Elveția a renunțat la secretul bancar

Știrea este veche de peste o lună, dar m-am gândit să o comentez puțin mai ales în contextul actual al tunurilor care se trag pe la noi. Iată știrea la sursă dacă preferați detalii.

Până nu de mult, puteai să îți faci un cont în Elveția – cel mai mare centru financiar al lumii pentru păstrarea grosului averilor bogaților lumii. Să zicem că ești un miliardar. Ai bani în toate jurisdicțiile, ca să poți fugi oriunde în lume în caz de nevoie. Pui cate 1-2 milioane pe ici pe colo, dar un miliard e greu de împărțit: sunt doar 200 de țări și din astea probabil în 20 e de-ajuns să îți păstrezi rezerve strategice. Mai pui câteva milioane în criptomonede și încă câteva milioane în imobiliare. Mai rămân câteva sute de milioane. Care țară este cea mai sigură din punct de vedere bancar, atât de sigură încât chiar dacă o să fie un război mondial, să ai șanse să nu îți pierzi banii? Elveția!

Și parte din această încredere era oferită de tradiția multi-seculară atât de siguranță, seriozitate cât și de păstrare a secretului. Până nu de mult, dacă aveai cont în Elveția, puteai fi sigur nu doar că nimeni nu o să știe câți bani ai tu (prin mituirea angajaților) dar nici măcar mâna lungă a fiscului american nu putea să se atingă de nicio informație. Acum s-a zis. Elvețienii au cedat presiunilor și colaborează cu ANAF-urile din întreaga lume, cu o mică excepție: România. Mai este însă o excepție alături de noi, și nu nu este vorba de veșnicul nostru tovarăș în coada tuturor clasamentelor: Bulgaria. Nu, nici măcar această onoare nu o avem, ci din păcate nu ne asemănăm cu nimic cu cealaltă țară ca să zicem măcar: deh, nu suntem doar noi jalnici. Cipru – căci de ei este vorba, are probabil alte motive pentru care nu îndeplinește “condițiile de securitate” pentru a fi acceptată de elvețieni în schimbul de informații. Dintre aceste motive, unul posibil este păstrarea zonei “gri” cu care Ciprul și-a găsit un loc căldicel în lumea de astăzi, fiind cu fundul în două bălți: și în UE, și în … paradise.

Așadar, motivul pentru care conturile românilor bogați din Elveția nu vor putea fi aflate de ANAF-ul nostru și prin urmare politicienii și afaceriștii corupți care au tras tunuri, vor putea să se bucure în continuare de anonimatul și siguranța oferite de Elveția – un beneficiu pe care alți bogătași ai lumi nu îl mai au.

S-a problematizat cineva la noi? Ei, aș! La noi sunt probleme cu recuperarea banilor în cazuri clare și în cazuri finalizate cu sentințe finale date, darămită să fie cazul la noi de investigații și proactivitate din partea controlorilor pentru depistarea marii corupții. Nu, la noi sunt amendați pentru evaziune lăutarii și nici măcar dintre ăia cei mai penibil și cei care câștigă mai mult, ci doar câțiva amărâți care sunt folosiți pe post de țap ispășitori sau mai bine zis de sperietoare ca să arate că ANAF-ul lucrează, adică luptă cu evaziunea. Nu, nimeni nu s-a problematizat. Marea dilemă este dacă dezinteresul și neeligibilitatea sunt accidentale sau calculate.

Cum tratează presa ruperea între Bartolomeu și ruși

Evident că sunt mai multe impresii, dar cred că este extrem de important să analizăm cum tratează presa deoarece cum presa este supusă diavolului, tatăl minciunii, minciuna emisă prin portavocile satanei ne poate fi un indicator pentru a înțelege mai bine adevărul.

Înainte de toate, în ciuda raportării mele clare împotriva lui Bartolomeu, pe care îl consider un căzut și un rătăcit, mai ales datorită împreună slujirii cu papistașii [1], trebuie să fac o mică dar importantă nuanțare la cele zise în articolul trecut pe tema rupturii.

Este evident că Ucraina trece prin vremuri grele și este evident că există sentimente anti-rusești profunde într-o parte a populației. Ce a făcut însă Bartolomeu a declanșat războiul religios înaintea celui militar. 

Este aceasta demn de un făcător al păcii și de un slujitor al lui Hristos? Cum mai poate Bartolomeu ca cel dintâi dintre cei dintâi să comunice acum cu Alexei și cu Putin și să încerce să limiteze vărsarea de sânge care poate o să urmeze în Ucraina și suferința a milioane de oameni? ÎN NICIUN FEL, pentru că Bartolomeu ascultă de ordinele americanilor și execută cu aplomb cele mai trăznite cerințe ale acestora.

Să ne întoarcem la presa. În general, în presa românească, plasarea a fost clar de partea lui Bartolomeu, sau mai bine zis, măcănitorii rusofobi rumegători de gargară prefabricată produsă în laboratoarele de propagandă ale NATO au tot repetat: vai, Putin a pierdut! Vai, inimile ortodocșilor ucrainieni nu mai sunt cu Putin. Bartolomeu le-a dat autocefalie, poporul ucrainean are acum și el biserica lui.

