantoma din China sunt un exemplu similar, care vine din necesitatea mentinerii unui ritm accelerat al cresterii economice in China, constrangere care vine mai ales datorita expansiunii creditarii in China care a depasit in procente chiar ceea ce se intampla in SUA sau in Europa. Deoarece accesul la bani ieftin este facil in China, si deoarece guvernul impune o rata de crestere cuantificata pe criterii gresite (productie si nu cerere), stimularea financiara a fortat cresterea economica la niveluri aberante, fara nicio legatura cu cererea pietei sau chiar macar cu unele criterii de utilitate publica a acestor investitii. Orase fantoma, poduri peste rauri in locuri unde nu era nevoie, autostrazi catre nicaieri, etc – toate acestea s-au facut deoarece bancile aveau norma de credite si partidul la nivel local avea norma de procente de crestere a PIB-ului regiunii respective. Prin urmare s-a investit unde nu era nevoie, in loc sa se consume resursele acolo unde era nevoie.

Orasele fantoma din China merita un articol separat deoarece sunt o anomalie pe care o putem vedea a unor politici gresite care se aseamana foarte mult cu anomaliile mai putin vizibile din domeniul financiar unde doar un ochi format si experimentat le poate intelege.

Ne-am pune logic intrebarea: cum sa ramana aceste orase fantoma nepopulate ca doar nu toti chinezii or avea unde sa stea si chiar daca pretul acelor apartamente este ridicat, dupa o anumita perioada, este logic ca pretul sa scada si sa ajunga pana acolo unde chinezii sa si le permita sa le cumpere. Pe scurt, explicat, asa ceva nu este posibil. O scadere a preturilor, ar face imposibila platirea creditelor de catre investitori. In multe locuri, investitorii au luat credite cu garantii fie de la stat, fie de la guvernul regional. Marcarea valorii de piata a acestor imobile la preturi mai joase, in vederea vanzarii, ar lovi direct in credite si le-ar face insolvabile. S-ar declansa atunci in lant garantiile statului (acolo unde sunt) sau chiar falimentul unor banci. Chiar daca alti investitori ar veni si ar cumpara acele imobile pentru a le vinde la un pret mai mic, fenomenul o data declansat, ar produce nenumarate reactii in lant care s-ar propaga pana la nivelul intregii tari si ar declansa o noua criza in China si ulterior in intreaga lume.

De aceea, japonezii au preferat sa lase banca nationala sa cumpere nu doar credite toxice si obligatiuni la companiile japoneze care aveau probleme, dar chiar peste jumatate din actiunile japoneze sunt deja detinute de banca centrala.

Desi pare socialism si pare o nationalizare treptata, luat la boabe marunte, politica de achizitie a asset-urilor toxice si de stimulare a creditarii nu este deloc socialism ci este doar cantecul de lebada al sistemului financiar actual Breton Woods si al apendicelui sau bazat pe petro-dolar.

Asadar, prin schimbarea trendului, Fed-ul recunoaste ca este strans cu usa si pentru a evita impasul, face ce stie sa faca: simuleaza. Sunt bineinteles cateva nuante aici legate de ce temeri are Fed-ul si de ce conteaza mai mult: caderea burselor sau o noua criza a creditarii. Oricum pietele sunt indeajuns de legate intre ele incat sa nu putem avea un crash bursier fara o recesiune economica (cel putin) si viceversa. Prin urmare, chiar daca PIB-ul are o crestere nesperata la americani (2.9%) si chiar daca somajul pare ok (desi labour force participation inca e slaba), in varianta optimista, Fed-ul incearca doar sa evite un crash bursier si asteapta ca cresterea economica sa se vada in dividende si piata sa poata accepta ulterior noi cresteri. In aceasta varianta optimista, Fed-ul clar a luat-o razna daca se teme doar de un bear market. Nu doar ca nu este misiunea Fed-ului sa manipuleze pietele financiare, dar un crash este imposibil de oprit, oricat de mult “armament” ai avea in dotare (ceea ce oricum nu e cazul).

SCENARIUL 3: Fed-ul nu e ingrijorat de economie si nici de piete, dar e ingrijorat de razboiul tarifar si de disolutia Europei

Din nou, aici Fed-ul si-ar incalca misiunea si s-ar preocupa de probleme prea mult peste ei. Da, orice factor afecteaza economia si Fed-ul trebuie sa urmareasca, dar politica de dobanzi nu se poate face pe baza spaimelor si a tensiunilor geopolitice. Chiar daca partial razboiul tarifar a fost invocat de Powell si chiar daca toata lumea accepta ca probabil Fed-ul nu a taiat dobanda pentru ca doreste sa vada ce se va intampla la G20, mai precis daca americanii se vor intelege cu chinezii si vor inceta razboiul tarifar, o plasare in aceasta argumentare nu denota decat fragilitatea cresterii. Daca cresterea economica ar fi reala (solida), Fed-ul nu ar avea de ce sa se ingrijoreze. In plus, daca era cazul, nu mai mentiona viitoarele scaderi ci doar nu facea nimic acum, lasand asteptarile in aer – ceea ce nu ar fi prima data.

Faptul ca au fost anuntate scaderi, denota clar ca exista probleme si ca Fed-ul, ca un dealer de droguri serios ce este, isi asigura clientii ca va aduce marfa buna in curand, deci sa stea linistiti si sa nu tremure prea mult pana atunci.

In final punem intrebarea: a avut sau nu a avut succes cumulul de masuri de stimulare financiara, daca la peste 10 ani de la criza creditelor, datoria a explodat la niveluri inimaginabile, economia se bazeaza inca pe dobanzi cat mai mici si pe creditare infinita iar puterea de cumparare a omului de rand este cu mult diminuata fata de perioada pre-criza (pre-2008) atat in SUA cat si in UE. Cu exceptia Chinei care cel putin in cifre creste ca Fat-Frumos si cu exceptia unor tari din Asia de Sud-Est, putine tari se pot lauda cu o crestere a nivelului de trai al populatiei dupa criza din 2008. In plus, si mai putine se pot lauda cu un nivel sustenabil al raportului PIB/datorie.

In mod jalnic, singura varianta linistitoare ar fi coruperea lui Powell de catre Trump, cu scoupl de a amana un crash bursier si de a stimula si mai mult economia pentru a-i permite castigarea alegerilor. Doar in aceasta varianta am putea spera ca desi ar putea creste in continuare dobanda fara riscul unor efecte negative majore, Powell nu o face de dragul lui Trump, dar o va face ulterior. Din pacate, pretul aurului nu confirma deloc aceasta speranta, aurul spargand plafonul de 1400 zilele acestea, dupa anuntarea scaderii dobanzii la viitoarele sedinte, Plafon care nu a fost spart din 2011 cand Europa trecea printr-o criza financiara de proportii, existand riscul imploziei.

Parerea mea este ca Fed-ul are totusi interesul normalizarii situatiei si nu s-ar fi riscat aiurea: daca era posibila cresterea sau macar stagnarea, o faceau. Din pacate, situatia este probabil atat de riscanta incat cu greu au evitat o scadere deja. De altfel, scaderea era deja inclusa in pret inca de la sedinta din luna aceasta. Brexitul, Iranul si razboiul tarifar nu sunt decat alte cateva fronturi mai mult sau mai putin active, in stadii diferite de intenstitate, care vor pune la mare incercare pietele si economia in viitorul apropiat. Nu este exclus nici ca masurile care se iau in Japonia de banca centrala sa fie „exportate” si in SUA in cazul inrautatirii situatiei. Caz in care probabil atat aurul cat si bitcoinul o sa explodeze.

PS: cu ocazia schimbarii trendului, renunt oficial la a recomanda dolarul pe termen scurt si mediu, desi SUA ramane in continuare cea mai promitatoare economie; insa obsesia lui Trump de a obtine aceste scaderi si focusarea pe razboiul valutar, vor produce un nou razboi al devalorizarilor tuturor monedelor, caz in care in mod spectaculos, leul poate deveni o optiune, oricat de jalnica ar fi situatia la noi

Fed-ul mentine dobanda

Fed-ul a pastrat dobanda la acelasi nivel in ciuda asteptarilor de scadere. Pietele au reactionat deja dur, aurul a explodat, EUR/USD-ul de asemenea. Actiunile vom vedea maine in ce directie o pot lua. Daca scadeau dobanda acum, era ca un puseu de adrenalina. Amanarea scaderii, mai ales avand in vedere ca scaderea era deja inclusa in pret e posibil sa produca cel putin pe moment o corectie. Cel putin bancile insa o sa fie lovite.

Noi sedinte vor mai fi in iulie si in august. Fed-ul a promis scaderi in lunile urmatoare, pe baza “datelor”. Tinand cont si de razboiul tarifar si caderea Chinei, amanarea curenta nu poate mentine in niciun caz trendul si nu avem decat sa vedem in ce masura trendul bull va reveni.

Ca fapt divers, iata cum s-au comportat aurul si bitcoinul in momentul anuntarii deciziei. Evident, cel “hiperactiv” din chartul de mai jos este aurul, bitcoinul a fost calm. E de bine, e de rau? Nu stiu …

AUR VS BTC

Personal nu am inteles de ce pietele asteptau o scadere. E normal ca mai ales inaintea G20, Fed-ul sa astepte sa vada ce se intampla acolo pentru a putea ulterior sa atenueze o accentuare a razboiului tarifar sau sa profite de o eventuala intelegere intre SUA & China. Reamintesc: scaderea dobanzilor este ca o doza proaspata pentru un drogat care incearca sa se lase de droguri dar crede ca o poate face doar prin pasi incrementali de scazut doza (de bani tipariti). Evident ca nu merge chiar asa, desi uneori merge. Ma refer, ca nu merge doar cu vorbe si promisiuni. Draghi a tot amenintat cu bazooka si chiar recent, inainte de Fed, a amenintat ca va continua si chiar poate accentua programul de achizitii de asseturi toxice deoarece inflatia nu da niciun semn. Pacat ca nu putem sa exportam inflatie, ca ne-am umple de euroi …

Si tot ca fapt divers: si Mugurel a pastrat dobanda nemiscata inaintea Fed-ului. Nu ca ar fi mare branza, dar sa fie acesta un indicator, sa aiba Mugurel acces la informatii atat de secrete si din sincronicitate si “coordonare” interbancara, sa prezica (involuntar) deciziile Fed-ului? Nu stiu, poate s-ar merita o analiza.

ECUMENISM – DA, MARTURISIRE – BA

Canonizarea cel putin a unui martir din temnitele comuniste ar fi fost un minim gest pentru Daniel sa arate ca se leapada de trecutul sau dubios. Tratarea papei ca un pelerin si nu ca un episcop (de ce s-a intrunit altfel Sf. Sinod? Doar ca sa primeasca “un pelerin”?) ar fi fost alt gest, dar despre asta poate alta data.

Bunaoara, avem un comunicat al “biroului de presa” – caci Daniel nu mai are nici curajul sa isi semneze opiniile – in care ni se explica de ce la 30 de ani de la jertfa sangeroasa a tinerilor din 89 inca nu avem nici macar un singur sfant canonizat din miile de ortodocsi morti in temnitele comuniste pentru ca au marturisit credinta ortodoxa. Ca un adevarat erou de strategii diplomatice eclesiastice de comunicare, PF-ul se ascunde discret in spatele anonimitatii, pentru ca nu cumva sa isi asume responsabilitatea tergiversarii canonizarii macar a unui sfant martir ortodox omorat in temnitele comuniste pentru credinta crestin-ortodoxa.

In toate „simpozioanele si conferintele”organizate pana acum chiar nu s-a identificat nicio „persoana care a murit pentru credinta” care sa fie vrednica de canonizare si asupra careia sa nu mai existe dubii ca ar fi avut „o ortodoxie neindoielnica”?!

Avem in schimb nenumarate mari festivitati de canonizare a unui numar deloc mic de ierarhi scriitori care au completat calendarul an de an si despre care lumea nici nu prea a auzit si nici nu este foarte entuziasmata. Pe semne ca preasfintiile si preafericirile lor sunt mai familiarizati cu propria tagma, sunt foarte ravnitori in a urma pe acesti cuviosi si nutresc ca macar prin asocierea cu numele lor sa capete si ei oarecare evlavie de la oameni. Altfel, nu gasesc explicatia cum de pentru ierarhi scriitori si dirotositori de carti bisericesti canonizarea a mers fara probleme, desi acestia au murit cu sute de ani in urma si investigarea „ortodoxiei neindoielnice” probabil e mai grea de cercetat decat a celor care au murit acum 40 de ani in temnitele comuniste si pentru care cel putin pana acum au tot existat martori si supravietuitori care au dat marturie.

Elefantul din camera in provinta canonizarii sfintilor inchisorilor este evident spaima inaltilor nostri de a se atinge macar cu un degetel de cuvantul „legionarism” si au o frica de „noul partid” mai mare decat de Dumnezeu.

Nici macar vizita papei care putea fi folosita ca un prilej bun de canonizare si a macar unui singur sfant martir din temnitele comuniste, nu a ajutat. Desi papa a venit ca sa beatifice catolici care au murit in temnite pentru ca nu au dorit sa renunte la catolicism, iata ca noi stam in urma la capitolul investigatii. Caci catolicii pe semne ca au ajuns deja la concluzia ca marturisirea credintei si moartea pentru credinta este indeajuns pentru canonizare si prea multa cercetare cu privire la „ortodoxia neindoielnica” nu este nevoie.

Dar de unde sa vina oare aceste cuvinte de BCA (caci de lemn e prea bland spus) cum ar fi „cercetarea credintei neindoielnice”, sau aia cu „trairea si marturisirea dreptei credinte si pe timp de pace si pe timp de razboi”?! Cati sfinti nu avem noi canonizati doar pentru ca l-au marturisit pe Hristos in ultimul minut al vietii lor? Nu stiu sa numar, dar sunt sfinti care erau soldati si care duceau pe crestini la moarte. Vazand credinta acestora, erau si ei apoi convinsi si marturiseau „si eu sunt crestin!”. Erau apoi omorati si ulterior au fost canonizati. Pentru ULTIMA CLIPA, pentru O SINGURA MARTURISIRE. Dar cei din inchisori care erau batuti periodic si dupa fiecare bataie erau intrebati: mai crezi, banditule? Aceasta nu este marturisire?

Daniel se pare ca s-a contaminat de tendintele revizioniste ale papei [1] de a inceput sa vina cu asemenea aberatii. Imi pare rau ca nu pot aduce acum referinte si rog pe cei care pot sa o faca in comentarii, cu sfinti care au fost canonizati doar petnru marturisirea lor din ultimele momente ale vietii. Stim cu totii povestirea legata de acel stalp de la Sfantul Mormant, cum ca ortodocsii fiind obligati sa faca slujba de Inviere afara, Sfanta Lumina a venit sub forma unui fulger si a lovit stalpul care are semne si in ziua de astazi. Atunci, un musulman a declarat „si eu sunt crestin” si a fost omorat pe loc de ceilalti musulmani. Acesta este canonizat, de asemenea, sangele martiriului lui fiind considerat ca botez.

Iata deci, ca nu analiza „neindoielnica” si nu „investigatiile amanuntite” sunt piedica necanonizarii, cu altele sunt motivele.

Este trist ca ierarhia BOR a ajuns pana in punctul in care biserica noastra nationala sa fie umilita de greco-catolici care au mai multa evlavie fata de putinii lor sfinti morti in inchisorile comuniste in timp ce mii si mii de ortodocsi, preoti, profesori, studenti, tarani, ingineri, au murit in temnitele diavolului rosu pentru nimic altceva ci pentru credinta ortodoxa, fara ca macar unul sa fii fost gasit “vrednic” de canonizare de exigentii nostri “analisti” eclesiastici.

Ei nu fost eroi si nu aveau nicio lupta politica. Ce sperante politice mai puteau sa existe in acele vremuri pentru ei? Ce motivatie patriotica si politica poate sa tina un om zeci de ani de zile intr-o temnita in conditii mizere, poate si batut, poate si torturat, poate si fara mancare, poate si pus la munci grele?

Cu cata nerusinare lanseaza aceste manipulari si minciuni si nu au macar minimul bun simt al fricosilor si rusinosilor ca sa taca din gura daca altceva nu pot face.

Eroine au fost femeile lor care i-au asteptat zeci de ani de zile sa vina acasa si care primeau periodic scrisori de la comunisti cum ca barbatul lor a murit. Veneau securistii si le ziceau: marita-te, uita de el, a murit. Minteau doar ca sa faca rau. O astfel de femeie eroina, pentru a stii din cand in cand daca sotul ei mai traieste, trimitea pachete cu mancare la toate temnitele comuniste din tara, pentru a vedea de la care pachetul nu vine inapoi – semn ca barbatul ei inca traia si era in acea temnita.