Discuția din presă despre poporul ucrainean și Ucraina ca națiune individuală îmi face perii să mi se ridice deoarece nici măcar marii experți și analiști nu cunosc două boabe de istorie: Ucraina este un teritoriu artificial făcut de vestici ca să aibă un buffer cu rușii. Nu există un popor ucrainean, o limbă ucraineană etc, papiștii și-au băgat coada în ruși ca și în sârbi și i-au tăiat pe din două pentru că nu au putut să-i îngenuncheze în totalitate. Așa se face că în Ucraina au tot stimulat și sădit sămânța ruperii de Imperiu și țar și apoi de Moscova, după destrămarea URSS-ului. Ucraina în slavonă înseamnă tărâmurile de la margine.

Ce-a fost, a fost – am putea spune. Realitatea e că azi, majoritatea ucrainienilor vor să se rupă de ruși, deci trebuie să îi susținem, mai ales că americanii îi susțin, deci noi ca aliați, blah-blah-blah.

Mai sunt unii deștepți care zic că granițele în zona asta din lume se fac în funcție de unde le împarte istoria, în funcție de unde s-a tras granița pe hartă, că nu există popoare și țări. Unde e multă carte, e și multă prostie, zic eu. Evident că cei puternici calcă pe cei slabi și le iau pământurile, și poate îi mai trec și prin sabie, așa a fost de la începuturi, deci nu există o dreptate și o lege pe pământ alta decât dreptatea și legea buzduganului. Evident că Dumnezeu uneori ajută un David să dea jos cu un Goliat, nu neg intervenția divină în istorie, vreau doar să fac apel la pragmatism și la simplitate în abordarea problemei.

Evident că există popoare așa cum există flori și evident că există popoare cu speficul lor. Și așa cum sunt și flori înrudite, care diferă poate doar prin culoare, poate doar prin mici particularități, tot așa sunt și rușii cu ucrainienii: același popor, cu unele diferențe. Nu cred că greșesc prea mult și nu cred nici că ucrainienii nu recunosc dacă spun că rușii cu ucrainienii sunt mai degrabă același popor decât popoare diferite.

Partea cu țara diferită și orientarea diferită este o cu totul altă mâncare de pește. Evident că ucrainienii nu vor cu Putin, dar poate ar fi vrut cu CSI dacă CSI arăta mai apropiat de UE decât de URSS. Adică, poate dacă CSI oferea pace și prosperitate, nici nu s-ar fi pus problema ruperii de ruși. Dar cu un dictator ca Putin, e normal ca ucrainienii să dorească ruperea și să-și dea chiar și viața pentru asta. Nu sunt puțini nici ruși care ar face la fel dacă ar avea posibilitatea, dar cum demografic si cultural, poporul rus a fost distrus de 8 decenii de comunism și vreo 3 de tranziție tembelă, nu a mai rămas nicio vână de rezisteță în sărmanul popor rus. Pentru a înțelege problema rușilor, să ne uităm la noi: 5 decenii de comunism, încă vreo 3 de neo-comunism și tot vrem ajutoare de la stat, urâm capitalismul și prosperitatea și nu avem nici cea mai mică afinitate către libertate și demnitate. La ruși dublați aceste probleme și vă apropiați de adevăr.

Întorcându-ne la presă, ne-am pune întrebarea: dar oare nu e firesc să îi susținem pe ucrainieni, de ce să îl acuzăm pe Bartolomeu că face jocul politicienilor (americani și ucrainieni). Apropos de implicația în politică: la noi strigau cu surle și trâmbițe că de ce se bagă Biserica în politică și cheamă lumea la referendum, dar dacă Bartolomeu face hatârul americanilor, acolo nu e faux-pas din partea fețelor bisericești, că e cu “dezlegare” de la purtătorii de șorțulețe. Asta e presa noastră! Dracul întruchipat. Sunt mai multe exemple de tratamente diferite în chestiuni similare, în funcție de ce comandă vine de la butoane.

Răspunsul la întrebarea de mai sus este NU. Nu e deloc firesc ca presă să măcăne aceeași poezie mereu, ci o presă libera ar avea opinii variate și ar expune opinii variate, pentru a lăsa oamenii să tragă propriile concluzii, mai ales într-o chestiune așa de complicată.

Dar cum să gândească liber măcănitorii experți care sunt invitați de presă? Vor mai putea ei să viseze la posturi în ministere, secretari sau consilieri, ambasadori sau diplomați, sau măcar purtători de vorbă, dacă emit cumva opinii libere, care pot cumva să fie împotriva Imperiului? Doamne-ferește!

Trist este că nu doar istoricii, sociologii sau politologii fac astfel, ci se îngrămădesc să își facă și ei norma de măcăneli conforme cu dictarea, chiar experții pe religie care sunt fie invitați la TV, fie scriu un reviste cum ar fi Revista 22 sau Dilema pe această chestiune și unde în unanimitate s-a decis: Putin e vinovat!

În final, îmi cer iertare dacă ați venit la acest articol cu așteptări de exemplificări. Nu o voi face, este prea dificil să zgârmăm prin gunoi și să-l clasificăm. Am dorit doar să atrag atenția asupra discrepanței între câteva probleme reale și felul cum a fost tratat subiectul în presa noastră. Iată problemele:

  1. Ruperea unității nu poate aduce niciun ajutor – nimănui

Am mai menționat mai sus și pe alocuri și în articolul anterior pe aceeași temă [1] , dar o repet. Bartolomeu știa că prin declararea autocefaliei Ucrainei rușii vor rupe comuniunea și cu toate acestea a făcut-o. În plus, Bartolomeu nu va mai putea avea nicio contribuție la pacea din Ucraina. Nu că ar fi putut avea cumva, dar acum nu va mai putea nici măcar să ceară lui Putin să accepte încetarea focului 2-3 zile ca să-și strângă și ucrainienii morții. Zic și eu așa, că mă uit în Siria, unde Erdogan totuși l-a oprit pe Putin să îi măcelărească pe turcmeni în Idlib. Nu doar interesele comune și diplomația au reușit, ci acolo unde este dialog, se pot face multe. Bartolomeu însă a tăiat opțiunea dialogului și a declarat război.

2. Un lider religios trebuie să fie deasupra politicii

Chiar dacă să zicem că ar fi fost nevoie de autocefalie și ucrainienii ar avea dreptul să ceară și Constantinopoleul să ofere, și ar fi fost discuții și existau perspective și etc, etc, NU ERA MOMENTUL acum. Toți creștin-ortodocșii ruși îl vor clasifica acum pe Bartolomeu ca pro-american și anti-rus, și orice posibilitate de a le câștiga inimile și de a putea fi o punte între ruși și ucrainieni s-au terminat. Nu de puține ori, bizantinii, fiind cu securea otomanilor deasupra capului, s-au îndreptat spre politic și au nădăjduit în papi că vor trimite armate și că îi vor ajuta. Nu puțini au mers până acolo încât au plecat capul în fața papei sau au declarat uniri fictive cu aceștia ca să beneficieze politic și militar. Din păcate niciodata nu au învățat din istorie. Pare un blestem al Constantinopolelui ca să nu învețe niciodată din greșeli.

Dar nu doar că politica și războiul din Ucraina nu permiteau schimbări dramatice cu efecte de ruptură, dar nici măcare relațiile inter-religioase între ruși și apropiații lor și Bartolomeu și pro-ecumeniștii nu erau la un moment optim, având în vedere scandalul cu Creta.

3. Relitatea din Ucraina ne este total necunoscută.

Presa românească face abstracție de multe adevăruri cu privire la Ucraina și ne prezintă frânturi. În primul rând, economic, fără Rusia, Ucraina este distrusă. Gazul rușilor încălzește ucrainienii și îi ferește de gerurile iernii ruse în general pe datorie. Datorii care uneori nu prea mai sunt plătite sau sunt plătite din suprataxări ale conductelor rușilor. De aceea și-au făcut nemții țeavă separată prin Marea Baltică pentru că știu că urmează mezatul ucrainienilor când milioane de oameni o să rămână în frig, conductele o să fie atacate și haosul o să cuprinda Ucraina. Căci vestul în buna lui tradiție nu te ajută să treci pârleazul ci doar îți dă brânci și numește asta sprijin. 

Ce vreau eu să spun? Este frumos și utopic o Ucraină liberă, îndependentă și pro-europeană, dar cine bagă banul? Nu doar că miliarde de euro are nevoie pentru gaz, dar cum Ucraina este o țară de graniță, s-a nimerit ca spre vest să fie mai mult ruși decât ucrainieni și astfel Ucraina a pierdut zona industrială unde erau marile fabrici și combinate. Realist, Ucraina nu poate rezista fără Rusia, decât dacă europenii pompează anual câteva zeci de miliarde de euro, ceea ce nu se va întâmpla. Americanii nici atât. Ei doar doresc să țintuiască Rusia din toate colțurile. Poate o să le dea ceva mizilic ucrainienilor dacă le permit să planteze și ei ceva instrumente de spionat sau mici baze pe ici pe colo de extragere informații și/sau lansare operațiuni în Rusia. Nici măcar pentru americani un război cu rușii în Ucraina nu este tentant deoarece ei abia fac față deocamdată războaielor din Afganistan, Siria și Irak unde au cam pierdut peste tot. După al 2-lea război Mondial, americanii nu au mai câștigat decât războiul din Golf, restul fiind un lung șir de înfrângeri. De aceea, stârnirea ucrainienilor împotriva rușilor nu are nicio finalitate, dacă privim practic, conform realităților geopolitice. Singura variantă este pacea, este convingerea lui Putin că trebuie să îi lase în pace și să restabilească relațiile cu ei, cu garanția că de data asta NATO nu se va mai extinde spre est.

Dar oare vor mai crede rușii de data asta? Căci – deși în presă nu veți auzi – Bush senior și-a luat angajamentul față de Gorbaciov că după căderea Cortinei de Fier, NATO nu se va mai extinde înspre ruși. Ceea ce evident că nu s -a întâmplat, de unde rușii sunt îndreptățiți să turbeze dacă Ucraina o să fie invitată să intre în UE sau în NATO. Până atunci, Bartolomeu s-a gândit să-i tragă și el o scatoalfă lui Putin.