Dar despre cei care exista deja maturii de la cei care au fost langa ei ca aveau o credinta atat de mare incat ii iubeau si pe tortionarii lor, cum sa mai existe dubii? Despre cel care avea o credinta atat de mare incat si tortionarii lui il iubeau iar ceilalti colegi de temnita il numeau „sfantul inchisorii” ce investigatie mai este necesara?

Mai trista decat aceasta atitudine strigatoare la cer a inaltilor nostri nu cred sa existe decat nepasarea cu care credinciosii nostri tolereaza aceasta situatie. Intr-adevar exista o oarecare miscare de trezire a constiintei, se publica carti, se fac conferinte, se fac comemorarii, dar aceste miscari sunt nesemnificative ca amploare.

Drept-maritorii crestini cei majoritari prefera mai degraba sa se holbeze la vizita papei si sa faca pelerinaje la manastiri frumos ingrijite, cu verdeata imprejur, flori si clopote frumoase, decat sa se problematizeze si sa se hraneasca din exemplele de viata ale acestor sfinti, cuviosi si eroi care au murit in temnitele comuniste nu doar pentru tara, nu doar pentru pricipiile lor de viata sau orientarile politice, ci pentru Hristos.

[1] Pope talks about tradition, criticizes traditionalists

Crazy Bernie viseaza la Venezuela

Minunatul socialism cu fata umana nu a pierit o data cu fiara comunismului ci a făcut saltul peste ocean, pana în îndepărtata SUA – tara capitalismului “sălbatic” unde oamenii muncesc ca disperații toată ziua ca sa facă bani cat mai multi și sa se îndoape cu burgeri, sa conduca masini de lux, sa cumpere televizoare noi, cat mai mari etc.

Deci, Sanders a fost invitat la intalnirea actionarilor Walmart de catre un angajat, la care intalnire printre altele s-a luat in discutie cererea angajatilor ca sa fie si ei reprezentati in boardul companiei (1) si ca sa li se mareasca salariul minim (2).

Iata un fragment din scurtul discurs de 3 minute al comunistului milionar Bernie Sanders: “In ciuda bogatiei incredibile a proprietarului sau, Walmart da la multi dintre angajatii sai salarii de muritori de foame, care sunt atat de mici incat acesti angajati sunt obligati sa se bazeze pe programele guvernamentale sociale cum ar fi programull food stamps, Medicaid si casele sociale” pentru a supravietui.

Inainte de toate, sa subliniem ca Bernie la viata lui nu a muncit prea mult in fabricile si uzinele patriei, nici macar cat Ceausescu care macar a avut cateva luni de ucenicie la un cizmar, dupa care fiind prea jalnic, s-a gandit sa se alature luptei de clasa. Bernie a fost macanitor toata viata – adica politician. Milioanele le-a facut din discursurile publice similare cu acesta la care a fost invitat, fiind platit de sponsorii partidului democrat si de idiotii utili – grupuri de crowd-founding care incearca sa schimbe societatea americana si sa o indrepte mai mult inspre fosta URSS sau mai aproape de ei, inspre Venezuela.

Sa vedem acum care este situatia cu Walmart. Cel mai mare lant de hypermarketuri din SUA, este popular pentru preturile foarte mici pe care le ofera cumparatorilor la marfuri chinezesti ieftine. Reteta de succes a Walmart este marfa multa si ieftina de la chinezi, pentru cumparatorii cei mai saraci. Intr-un fel putem compara Walmart cu Cora din Romania, desi Cora nu stiu daca este chiar cel mai ieftin, dar in niciun caz nu se compara cu Selgros care pune accentul pe calitate mai mult decat pe pret. Walmart isi permite sa vanda la preturi atat de mici datorita rulajelor foarte mari de marfa pe care le are cu China. Evident ca tarifele lui Trump vor lovi puternic in aceste preturi, primele victime fiind tocmai cei mai saraci americani.

Walmart ofera un salariu minim de 11$/h, cu mult peste salariul minim legal de 7.5$/h (deci cu 46% peste). Sunt state in SUA unde salariul minim legal este mai mare, dar deja incep sa dea inapoi din cauza ca afacerile cam au inceput sa fuga din acele state si tovarasii s-au prins ca nu rezolva nimic marind salariul minim. Sanders vine si cere Walmart-ului sa mareasca de la 11$/h la 15$/h (cu inca 50%, deci dublu fata de salariul minim legal).

In al doilea rand, comunistul si mincinosul Sanders exagereaza foarte mult cand spune ca muncitorii Walmart mor de foame cu acele salarii. La un salariu de 11$/h in SUA, nu mori de foame. Nu detaliez si evident ca exista preturi si preturi, dar iata cateva cifre: 1l faina = 1$ (~4.2 lei), 1kg de porc dezosat = 7.5$ (~31 lei), 1kg cotoaie pui = 3$ (~12.6 lei), 1kg lapte = 1$ (4.2 lei). Iata deci, preturi similare ca la noi. Un salariu de 11$/ora inseamna 88$/zi, adica cam 1760$ (~7400 lei). Intr-adevar americanii mai au si alte costuri (dobanzile la carduri, pentru ca nu se pot abtine de Black Friday sa isi cumpere ultima consola) si de asemenea la ei sanatatea costa (nu si sub o anumita limita a venitului – nu stiu aici). Dar daca mancarea ar fi pe primul loc, este clar ca nu mori de foame cu 11$/luna. Deci Bernie este un mare mincinos, din start. Insa e politician si prin urmare, la ce sa ne asteptam?

Deci Bernie cere 15$/h salariu minim pentru angajatii Walmart. Ce nu spune Bernie este insa ce sa faca Walmart daca nu poate da angajatilor sai acest salariu. Ii poate da afara? E mai bine sa tina mai putini angajati si pe salarii mai mari decat mai multi angajati pe salarii mai mici, de „muritori de foame”? Sau poate sa inchida si cateva magazine? Va reaminesc: Bernie nu a lucrat o zi in viata lui, nu a avut o afacere sa stie cum se administreaza, ce costuri sunt, ce riscuri, ce stresuri etc. El a macanit ca politician toata viata. Deci nu se pricepe la calcule, nu cred ca a facut el calcule sa dovedeasca ca daca va mari 15$, Walmart poate supravietui.

Intr-adevar, in prezent Walmart este o afacere de succces. Insa Walmart a ajuns o afacere de succes deoarece proprietarii Walmart si-au investit banii si alte resurse in aceasta afacere si prin urmare daca nu urmareau sa faca profit, nu ar mai fi investit iar Bernie nu ar fi mai avut unde sa vina in vizita. Poate ca un lant francez de hyeprmarketuri ar fi luat locul de pe piata al Walmart si ar fi platit salarii si mai mici americanilor, asa cum fac in Romania unde angajatii romani prefera sa munceasca pe salarii de nimic la lanturi si companii straine decat sa stie ca muncesc pentru un roman care se imbogateste “pe spinarea lor”. Dar nu doar aceasta este explicatia putinelor companii romanesti de succces, cat mai ales capitalul. Capitalul este principala resursa a unei afaceri alaturi de experienta si de cultura antreprenoriala. Tarile din vest au companii mai puternice ca noi deoarece traind in capitalism, oamenii si companiile au strans capital si experienta pe care folosindu-le, pot sa ocupe noi piete si sa aiba succes mai mare decat alti competitori care nu au nici capital si nici experienta.

Deci daca Walmart are profit este pentru ca Walmart isi plateste angajatii astfel incat rezultatul final al companiei sa fie pozitiv. Scopul actionarilor Walmart nu este sa dea salarii mai mari decat competitia, pentru ca altfel, nu ar fi pus umarul la aceasta afacere. Care om de afaceri face o afacere doar ca sa dea salarii mari angajatilor? Nimeni. Nu exista in istoria omenii o afacere facuta cu scopul de a imbogati angajatii, ci cu scopul de a imbogatii patronii. Care agricultor care are pamant mai mult decat poate munci, se zbate si ia oameni la munca propunandu-si ca toata recolta sau o buna parte din aceasta sa o imparta cu cei pe care i-a luat la munca? Nu face nimeni asa ci plata pentru angajati este stabilita prin negociere si depinde de cerere si de oferta. Daca este mult de munca si putini muncitori, costul muncii creste. Daca este putin de munca si multi muncitori, costul muncii scade. Evident, ambele in situatia in care rezultatul muncii (vanzarile) acopera aceste salarii, fie ele mici sau mari.