NOTE

[1] a se vedea articolul BARTOLOMEU – DIN RĂU ÎN MAI RĂU

Isar despre Isărescu

Isar are o râcă personală împotriva lui Isărescu și a paraziților de la BNR. Dar, poate râca e cu motiv, de aceea mesajul lui trebuie analizat bine. Așadar, iata mai jos copy/paste de pe o postare a lui Isar de acum 6 ore de pe o rețea socială. O să revin cu comentarii …

Isarescu nu vrea sa scrie memoriile in aceeasi cladire cu Iliescu (mai degraba Iliescu nu vrea asta pentru ca Manole Isarescu delationa despre aspecte intime).

Oricat de curios pare la prima vedere manipularea Robor de catre Isarescu (a crescut de 5 ori in 8 luni) este despre dosare, amnistii si presiune asupra lui Dragnea ca sa nu se salveze doar pe el ci intreaga grupare Iliescu-Isarescu.

Manipularea Robor nu este o gluma iar deja in vestul europei se face puscarie pentru asa ceva.

Daca in 2008 Isarescu a trimis doar firme in faliment si o banca, in 2018 afecteaza milioane de romani.

Roborul este fix aflat pe unul din canalele prin doar BNR, nu Dragnea si liota, afecteaza economia reala si inflatia, unul obiectiv al BNR pe care chiar daca il rateaza sistematic Isarescu isi da bonus de perfomanta incepand cu anul 2009.

Isarescu stie ca manipuland Robor, cetatenii resimt rapid la portofel (un canal de saracire mai rapid ca inflatia), ziarele relateaza si Dragnea nu are liniste pentru marea opera de modificare a legislatiei.

Isarescu nu este la primul santaj asupra politicului prin manipularea cursului de schimb si a dobanzilor.

Pentru a intelege ce face acum cu politicienii lui Dragnea sa analizam ce a facut cu Basescu in 2008 cand a manipulat Robor crescandu-l de 7 ori si a blocat administrativ creditarea in Romania.

In plus pentru a mentine nivelul academic al explicatiei despre Robor incepem prin a analiza o lucrare pe subiect compusa de consilieru’ Croitoru de la BNR pentru (info aflata ulterior) a confuza procurorul DNA Bulancea si Presedintele Consiliului Concurentei Chiritoiu. Pe Basescu il impachetasera deja sa taie salarii la momentul scrierii.

Parcurgeti cu rabdare pentru ca asa puteti intelege cu ce se ocupa Manole Isarescu si cum se manipuleaza Robor si cursul de schimb in Romania sub ochii biscuitari ai unora.

Ca sa poti sa intelegi de ce in BNR oamenii cumsecade sunt asupriti de pile si relatii, trebuie patrunsa “excelenta” de care da dovada Consilieru’ Croitoru, de la BNR.

Ajuns la 59 de ani, libertarian in pareri dar lucrand permanent la stat, Consilieru’ Croitoru de la BNR se ocupa cu scriiturile de tip laudatio la adresa sefului. (Varsta probabil justifica nostalgiile exprimate in opinii pentru Republica Populara Romana, in care s-a nascut si a inceput formarea).

Singura realizare notabila in cariera a fost perioada petrecuta ca si reprezentant al Romaniei la FMI, ca sa aiba bani de buzunar si companie fiica Guvernatorului Isarescu, pe cand petrecea timp in SUA.

In patru episoade analizez primele zece si ceva pagini a unei “lucrari stiintifice” produse de Consilieru’ Croitoru de la BNR, pentru care probabil s-a dovedit vrednic de bonusul de performanta platit de BNR in 2010. In acelasi an Consilieru’ Croitoru de la BNR sustinea taierea salariilor si pensiilor romanilor.

Dupa 2 ani si 6 luni dupa asa zisul “atac” asupra leului, Consilieru’ Croitoru de la BNR, a produs o opinie, trecuta pe site-ul BNR la categoria studii si intitulata <a href=”http://www.bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Studii/LC20110404.pdf” target=”_blank”>“ Lichiditatea, Atacul speculativ din octombrie 2008 si reputatia bancii centrale”</a>.

Link aici http://www.bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Studii/LC20110404.pdf

“Atacul” a fost o farsa media de tipul celei din filmul “Wag the dog” cu Hoffman si De Niro in care, tot in preajma unor alegeri ca si in Romania anului 2008, I se cere unui regizor sa insceneze un razboi care sa stimuleze imaginarul electoratului si pe care binenteles sa il si cistige administratia.

Fara sa isi imagineze la data respectiva ca peste alti 2 ani Consiliul Concurentei o sa le invalideze “scenariul” filmului pre-electoral, Consilieru’ Croitoru de la BNR produce un material in care incearca sa stearga urmele erorilor de scenariu si de implementare, ca doar lucrau cu actori si scenaristi de umplutura. Filmele bune ies cand se folosesc consilieri experti, ca sa para veridic, altfel se vede tancul de carton .