Sa ne intoarcem la aberatiile lui Bernie. Bernie zice ca motivul pentru care angajatii Walmart se bazeaza pe ajutoarele sociale este pentru ca Walmart le plateste salarii prea mici. In fapt, adevarul este ca Walmart este singura companie care le plateste un salariu acelor angajati si daca nu ar fi Walmart, probabil majoritatea fie ar primi salarii si mai mici de la alte companii, fii s-ar baza in totalitate pe programele sociale guvernamentale. Daca ar exista alte companii care pot sa ofere salarii mai mari, cum de acei angajati nu s-au dus la alte companii? Este la mintea cocosului! Daca ar exista posibilitatea ca munca facuta de acei angajati sa valoreze mai mult, cu siguranta ca alte companii care si-ar dori poate sa faca profit chiar mai mic ca Walmart, i-ar angaja. Dar poate ca oamenii nu doresc sa plece nu doar din cauza salariilor mici, ci urmaresc si alte avantaje pe care le ofera Walmart: mediul de munca, tipul jobului, stresul, distanta pana la munca, orele de munca etc. In loc sa certe Walmart ca ofera salarii prea mici, Bernie Sanders ar trebui sa felicite Walmartul ca exista si ca ii angajaza pentru ca alternativa e posibil sa fii fost mult mai nasoala.

Oricum programele sociale guvernamentale sunt cea mai prost administrata afacere. Nu intram aici in detalii. Dar probabil daca toti banii aceia cheltuitii de dinozaurii bugetului ar fi administrati de ONG-uri private, rezultatele ar fi cu totul altele.

De ce zic ca Bernie ar trebui sa felicite Walmart-ul nu sa ii critice si sa faca pe revolutionarul la altul acasa? Dupa cum am zis, Walmart deja ofera un salariu minim cu 46% mai mare dacat salariul minim legal. Nu stiu care este situatia pe domeniul de activitate al Walmart-ului, dar daca este peste sau sub media pe domeniu nu conteaza atat de mult. Cert este ca Walmart concureaza cu alte companii (din acelasi domeniu sau din domenii diferite de activitate) si totusi reuseste si sa faca profit, si sa ofere un salariu minim cu 46% mai mare decat alte companii. In plus, Walmart nu este o companie oarecare ci unul dintre cei mai mari angajatori din SUA. Deci a reusi sa faci profit, sa oferi un salariu minim cu 46% peste alte companii si sa reusesti sa ai si 700.000 de angajati in SUA este o performanta laudabila.

Ce nu inteleg adeptii salariului minim este ca orice limitare a salariului minim impune o limita de productivitate peste aceasta bariera. Singura alternativa la sustinerea unui salariu minim peste limita de rentabilitate adusa de un angajat este fie adaosul de subventii de la stat (nu e cazul), fie transferul de productivitate de la alti angajati (adica cei muncitori si productivi sa duca in carca pe cei lenesi si neperformanti), desi ultima varianta este oarecum imposibil de pus in practica, chiar daca pe perioada scurte poate sa se intample. In acelasi fel, Bernie nu intelege ca primele victime ale unei eventuale mariri a salariului minim este datul afara acelor angajati care nu-si scot banii.

In ultimul rand, sa presupunem ca actionarii Walmart ar asculta de Bernie Sanders si ar mari salariul minim la 15$. Sa presupunem si ca marirea nu ar afecta productivitatea ci singurul efect negativ ar fi scaderiea profiturilor actionarilor Walmart. Cum Walmart este listata la bursa pretul actiunii va scade si nu va mai fi atractiv pentru cumparatori. In plus, scaderea pretului actiunii coroborata cu scaderea profiturilor poate creste costul de finantare al companiei si poate produce alte probleme in lant. Contabilitatea unei companii nu include doar salariile angajatilor si dividendele actionarilor, ci masinaria interna care produce profitul este ceva mai complicata, drept dovada fiind ca Sanders a ales sa nu se faca om de afaceri ci macanitor.

Pentru un politician populist, Bernie este totusi un macanitor exagerat. Stilul lui din pacate devinde din ce in ce mai popular si lupta impotriva “burgheziei” este imprumutata si de tineri mult mai periculosi din acest punct de vedere, cum ar fi acea ospatarita din Senat care a lansat programul “Green New Deal” despre care sper sa nu am ocazia sa mai discut ci sa fie deja ingropat inainte de a prinde tractiune.

Alba-Neagra cu dobanzile

O scurta istorie a evolutiei dobanzilor si a politicii de dobanda a Fed-ului ar fi:

  1. pre 2008 – dobanzi scazute, reglementare laxa, pompat in creditare, instrumente financiare complexe toxice; totul a dus catre criza financiara din 2008 pusa pe seama creditelor imobiliare
  2. 2008 – avem criza financiara; bancile nationale au scazut dobanzile si au dat drumul la tiparnita in incercarea de a mentine caruselul piramidei caritas mondiale in functiune; s-au tiparit in tandem sume imense, creditele toxice au fost inghitite de bancile centrale prin achizitia asseturilor toxice care altfel ar fi dat jos cu 90% dintre bancile sau cal putin cu 90% dintre bancile care controlau Fed-ul si care determinau politicile financiare si discursul in jurul acestor; minumul atins este in decembrie 2008: 0.25%
  3. 2015-2017 – “revenirea” din “marea recesiune” sub bagheta Yelenei; pasi marunti spre “revenire” cu impotmoliri la fiecare mini-pas: 0.5 in 2015 dec , 0.75 in 2016 dec, 1.5 in 2017 dec
  4. 2018 a fost anul optimismului nejustificat; scaderile de taxe ale lui Trump au stimulat economia, au introdus nitel botox pe pietele financiare si s-au facut nici mai putin nici mai mult de 4 salturi ajungand la 2.5% in dec 2018


Ritmul accelerat al cresterilor din 2018 urma sa fie continuat in 2019. Scopul final urma sa fie “revenirea” sau mai bine zis pregatirea dobanzilor pentru urmatoarea recesiune ciclica. Reamintesc ca in 2017 in decembrie rata era de 4.25 (!). Dupa cum stim, istoric cam la 10 ani economia trece prin recesiune. Fara o rata de dobanda marita, daca vine recesiunea, Fed-ul este cu mainile legate si nu poate ajuta cu nimic economia, existand riscul prelungirii crizei pe mult mai multi ani decat in cazul folosirii baghetei magice a imprimantei de bani.

Datorita insa celor intamplate in 2019 (nu detaliem acum, pe scurt, intrarea pietei bursiere intr-o perioada de scadere – bear market – si riscul unui crash), ratele nu au putut fi marite.

Trump nu o data l-a certat pe Powel (seful Fed, numit chiar de Trump, care a marit ratele in 2018) ca saboteaza economia si ca in loc sa ajute economia sa se dezvolte prin ratele de dobanda mici, el mareste. Justificarea lui Trump ar fi fost ca inflatia fiind mica, nu ar strica scaderea ratei pentru a stimula si mai mult economia. Cum s-ar spune, de ce sa ne drogam cu cateva grame de heroina cand putem facem un mega speedball?

Evident ca lui Trump i-ar conveni bani gratuiti cat mai mult. Problema e ca exista si in cazul dobanzilor o zona goldilock care daca se paraseste poate duce la dezastre mari si ne plaseaza in zona experimentelor. Care zona oricum ne aflam, fiind cea mai indelugata perioada pe plan mondial in care toate bancile centrale converg in politici si micsoreaza dobanzile, pompeaza bani in asseturi toxice, alterand pietele financiare ale creditelor, asigurarilor, investitiilor si toate celelalte si provocand ceea ce in engleza se numeste malinvestment.

O cantitate de malinvestment exista mereu in piata, iar rostul recesiunilor este sa faca aceasta curatenie si sa regleze coordonatele. Fara reglaj, piata nu mai este libera si functioneaza ca o barca fara GPS in mijlocul unui ocean (in cel mai fericit caz): se ghideaza aiurea.

Starea in care suntem acum este ca Powel deja a anuntat ca urmeaza scaderi in toamna si se tot transmit semnale ca o scadere, doua acolo nu pot face mare rau, ca inflatia este oricum stabila, ca economia nu trebuie sa sufere din cauza trade-war-ului etc. Prin urmare, Trump a castigat si l-a determinat pe Powel sa schimbe directia trendurilor.