Realizand ca seful, Guvernatorul BNR Isarescu, a vorbit si acuzat in Octombrie 2008 fara o baza doar ca sa acopere legaturile banos de suspecte dintre Serban Matei, angajat BNR si Claudiu Cercel Duca, angajat BRD, Consilieru’ Croitoru de la BNR a lucrat ani de zile sa gaseasca un mod personal de a “demonstra” “validitatea” spuselor sefului.

Consilieru’ Croitoru de la BNR, intr-un acces de onestitate marturiseste la punctul 3.1 pagina 12, ca incearca sa justifice afirmatii facute de unii oficiali inainte de a intelege ce se intimpla “Este adevarat ca unii oficiali, analisti, jurnalisti sau politicieni au tribuit deprecierea leului din octombrie 2008 unui atac speculativ inca de la inceput. Totusi, nimeni nu a explicat pe ce baza a facut aceasta atribuire sau cum a dus atacul speculativ la cresterea ratei dobanzii”.

<h4><<“Este adevarat ca unii oficiali, analisti, jurnalisti sau politicieni au tribuit deprecierea leului din octombrie 2008 unui atac speculativ inca de la inceput. Totusi, nimeni nu a explicat pe ce baza a facut aceasta atribuire sau cum a dus atacul speculativ la cresterea ratei dobanzii”. 3.1 pag. 12>></h4>

Dupa cum evoca in prima pagina este un material citit si validat de Guvernatorul BNR si de o serie de angajati din BNR plus unul din mediul privat care are o scuza pentru scapari si neatentie, pentru ca se pare ca atunci era ocupat cu alte activitati (si ca sa vezi cine era recenzorul din privat, Claudiu Cercel Duca de la BRD, companion de vacante a lui Serban Matei, de la BNR).

Analiza materialului va cuprinde mai multe parti si va fi publicat pe bucati.

Prima va analiza spusele, tabelele si graficele pina la pagina 25, practic partea de opinie in care consilierul Croitoru analizeaza si isi valideaza premizele.

Analiza mea va mentiona pagina si rindul la care fac referire.

Practic, Consilieru’ Croitoru de la BNR foloseste date incomplete, date care nu capteaza pietele la care face referire, date care cuprind mai multe elemente in acelasi numar si prin urmare din care nu se pot decela adevaratele ponderi.

Consilieru’ Croitoru de la BNR, in incercarea de a da o spuza de rigoare demonstratiei ca a fost “atac”, creeaza propria masura de a privi lucrurile pentru a evita anumite evenimente din piata si a nu isi invalida singur opiniile.

Omite masuri luate de BNR ori le trece la si altele afirmand doar ca nu au influentat prea mult, utilizeaza silogisme menite sa aiba valoare doar prin afirmarea cu tarie.

Consileru’ Croitoru de la BNR, desi mentioneaza liberalizarea contului de capital pare sa nu sesizeze influenta fluxurilor de capital , nici asa numita strategie “carry trade” si nici ca o comparatie a anului 1999 cu 2008 pe piata valutara echivaleaza cu a compara o piata inchisa cu una deschisa. Mai mult doar in cazul 1999 I se pare ca se poate vorbi de contagiune regionala, mentionand contagiunea doar la nivelul lui ianuarie 2009 cand mentioneaza in primul paragraph al paginii 19, o scrisoare comuna a guvernatorilor din regiune. Daca inchizi ochii nu inseamna ca piata valutara in anul 2008 devine inchisa doar ca sa faciliteze comparatia si concluzia.

Desi mentioneaza caderea Lehman Brothers pe 15 septembrie, in prima propozitie a paginii 19, nu pare sa ii dea o importanta din perspectiva activitatii pietei valutare regionale si a celei romanesti, a liniilor de credit intre banci si a retragerilor de pe prete si din pozitii, mergind probabil pe declaratiile din acea perioada ale Guvernatorului BNR ca Romania este o oaza si ca nu poate fi afectata de ceea ce se intimpla in exterior.

Tot in spiritul de a construi un “metru”, care sa il ajute la concluzii, alege intervale de timp ( e.g. 4 zile, deoarece dupa cum recunoaste cu 3, 5, 6 zile nu ii ies concluziile) si nivele ( recunoaste ca peste 1,36% pasii nu ii ies, dar nu stim de ce s-a oprit fix la 1,36%) care sa elimine alte situatii si sa se refere doar la Octombrie 2008, omitind sa considere evenimentele regionale, deciziile economice ale perioadei e.g. cresterea salariilor cu 50%, ori faptul ca era o perioada pre-electorala in care conform tonelor de literatura de economie politica schimba comportamentul Bancilor Centrale a caror sefi sunt numiti politic.