Vom asista la un experiment interesant: pe de o parte, Trump va prinde si mai mult curaj si va continua razboiul cu chinezii si probabil va incepe si cu europenii. Pe de alta parte, UE aflata in haos total va trebui sa gaseasca o solutie la esuarea programului BCE de achizitie de bonduri si prin solutie inteleg acceptarea eurobondurilor. Pentru asta insa trebuie sa numeasca un neamt la capul BCE, altfel nemtii o sa ii depaseasca pe italieni la populism si nu o sa accepte preluarea datoriilor porcusorilor de catre nemti. La pachet cu seful pentru BCE, nemtii o sa mai ceara si ceva garantii de la porcusori pentru a fi de acord cu eurobondurile si prin “ceva garantii” inteleg fie unificarea politicii fiscale fie legarea contributiilor membrilor la bugetul UE in functie de anumiti parametrii predefiniti (cum ar fi deficitul de ex), ceea ce va putea mentine intr-un corset mai concret decat limita aceea de 3% pe care nu au respectat-o decat fraierii. Altfel spus, urmeaza un bonanza al datoriilor si in UE: prin emiterea de eurobonduri, se va trece la pomparea unor sume inimaginabile de bani, cel putin inimaginabile pentru noi, perifericii in prezent. In esenta, atat intoarcerea trendului la Fed cat si lansarea eurobondurilor nu sunt altceva decat noi si noi scheme de kicking the can down the road. Cat timp o sa reziste, este marea intrebare.

GDPR nu functioneaza

Recunosc ca nu am citit cele 50 de pagini de termeni si conditii ale gmail-ului inainte de sau click pe OK, I AGREE si recunosc ca nu am citit nici cele 25 pagini de termeni si conditii ale bancii cand am facut cererea pentru deschiderea contului care cont a venit la pachet si cu serviciul de notificare a utilizarii cardului prin email.

Asadar, iata faptele pe scurt:

1) ora 19:57 – cumparat haine la Reserved, platit cu cardul
2) ora 19:57 – primit mail cu notificare de la banca ca am folosit cardul
3) ora 23 (aprox) – vazut reclama la Reserved (prima data in istorie din ce imi amintesc)

Tot din ce imi amintesc, nu am vizitat site-ul Reserved niciodata si nici alte site-uri de haine recent. Nu am comandat haine online recent (2-3 luni?). Deci nu sunt audienta target de shopperi online. Poate la punctele de mai sus ar trebui si sa mentionez ca nu salvez cardurile in Chrome iar cu cardul folosit nu am cumparat recent (mai mult de 3 luni cred) online, de fapt nu am facut nicio plata online de pe el.

Cum se poate asta totusi? Explicatia este simpla: Google a parsat emailul primit de mine de la banca, a gasit cuvintele cheie “reserved” si m-a asignat la audienta target a companiei Reserved. Foarte probabil campania de marketing online a Reserved pentru display foloseste targetarea dupa cuvinte cheie. Alternativa ar fi sa foloseasca o targetare bazata pe “inteligenta artificiala” a Google, iar inteligenta artificiala a Google sa fi decis ca daca eu am cumparat recent offline de la Reserved am sanse sa comand si online si prin urmare sa imi plaseze aduri reserved.

Nu mi se pare deloc ceva extraordinar aceasta intamplare. Am avut altele si mai “spooky”. De genul: vorbesc cu colegii despre masini si vad ad-uri la masini. Asta desi nu am mai vizitat site-ul unui dealer de aproape un an si nici nu m-am uitat la videoclipuri cu recenzii auto. Si alte exemple similare care denota ca Google cumva ma asculta si imi plaseaza reclame pe baza unor cuvinte cheie din discutii. Am vazut insa un articol pe Zerohedge (Google Parses Your Gmail For Financial Transactions) si m-am gandit sa abordez si eu subiectul.

Inainte de a continua subliniez: nu am nicio optiune de salvat cardurile si comenzile online. Am testat linkul Google mentionat in articol in care vad ce comenzi stie Google ca am facut eu (nu stiu cum le stie) si in cazul meu, ultima comanda este din Ianuarie. Ce mi se pare curios, toate comenzile sunt facute prin emag si unele sunt facute cu plata ramburs (deci sistemul nu e legat de card). Asta ma face sa deduc ca o varianta prin care posibil ca Google sa stie comenzile mele sa fie Google Analytics-ul implementat de emag (probabil tagul de E-Commerce).

Si daca pana acum nu v-am speriat indeajuns acum vine faza interesanta. Nicaieri in emailul primit de la banca nu reiese ce am comandat. Ad-urile vazute de mine erau cu o fusta (deci pentru femei). Contul meu de Google are trecut bineinteles sexul masculin. Din emailul primi de la banca nu putea reiese deloc sexul. Faptul ca primele adurile afisate sunt cu haine de femei ma face sa cred ca Reserved face cumva share cu Google si la alte informatii, cum ar fi produsele comandate. Astfel Google leaga cumva datele sharate de Reserved (plata, magazin, ora comenzii, produse) cu informatiile despre mine din cont (ma identifica dupa nume- in cazul meu deloc dificil sa ma gaseasca), vede ca am primit un mail de la banca, care reprezinta o tranzactie, face match intre mail si info despre comanda sharata de Reserved si ma identifica punctual. In cazul meu, avand in vedere numele destul de unic, probabil nici nu ar mai avea nevoie de emailul de la banca ca sa ma identifice ci ar fi de-ajuns informatiile sharate de Reserved. La toate asta se mai poate adauga si informatiile primite de Google de la telefonul meu legate de locatie.

In concluzie, GDPR nu functioneaza, ba chiar da in cap celor mici, in timp ce cei mari isi fac de cap. In cazul de fata insa, nu doar cei mari isi fac de cap, ci si cei mijlocii. Reserved beneficiaza de puterea oferita de uneltele Google dar totusi are “meritul” de a folosi aceste unelte (mai concret de a fi implementat conexiunea intre comenzile offline si reclama online). Nu stiu cat de legala e treaba asta (probabil deloc in cazul Reserved) si probabil este foarte legala in cazul Google care atat pe mine m-a “legat” prin acel “I AGREE” si care in acelasi rand l-a legat pe Reserved printr-un buton “I AGREE” similar, prin care Reserved ofera garantii lui Google ca mi-a cerut mie permisiunea sa shareze informatiile comenzii mele cu Google, desi poate eu nu i-am dat-o. Dar chiar daca Reserved nu shareaza datele decat encriptate sau fara nume, IA-ul Google poate face oricum maparea intre date si sa ma identifice. Repet, poate si cuvantul cheie “Reserved” primit in emailul cu confirmarea sa fie de-ajuns, desi nu explica targetarea feminina care vine din structura comenzii.

Indiferent daca presupunerile mele sunt reale, sau totul este o pura coincidenta (desi se poate testa de oricine doreste), ce doresc eu sa demonstrez este ca reglementarea nu ajuta individul ci doar pune bariere dezvoltarii, blocand pe cei mici sa faca aceleasi perversiuni pe care cei mari oricum le fac deoarece au monopolul serviciilor si nu ne putem descurca fara ele, prin urmare le dam acordul sa faca ce vor cu noi. Dar chiar daca nu le-am da acordul pentru toate (si eu sunt maxim de atent, dau acordul doar la ce este obligatoriu), IA-ul din ziua de azi nu are nevoie de informatii personale pentru a face maparea. Cateva “frimituri” de informatii (location, suma platii, data/ora) pot fi indeajuns pentru a face o mapare intre anonimul care a comandat offline la Reserved si Gigel Chiazna care viziteaza un site si la ora comenzii a fost geografic (conform locatiei de pe telefon) in magazin. Toate astea sunt “anonime”, Google nu are nevoie de niciun acord special pentru a trage aceste date, informatiile fiindu-i oferite de cei doi actori (Reserved si eu) benevol si din cu totul alte motive. Match-ul insa este extrem de precis si aici trebuie facut ceva legal, daca reglementatorii ar avea 2 neuroni.

La nivel individual, evident ca exista solutii: as putea sa nu mai platesc deloc cu cardul, as putea sa folosesc un email personal privat si sa ma lipsesc de Google, as putea sa folosesc un alt browser decat Chrome care are contul meu etc

Intamplarea in sine, personal nu ma deranjaza, reclamele targetate repetitive sunt agresive, dar sincer le prefer fata de reclamele aleatoare din vremurile in care remarketingul nu exista si care de multe ori erau si mai stresante: solutii de scapat de chelie, alifii anti-varice, ceaiuri naturiste impotriva riscului de infarct etc.