Conform acestei literaturi, care analizeaza legatura dintre politic si economic, care foloseste serii de date de peste 30 de ani si peste 100 de tari este mai putin probabil un “atac” pe curs inainte de alegeri pentru ca Bancile Centrale cu conduceri politice sunt mai inclinate sa il apere indiferent de cost pentru ca isi joaca locul de munca in caz contrar. Pe cei care conduc aceste banci centrale cum este si BNR nu ii intereseaza costurile asupra economiei reale in incercarea de a isi apara postul. Mai mult despre aceasta teorie in <a href=”http://lucianisar.com/…/economia-politica-anul-electoral-s…/” title=”Economia politica: anul electoral si “represiunea financiara”” target=”_blank”>”Economia politica: anul electoral si “represiunea financiara””</a>

Deciziile inoportune de politica monetara si de credit au costuri pentru economia reala atat pe termen scurt precum si pe termen mediu. Blocarea de catre deciziile BNR a canalului dobanzii si creditului a afectat economia Romaniei in urmatorii ani si a provocat si accentuat recesiunea. Despre costurile capturii statului la nivel de idei economice si a impactului dobanzilor mari asupra economiei reale si a altor greseli am scris si in <a href=”http://lucianisar.com/…/noua-osardie-corifeilor-economiei-…/” title=”Noua osardie a corifeilor economiei autohtone: o inflatie foarte scazuta” target=”_blank”>”Noua osardie a corifeilor economiei autohtone: o inflatie foarte scazuta”</a> , <a href=”http://lucianisar.com/…/cite-miliarde-de-euro-costa-atinge…/” title=”Cite miliarde de euro costa atingerea meteorica a unei tinte de inflatie ambitioase?” target=”_blank”>Cite miliarde de euro costa atingerea meteorica a unei tinte de inflatie ambitioase? </a>, <a href=”http://lucianisar.com/…/administrare-aproximativa-statului…/” title=”O administrare aproximativa a Statului inseamna costuri pentru cetateni” target=”_blank”>”O administrare aproximativa a Statului inseamna costuri pentru cetateni”.</a>

In aceasta marturisire Consilieru’ Croitoru de la BNR, aseaza bazele pentru aceasta opinie in care incearca la 2 ani si 6 luni sa justifice scenariul propus si regizat de seful lui, Guvernatorul BNR.

Miscarea cursului a fost una naturala si generata de evenimente regionale si de decizii de politica economica interne, catre noul nivel de echilibru reprezentat de nivelul de 4,3 lei pentru un euro, nivel atins imediat dupa alegeri, dupa 2 luni de la “atac” in ianuarie 2009 , si care a rezistat in urmatorii 4 ani ( folosesc 2 luni pentru ca la un moment dat consilierul Croitoru opreste analiza legaturilor dintre date la 60 de zile ca sa nu isi inavalideze singur teoria; practic cu 2 luni “nu ii iese” in schimb cu 60 de zile, da).

Despre tranzactiile in marja pastorite in perioada pre-electorala de Guvernatorul Isarescu, am scris anterior.

Conform Regulamentului Valutar emis si urmarit de BNR, bancile romanesti au limitata pozitia valutara zilnica la maximum 20% din fondurile proprii cumulat pe toate valutele. Aceasta pozitie valutara este raportata zilnic catre BNR pentru a inlesni supravegherea. Restrictia instituita in acest mod este simetrica in sensul ca bancile nu pot merge nici “lung” nici “scurt” mai mult de 20% , adica nici nu pot a cumpere nici sa vinda mai multa valuta si sa o tina in nume propriu. Dat fiind ca aceste fonduri, capitalul bancii, sunt tinute in moneda locala este theoretic si practic impozibil ca atita timp cat ai dat deja unei entitati 100 de unitati sa poti sa o dai peste cap mai dindu-I inca 20 sau lunindu-I inapoi 20 . Intr-un caz are 120 si in celalat 80 si banca e blocata deja in limita urmarita de BNR.

In concluzie, bancile locale NU pot specula contra BNR pentru ca nu le lasa regimul valutar impus si supravegheat tot de BNR.

<h4> Conform Regulamentului Valutar emis si urmarit de BNR, bancile romanesti au limitata pozitia valutara zilnica la maximum 20% din fondurile proprii cumulat pe toate valutele. Aceasta pozitie valutara este raportata zilnic catre BNR pentru a inlesni supravegherea. Restrictia instituita in acest mod este simetrica in sensul ca bancile nu pot merge nici “lung” nici “scurt” mai mult de 20% , adica nici nu pot a cumpere nici sa vinda mai multa valuta si sa o tina in nume propriu. Dat fiind ca aceste fonduri, capitalul bancii, sunt tinute in moneda locala este theoretic si practic impozibil ca atita timp cat ai dat deja unei entitati 100 de unitati sa poti sa o dai peste cap mai dindu-I inca 20 sau lunindu-I inapoi 20 . Intr-un caz are 120 si in celalat 80 si banca e blocata deja in limita urmarita de BNR.

<strong>In concluzie, bancile locale NU pot specula contra BNR pentru ca nu le lasa regimul valutar impus si supravegheat tot de BNR.</strong> </h4>

Inca din pagina a 2 a, intitulata “ Sumar” , propozitia a doua este gresita deoarece “datele” chiar sprijina ipoteza ca volatilitatea ratei dobanzii a fost cauzata de un management inadecvat al lichiditatii in sistemul bancar. Inclusiv norma BNR 12 din 24 octombrie 2008 de blocare a Robor-ului publicat la 18,25%, valabila pina in prezent, nu face decat sa confirme faptul ca masurile BNR au fost doar de a ascunde ceea ce au facut.