Vor folosi chinezii “optiunea nucleara”?

Dupa cum stim ne aflam in plin razboi tarifar SUA-China. Nu s-au tras inca toate salvele, nu s-a desfasurat inca intreg frontul si nici pozitionarile de o parte sau de alta a celorlalti actori in comertul mondial nu s-au clarificat.

In prezent China detine peste 1 trilion de bonduri (1120 mld in Martie 2019). Teoretic, vanzarea bondurilor are urmatoarele efecte: presiune pe dobanzi, lipsa lichiditatii, devalorizarea dolarului. Daca China vinde, e posibil sa se declanseze un trend si alte tari sa inceapa sa vanda.

Din start sa subliniez: China nu poate vinde instant bondurile. SUA are o legislatie care permite blocarea unor vanzari a obligatiunilor daca se considera tentative de manipulare sau riscuri pentru SUA (nu stiu precis conditiile si clauzele). Prin urmare chinezii au doar varianta sa nu le prelungeasca maturitatile, adica la expirare, sa incaseze banii si sa nu mai cumpere altele.

Dar chiar daca chinezii pot forta mana americanilor ca sa le permita sa le vanda, o scoatere masiva de oferta pe piata ar da jos cu pretul – deci i-ar afecta direct. Unde sa gaseasca cumparatori cand si-asa dobanzile sunt cum sunt si oricum putine state mai au surplus pentru care sa fie nevoie sa caute locuri unde sa il plaseze.

Pana acum, modelul chinez functiona pe reteta simpla: chinezii vindeau in SUA, profitul din vanzari intra in dolari, dolarii intrau in obligatiuni. Statul chinez tine moneda jos pentru a nu inhiba exporturile (contrar a ce face BNR care apara leul) si astfel China a ajuns sa cumuleze foarte multe bonduri americane cumparate cu banii din aceasta diferenta care intr-o economie de piata libera ar fi fost ajustata prin cresterea puternica a yuan-ului, pe masura de dolarii ar fi intrat inapoi in China. Unii zic la metoda asta “vendor-financing” si intr-o masura mai mica dar in esenta cam in acelasi fel, fac nemtii cu restul europenilor: ii crediteaza ca acestia sa poata cumpara nimicurile produse de ei.

Deci cum China produce continuu bani, se pune problema ce sa faca cu ei, in ce sa investeasca. Sumele sunt mari iar achizitiile facute de chinezi nu le consuma. Prin urmare, dupa ce cumpara tot ce pot (companii, resurse etc), dupa ce cumpara aur si incearca sa ii ajunga din urma pe americani la rezerva de aur, chinezii cumpara obligatiuni SUA (dar nu numai). Pe langa obligatiunile SUA ar mai fi alternativele de a cumpara alte obligatiuni (fie suverane, fie de la companii), dar riscul cel mai mic este in SUA si in plus lichiditatea bondurilor SUA este incomparabila cu alti emitenti.

Deci China nu are optiunea de a renunta instant la bonduri si la vanzarea in timp (la maturitate), impactul poate fi irelevant. Spun aceasta deoarece, daca China vinde instant tot ce poate si produce un trend, exista riscul ca SUA sa aiba de suferit. Altfel, exista probabilitatea ca alti cumparatori (inclusiv Fed-ul) sa cumpere tot ce vand chinezii si SUA sa nu aiba nimic de suferit.

Cu privire la bondurile guvernamentale americane, exista si o varianta spectaculoasa, in cazul unei “greve” a cumparatorilor. Japonia este folosita ca cobai dupa parerea mea si de data aceasta, prin achizitiile pe care Banca Nationala le face: peste 80% din obligatiuni sunt cumparate de Banca Nationala. Strigator la cer! Culmea, aceasta situatie nu produce inflatie, din cauze complexe pe care nu le vom aborda acum.

Sa facem acum o mica paranteza: de ce ar vrea China sa vanda obligatiunile, desi inca nu s-a ajuns la dobanzi negative si desi nu are alternative? Evident, vanzarea s-ar face cu scopul de a face rau SUA si de a forta mana americanilor pentru a retrage tarifele vamale.

Ori data fiind situatia, adica incertitudinea unui efect relevant asupra SUA in cazul vanzarii treptate (am explicat de ce instant nu se poate – exista reglementari legale asumate de cumparator) la maturitate, ce sens ar mai avea China sa vanda obligatiunile? Motive s-ar gasi: sa foloseasca banii pentru inarmare sau pentru peticirea gaurilor din barca in urma gloantelor americanilor etc. Deci vanzarea nu poate fi deloc scoasa din calcul.

Este dificil deci de sustinut teoria ca vanzarea bondurilor de catre chinezi ar fi o “optiune nucleara”. In plus, un astfel de raspuns ar semnala clar o ruptura severa intre China si SUA cu riscuri masive si prin urmare schimburile economice ar lua o intorsatura mult mai drastica, companiile americane ar fugi din China si invers. In plus, cine ar mai avea incredere sa investeasca in China, in afara de Rusia si alti mici parteneri?

Daca razboiul tarifar este vazut ca o nebunie a lui Trump si daca chiar in SUA exista o opozitie puternica la aceste tarife si daca in primul rand va avea oricum de suferit americanul de rand, o retaliere a Chinei prin vanzarea obligatiunilor ar semnala clar inceperea unui razboi economic de amploare intre SUA si China – ori chinezii sunt oricum pe muchie de cutit si au probleme oricum.

Inainte de “optiunea nucleara”, chinezii mai au cateva arme pe care le pot folosi: devalorizarea monedei, ban-ul pe metalele rare s.a. Chiar si-asa, “optiunea nucleara” este un risc pentru SUA cu potential de risc existential. Nu putem sa nu gandim ca atat Trump cat si cei de pe langa el il cunosc si si l-au asumat. Faptul ca alta cale de a lovi in chinezi nu a fost, arata dupa cum explicam in articole anterioare ca SUA are o fereastra de “oportunitate” din ce in ce mai stramta in incercarea de a opri avantul chinezilor si de-si asigura pozitia dominanta in continuare. Mentionam in articole ca ultima arma pe care o pot folosi ar fi armata. Deocamdata Trump a ales sa incerce cu tarifele vamale si multi il blaneaza, desi probabil Trump ar merita un Premiu Nobel pentru Pace – in locul lui, un alt presedinte ar fi trecut direct la armata. Nu ca Trump e timid in ceea ce priveste folosirea armatei si a provocarilor.

Insa, sa nu ne iluzionam ca SUA stie sa fie altceva decat un hegemon si ca SUA va putea sa redevina doar o tara cu importanta locala, dupa destramarea imperiului, asa cum a reusit Marea Britanie? Nu, SUA va pica cu un bang – daca va pica.

In concluzie chinezii nu trebuie neaparat sa treaca la “optiunea nucleara”. Este posibil ca pur si simplul socul tarifelor sa fie preluat de cumparatorii americani si astfel Trump sa-si satisfaca obsesia fara ca chinezii sa aiba prea mult de suferit. In plus, dupa cum explicam intr-un articol anterior, chinezii au tot avut preocuparea sa extinda ciclul “marfa-dolari-obligatiuni” si pe Europa si pe alte zone, nu doar pe SUA. Deocamdata nu le-a reusit desi intrarea pe negativ a bondurilor nemtesti din ultima perioada, nu poate fi deloc intamplatoare: poate ca un nou cumparator avid a intrat pe piata ….

De ce este Papa acuzat de erezie?

Multumita mass-mediei romanesti care l-a spalacit pe Papa pana a intrat la apa, romanii nu au habar nimic despre scrisoarea a peste 100 de cardinali, preoti, diaconi, calugari, profesori de teologie si alte personalitati catolice cu greutate care il acuza pe Papa nici mai mult nici mai putin de EREZIE!

Scrisoarea impreuna cu semnaturile actualizate in fiecare zi, este gazduita de site-ul catolic LifeSiteNews.com si poate fi lecturata la adresa: https://www.lifesitenews.com/news/prominent-clergy-scholars-accuse-pope-francis-of-heresy-in-open-letter

De cand este papa, Francisc a fost contestat mai tot timpul, existand si alte initiative similare. Deoarece in presa romaneasca in legatura cu acest subiect este “silentio stampa”, indraznim sa traducem direct de la sursa, un fragment din sumarul scrisorii, urmand ca cei interesati sincer in subiect sa o citeasca in totalitate.

Scrisoare deschisa adresata episcopilor Bisericii Catolice – sumar

“Scrisoarea deschisa adresata episcopilor Bisericii Catolice” este a treia etapa dintr-un proces care a inceput in vara anului 2016. La acea vreme, un grup ad-hoc al clerului catolic si academici (“scholars”) au compus o scrisoare privata trimisa tuturor cardinalilor si patriarhilor catolici din est aratand ereziile si alte caderi grave care pareau sa fie continute in (sau favorizate de) scrisoarea Apostolica a Papei Francisc “Amoris laetitia”. Anul urmator (2017 – nn), dupa ce Papa Francisc a continuat prin cuvant si fapta sau omisiune sa propage multe din aceleasi erezii, o “Corectie Filiala” a fost adresata papei de catre multi dintre aceiasi semnatari, impreuna cu alti membrii ai clerului si ai intelectualitatii catolice (‘sholars’ – nn). A doua scrisoarea a fost facuta publica in 2017 si o petitie in sprijinul ei a fost semnata de 14.000 de oameni. Autorii acelei scrisori mentionau totusi ca ei nu cautau sa judete daca papa Francisc stia ca el contribuie la raspandirea ereziei.

Prezenta “Scrisoarea deschisa adresata episcopilor Bisericii Catolice” face un pas mai departe in a pretinde ca Papa Francisc este vinovat de crima ereziei. Aceasta crima este comisa cand un catolic, in cunostinta de cauza si cu persistenta neaga un adevar pe care el stie ca Biserica il invata ca fiind relevat de Dumnezeu. Luate impreuna, vorbele si faptele Papei Francisc insumeaza o rejectare completa a invataturii catolice asupra casatoriei si activitatii sexuale, asupra legii morale si asupra gratiei si iertarii pacatelor.

“Scrisoarea deschisa” de asemenea indica legatura intre respingerea invataturii catolice si favorurile aratate de Papa Francisc episcopilor si altor membrii ai clerului care fie au fost vinovati de pacate sexuale si crime (pedofilie – nn) cum ar fi fostul cardinal Theodore McCarrick, sau care au protejat clerul vinovat de crime si abuzuri sexuale, cum ar fi Cardinalul Godfried Danneels. Aceasta protectie si promovare a clericilor care au respins invatatura catolica asupra casatoriei, activitatii sexuale si a legii morale in general, chiar cand acesti clerici personal au violat legea morala si civila in feluri strigatoare la cer (violuri de copii – nn), este indeajuns de consistenta incat sa fie considerata o politica a Papei Francisc. Cel putin aceasta este o evidenta a neincrederii in adevarul invataturii catolice cu privire la aceste subiecte. De asemenea, indica o strategie de impunere a respingerii acestor invataturi in cadrul Bisericii, prin numirea in posturi influente a indivizilor ale caror vieti personale sunt bazate pe violarea acestor adevaruri.

Sursa

Avem asadar doua chestiuni care i se reclama papei: “alunecarea” de la invatatura bisericii catolice cu privire la casatorie, homosexualitate, pedofilie si altele – pe de o parte, si promovarea pe unele pozitii cheie a unor personaje “cu probleme” – fapt care face rau bisericii. De altfel, despre criza din Biserica Catolica care se manifesta prin exodul rapid al credinciosilor in SUA, de asemenea nu auzim nimic la noi in Romania. Ei bine, papa este vinovat de aceasta situatie.

Dupa cum stim, dupa iesirea la suprafata a nenumaratelor cazuri de pedofilie si abuzuri, Biserica Catolica a incercat “sa tina sub control” situatia, la inceput incercand sa cumpere tacerea victimelor. Ulterior, a incercat sa puna batista pe tzambal, mutand preotii din “locurile cu probleme” in alte locuri sau pensionandu-i (adevarata pedeapsa!). Deoarece nici aceasta nu a mers, urmatoarea tentativa a fost “pocainta sincera” in public a papei, recunoasterea, acceptarea si apelul la schimbare. Din cand in cand, papa a mai explicat situatia prin faptul ca daca societatea este cazuta in pacat, biserica nu poate fi altfel. O scuza penibila, de altfel, care nu da deloc o explicatie pentru pasivitatea si lipsa de masuri ca urmare a descoperirilor si a iesirii la iveala a cazurilor de abuzuri.

Nu intram in amanunte “tehnice” si de prea mare finete, deoarece nu e cazul. Papa a facut atatea deraieri incat sunt evidente pentru orice observator cat de cat atent al activitatii sale. Ce doresc sa subliniez este “misiunea” pe care o are acest papa, de relativizare a invataturii bisericii catolice. Pe scurt, papa sustine ca Biserica Catolica nu trebuie sa ofere raspunsuri clare la intrebari si ca e bine sa lase in ceata raspunsurile. Altfel spus, daca de exemplu homosexualii intreaba: eu sunt pacatos, papa le raspunde “cine sunt eu sa te judec?” Sau daca o femeie avorteaza si zice “am facut eu pacat”, papa raspunde “ei, lasa asta, acum, fa si tu un pelerinaj la Medjugorie”. Si altele similare. Relativizarea crestinismul nu este altceva decat distrugerea finala, lovitura de gratie pe care papa o da acestei ramure uscate de mult a vitei Domnului.

In loc sa afirme credinta, sa explice pacatul, sa actualizeze chemarea la pocainta, la urmarea poruncilor lui Hristos si la jertfa pentru Adevar, papa face apel pentru lupta impotriva poluarii, la primirea refugiatilor si la toleranta fata de sodomisti. De aceea dracul il iubeste si prin urmare mass-media il preamareste. La fel

Vizita papei in Romania, si primirea de care a avut parte nu este decat un exercitiu pentru antihrist. In acelasi fel va fi primit si prezentat si antihrist: ca un sfant in viata, ca un smerit mare om, ca o intruchipare a bunatatii, ca un om bland si sincer, ca un promotor al iubirii “neconditionate” etc.

De ce il iubesc televiziunile atat de mult pe Papa?

Raspunsul poate fi simplu: televiziunile iubesc banii iar venirea papei ii tine pe toti prostii (inclusiv pe noi) cu gura cascata la televizor, deci reclamele aduc recolte bogate in astfel de evenimente.

Dar nu acelasi lucru se intampla si de Pastile Ortodox sau de Craciun cand desi sunt de asemenea momente “spirituale” si televiziunile pompeaza pe butonul “emotii”, discursul parca are cu totul alte nuante. Adica, ce vreau sa spun? Desi evenimetul in sine este prezentat obsesiv pentru a mentine audientele lipite de telecomanda, televiziunile nu sunt la fel de “zen” in prezentarea subiectului, ci ating si subiecte mai senzitive cum ar fi “averea bisericii”, “spitale nu catedrale”, “preotii lacomi” etc. Desi nu in totalitate, dar nu exista Boboteaza sa nu vedem reportaje cu “ingramadeala la apa sfintita” desi acestea sunt minoritare, existand nenumarate cozi unde se sta la coada linistit – semn ca televiziunile vor sa puna accentul pe aspecte negative, in limbaj simplu spus, sa arunce cu noroi. Oare la vizita Papei nu este nicaieri indramadeala? Nu vom vedea insa asa ceva la televizor (si vom explica de ce).

Pe langa intepaturile la ortodocsi mai delicate sau mai putin delicate facute pe un limbaj mieros (in sarbatori) si pe un limbaj arogant (in restul timpului), in praznicele ortodoxe, televiziunile pun accent pe subiectele pseudo-spirituale si fara nicio legatura cu evenimentul, sau chiar impotriva, gen traditii si obiceiuri populare sau retete alimentare si targuri de “specialitati culinare”. In niciun caz nu se pune accentul pe catehism, nu sunt adusi preoti sau specialisti sa vorbeasca, ba din contra: psihologii se transforma in “analistii experti” in Pasti sau in Craciun. Surprinzator, uneori nu le merge, psihologii vorbind mai ortodox decat multi preoti care mai apar in mod curent.

Tratarea papei si a catolicismului in general este indubitabil total diferita si chiar la polul opus fata de tratarea ortodoxiei. In platforma de propaganda a tuturor televiziunilor (si securiste si “europeniste”). Daca ortodoxia este prezentata ca retrograda, prea ancorata in trecut, prea departata de popor si nicio ocazie nu este ratata pentru a arata cu degetul inspre “catedralele monumentale ceausiste”, in cazul catolicismului niciodata nu se intampla asa. Cand catedrala monumentala catolica NotreDame din Paris a luat foc, televiziunile plangeau si se tanguiau si ridicau in slavi pe donatorii care se aruncau sa contribuie la fondul de reconstruire. Am mentionat acest eveniment deoarece este recent si putem cu usurinta sa exemplificam argumentele pe care le vom aduce in acest articol.