Aceasta limitare “optica” la 18,25% prin norma BNR a valorii publicate a Robor, care doar ascunde de ceilalti participanti la economia Romaniei a realitatilor pietei in conditii de lipsa de lichiditate este motivul pentru care nici propozitia a doua din paragraful 2 , pag2, NU este corecta “banca centrala a adaptat managementul lichiditatii pentru a combate atacul speculativ si a crea conditii pentru reducerea ratei dobanzii “.

Inca de la paragraful 2 pagina 4, Consilieru’ Croitoru de la BNR, incepe distorsionarea datelor care ar putea sa reflecte realitatea pietelor din Octombrie 2008. Mentioneaza faptul ca in perioada 17 octombrie – 5 noiembrie ratele de dobanda au “ crescut in mod neasteptat …la niveluri cuprinse intre 22 si 43,6% , comparativ cu rata dobanzii de politica monetara de 10,25%”.

Aceasta crestere nu poate fi numita neasteptata deoarece decidentii BNR au fost avertizati in multiple emisiuni TV si in materiale scrise ca daca scot banii din sistem pe sfarsit de perioada de rezerva , dobanzile vor sari la 1000%. Personal am mentionat aceasta evolutie viitoare in emisiunea moderate de Radu Soviani, la Money Channel, cu o saptamana inainte ca BNR sa scoata lichiditatea din piata prin interventii Pe piata valutara.

Pareau prognoze conditionate de un management defectuos al lichiditatii de catre BNR, amuzante pentru neofiti dar deloc surprinzator ca s-au dovedit corecte.

Dobanzile au ajuns in perioada mentionata la 1000% pentru intrumente de o zi. 1000% pe o zi, un numar de zile este substantial si in termeni de impact anual. Aceasta este unul din motivele pentru care canalul dobanzilor a fost denaturat un numar de ani dupa interventia BNR.

<h4>Dobanzile au ajuns in perioada mentionata la 1000% pentru intrumente de o zi.</h4>

Cea mai mare parte a tranzactiilor pe piata monetara, dobanzi, au avut loc in acea perioada prin instrumentele de piata monetara numita swapuri valutare, fx swaps. Desi la pagina 11 Consilieru’ Croitoru de la BNR, recunoaste ca “ volumul mediu al tranzactiilor pe piata monetara a scazut cu aproape 29%” nu si-a pus problema daca nu cumva alt instrument necaptat de acest indicator a fost suprafolosit si ca existau probleme de colateral si linii intre banci. Swap-ul valutar functioneaza ca un deposit cu colateral. Cele mai populare atunci erau euro versus leu. Tranzactia este structurata prin doua picioare, doua tranzactii valutare, una mai apropiata din perspectiva temporala si una mai indepartata, astfel incit rsicul valutar este minim, rezidual.

Astfel, desi apar doua tranzactii valutare este un instrument de piata monetara. Din cele doua preturi se poate deduce dobanda implicita la care se tranzactionau lei in acel moment in piata. Cand se refera si coteaza un astfel de produs se refera la piciorul din spate ( mai indepartat temporal) al tranzactiei astfel incat un Sell ( vinzare pentru traducatori) se refera la o tranzactie de Buy/Sell si se refera la valuta de baza care in cazul perechii eur/ron este Euro indiferent de opinent.

Nota 8 pagina 11, nota 14 pagina 22, tabelul 4 pagina 23 si penultima si ultima propozitie din pagina 22 dovedesc ca Consilieru’ Croitoru de la BNR, nu a inteles mecanismele pietei monetare precum si ce e acela un swap valutar, la ce foloseste si din ce strategie face parte.

Din aceasta neintelegere probabil vine si intervalul de dobanzi citat de 22% cu 43,6% citat pentru respectiva perioada, in conditiile in care cel mai mare volum de tranzactii pe piata monetara s-a realizat prin instrumentul fx swap (considerentele sunt multiple inclusiv lipsa liniilor de tranzactionare intre banci pe fondul tensiunilor globale fara a avea un colateral) iar dobanda implicita la lei se exprima in sute de procente.

Datele de tranzactii mentionate de Consilieru’ Croitoru de la BNR, nu includ cea mai mare a pietei deoarece in acea perioada nu se mai lucra fara colateral iar liniile interbancare erau atit de mici incit respectivele valori citate sunt nereprezentative pentru volumul tranzatiilor din piata acelor momente. Prin urmare, sa analizezi perioada octombrie –noiembrie 2008 crezind ca dobanzile erau 22-43,6% cand dobanzile la unii clienti mari depaseau aceste valori iar cele din piata erau de sute la suta este prima dovada de falsitate a demersului si neintelegere a pietelor si perioadei analizate.