Nu putem insa sa trecem mai departe fara a pune punctul pe “i” cu privire la cateva subiecte cu privire la atitudinea mass-mediei mainstream fata de crestinism. Putine cuvinte insa inainte despre ce inseamna mass-media mainstream. Dincolo de terminologie, data fiind situatia in ziua de astazi (diversificarea comunicarii, accesul la informatie, globalizarea, etc) nu mai exista profit in domeniul mass-media (cu exceptia mega-trusturilor la care nu putem stii situatia reala din cauza interconectivitatii). Atat la noi, cat si in vestul “democrat”, mass-media este finantata de actori “discreti” sau mai putin discreti si grosul banilor se face din influenta opiniei de vot si a lobby-ului pe care se doreste a fi pompat. Nu exista o televiziune sau un conglomerat media care sa supravietuiasca exclusiv din reclame si sa-si permita “luxul” independentei opiniilor. De altfel, echidistanta mass-mediei este deja un concept oarecum istoric, este un ecou venit din istorie, realitatile fiind din contra opuse: fiecare trust, fiecare outlet media are o orientare clara si indubitabila, un discurs recognoscibil si audiente bine conturate si prin urmare competitia se duce de fapt cu organizatii care targeteaza aceeasi audienta, nu pe baza calitatii sau a profesionialismului.

Dincolo insa de orientare, discurs si audiente, cu privire la puntele “tari” din crestinism (dar nu numai), raportarea mass-mediei mainstream este aceeasi: contra. Bunaoara, massmedia este PRO-homosexualitate, PRO-avort si PRO-desfranare si considera “habotnicie” pastrarea in categoria “pacate mari” a sodomiei, a avortului sau chiar a divortului. In rest, in general cresinismul “soft” care nu se atinge de aceste subiecte este mangaiat pe toate partile si promotorii unui astfel de crestinism – cum este papa – sunt fardati si parfumati, chiar extrem de gretos uneori.

Dincolo de aceste consideratiuni generale cu privire la raportarea trusturilor mass-media mainstream fata de crestinism, in cazul papei exista cateva chestiuni de amintit celor care nu prea sunt conectati la lumea catolica si nu au habar pe ce lume traiesc.

In primul rand, Papa este un globalist declarat si viguros si prin urmare nu poate fi decat spalacit la greu de media in ciuda faptului ca in interiorul Bisericii Catolice este contestat din ce in ce mai mult si facut eretic. In prezent, capata tractiune o scrisoare semnata de vreo 50 de teologi grei catolici prin care il acuza pe papa de erezie si ii cere sa se indrepte. Scrisoarea continua sa atraga noi semnatari printre care si episcopi, profesori de teologie, preoti, scriitori, etc. Nu se va mentiona de acest aspect in presa romaneasca, dar nu conteaza asta.

Ideea este ca Papa Francisc a deviat atat de mult de la valorile catolice traditionale (traditionale in sensul de 10-20 de ani pentru ca oricum catolicii si traditia sunt cuvinte incompatibile si care nu pot fi folosite in aceeasi propozitie). Altfel spus, Papa nu mai este protector al crestinismului ci protector al musulmanilor imigranti si al evreilor. Papa nu mai este un protector si sustinator al popoarelor si al natiunilor (cu exceptia Israelului) si face apelul la “unitate globala” si la “un stat global” [1]. Nu mai amintim conflictul pe care papa il are cu premierul italian Matteo Salvini care desi este catolic si promoveaza catolicismul in statul italian, papa nu vrea sa dea mana cu el pentru ca Matteo s-a saturat de africanii invadatori care vin cu barcile pe mare si vrea ca sa ii trimita lui Merkel.

Cu privire la punctele “fierbinti” ale conflictului intre crestinism si anticrestinism, adica homosexualitatea, avorturile si divortul, papa este foarte … “deschis”. “Cine sunt eu sa judec” (pe homosexuali) se arata papa pe sine mai bun si mai iubitor chiar dacat Sf. Pavel care a zis ca sodomitii nu vor mosteni Imparatia Cerurilor. Strigator la cer, dar nu e singurul lucru strigator la cer cu privire la acest papa. Nu doar ca se arata mai iubitor ca Sf. Apostol Pavel care ii judeca pe sodomiti si ii trimitea la iad, dar Papa “suprascrie” chiar poruncile mantuitorului si ale bisericii. Ce altceva inseamna “tendintele homosexuale nu sunt pacat” decat un nou crestinism, o noua religie, bazata pe viziunea papei nu pe invataturile lui Hristos transmise noua prin Sfintii Apostoli si prin Biserica. Papa este insa extrem de abil si priceput la limbaj, reusind sa evite scandalizarea catolicilor cu privire la aceasta raportare strigatoare la cer prin alertarea cu privire la problema homosexualitatii in randul preotilor catolici. Astfel, in loc sa faca apel ca acestia sa nu mai fie protejati ci dati pe mana autoritatilor, papa scuza Biserica Catolica cu argumentul ca homosexualitatea este “la moda” in societate si prin urmare asta afecteaza si biserica. [3]

Orientarea pro-globalista si pro-europeana a papei este intr-un fel de inteles. Ca putere pamanteasca, Vaticanul dintotdeauna a incercat sa cucereasca lumea si sa construiasca o imparatie lumeasca. Papa inca din inceput a cedat ispitei satanei, spre deosebire de Iisus Hristos care i-a zis satanei in pustie cand I-a facut aceasta “oferta” sa stapaneasca lumea “Piei, Satano!” (Matei 4, 10). Papa insa zice: “o schimbare a directiei catre globalism este necesara pentru a lupta cu schimbarea climatica si cu alte amenitari globale” [4]. Va imaginati insa ca Papa ar fi de acord ca lumea sa fie condusa de Klaus Iohannis? Nu, prin globalism, papa intelege un globalism in care el este pus in cap sau daca nu el, fratii lui iezuiti. Credeti oare ca prin globalism papa e interesat ca toti sa cunoasca adevarul si adevarul sa ii faca liberi? Nici vorba. Papa nu e interesat ca toti oamenii sa fie crestini si ca crestinismul sa cucereasca lumea. Papa nu e interesat nici macat ca catolicismul sa cucereasca lumea. Papa (Institutia Papala, mai bine zis cu toate centrele de putere care “administreaza” scaunul papal) doreste in primul rand sa stapaneasca lumea, nu e interesat ca lumea sa se mantuiasca. De altfel, papa Francisc chiar a semnat un document prin care sustine ideea ca pluritatea religioasa (paganii, ateii, ereticii) sunt vointa lui Dumnezeu [5]. O aberatie si o anomalie care oricat de contextuala ar fi, nu poate fi ignorata. Deci explicatia entusiasmului pentru globalism al papei nu este deloc un mister ci este clara: cand papa (fie prin ONU, fie prin alta organizatie) va controla lumea, antrihrist va veni si dracul isi va finaliza “misiunea”.

Spuse fiind cele mai de sus avem si explicatia de ce presa din Romania (dar si presa de stanga din intreaga lume) il adora pe papa si il prezinta ca pe un adevara “om al lui Dumnezeu”. Pentru ca iubeste imigrantii (desi nu ii primeste la Vatican) – pe de o parte – si pentru ca “nu e habotnic” (adica e bland cu homosexualitatea, divorturile, fraudele bancare etc) pe de alta parte. Cum ar putea atunci diavolul – stapanul portavocilor lumesti de astazi – sa lupte impotriva propriei lucrari, dusa cu brio de acest papa “altfe”, care a ajuns sa duca Biserica Catolica la cea mai mare rata a exodului din istoria sa. [6]

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Pope Rejects ‘Excessive Demand for Sovereignty’, Pushes Idea of Global Authority

[2] Pope Francis says homosexual tendencies are ‘not a sin’

[3] Pope Francis ‘worried’ about homosexuality in the priesthood

[4] Pope Francis Calls for End of Sovereignty and Establishment of Global Government

[5] Pope and the Grand Imam: Historic declaration of peace, freedom, women’s rights

[6] More Catholics Consider Leaving the Church Amid Abuse Scandal

1 2 3 173