Aceeasi lipsa de intelegere a produsului de piata monetara, fx swap, distorsioneaza si datele referitoare la “vinzarile “ de valuta ale nerezidentilor din tabelul 4, pagina 23. Introduce in date un picior al unei tranzactii care nu are sensul pe care il da autorul, confuzind piata valutara cu cea monetara. Probabil ca este de inteles ca Consilieru’ Croitoru de la BNR sa nu deschida un manual dar bunul simt economic i-ar fi spus ca daca arata avand ca baza “sursa:calculele autorului ” , “ cresterea vinzarilor de valuta ale rezidentilor fata de luna precedenta cu 35%” probabil este ciudat sa afirme in aceeasi pagina ca s-a speculat moneda nationala cumparaindu-se valuta (ca parca zice ca nerezidentii au vindut mai mult cu 35%). Cum am vazut mai sus ca bancile locale sunt obligate prin regulamentul valutar sa nu cumpere in pozitia valutara mai mult de 20% din fondurile proprii, sume minore raportat la ce dimensiune au avut tranzactiile de pe piete in acele zile, nu se intelege ce doreste sa spuna Consilieru’ Croitoru de la BNR , s-a cumparat ori s-a vindut mai multa valuta in acea perioada ?. Indiferent ce se decide acum sa spuna datele care le prezinta ca si rezultat al calculelor personale aduna mere cu pere, piete diferite iluzionat probabil de terminologia specifica si prin urmare nu poti trage concluzii bazindu-te pe date pe care le-ai “creat” si nu au nici o legatura cu realitatea.

Tot in pagina 4, paragraful 2 Consilieru’ Croitoru de la BNR sustine ca “ dupa aceasta perioada, rata dobanzii a reatins nivelurile existente inainte de cresterea volatilitatii si s-a reinscris pe un trend descendent.” Dobanzile nu si-au revenit ani de zile. Poate ca se refera la un trend descent la nivel de ani desi anterior vorbea de o situatie, atac care a durat zile. In caz ca se refera la ani atunci poate fi mentionat si acordul cu FMI si acordul de la Viena, ambele situatii care “incurca” fortarea de comparatii intre perioade de timp doar de dragul concluziei.

Practic reactia BNR, confuzata de proprii consilieri, a fost atat de inoportuna incat a denaturat piata si economia la nivel de ani!

Mai mult, in afara de a ascunde realitatea din motive politice prin blocarea publicarii Robor-ului peste 18,25%, tranzactiile fara colateral intre banci au scazut si mai mult iar nivelele dobanzilor platite in piata s-au mentinut ridicate o perioada indelungata de timp. Suplimentar, ceea ce se mentioneaza doar in parti ale materialului ori se uita cu desavirsire, situatiile si perioadele utilizate pentru comparatie in opinie nu sunt comparabile din perspectiva instrumentelor de injectare a lichiditatii utilizate de BNR.

In rezumat, indicatorul utilizat de Consilieru’ Croitoru de la BNR si care ii spune ca situatia de lichiditate si nivele s-au normalizat nu surprinde piata. BaniI erau bagati pe alte cai de BNR e.g. doar la banci prietene “un numar mic de banci”, favorizindu-le si nu la toata piata, prin swapuri valutare la dobanda de interventie deci sub dobanda de piata si practic alimentand motivatia de a isi tine gura (dupa cum marturiseste Consilieru’ Croitoru de la BNR in prima propozitie de pe pagina 9), finantare contra rezervei minime pentru o banca prietena ingenuncheata de managementul lichiditatii efectuat de BNR.

Finantarea prin fx swapuri, deci contra colateral valuta, respectiv contra rezervei doar la banci prietenoase este suspect in conditiile in care Consilieru’ Croitoru de la BNR mentioneaza la nota 3 pagina 5 ca “la acea data eligibile erau doar titlurile emise de Ministerul de Finante”.

La nota 1 pagina 4, scris mic, Consilieru’ Croitoru de la BNR rememoreaza evolutia economica a ultimilor ani si aduce aminte de nivelul atins de cursul valutar in iulie 2007 de 3,1. Aceasta este cea mai mare greseala de politica monetara a Guvernatorului BNR Isarescu lasind cursul sa se aprecieze accentuat dupa liberalizarea contului de capital desi toata lumea stia ca un astfel de eveniment , liberalizarea si intrarea in Uniunea Europeana , sunt echivalentul declansarii “bolii olandeze”, intrari masive de capital. Intrarile de capital speculativ si alimentarea strategiei de “carry trade”, in cazul Romaniei profitarea de un diferential semnificativ de dobanda si volatilitate a cursului redusa au fost intretinute de politica BNR.

Intarirea cursului spre 3,1 a afectat exportatorii romani exact cand se deschidea piata concurentiala cu partenerii europeni si a blocat in datorii in valuta romanii datorita iluziei leului tare ( pentru care se autocongratulau oficialii din BNR) si a dobanzilor prohibitive la leu. Practic BNR a favorizat prin politica de dobanda, curs , rezerve minime asimetrice la banci si regulament de credit si garantii eurizarea Romaniei.

Intoarcerea, inchiderea acestei pozitii de “carry trade” care putea sa fie deschisa cu saptamini, luni sau ani in urma a fost confundata de Consilieru’ Croitoru de la BNR cu alte cele. Practic cei care au vindut valuta contra moneda locala ca sa profite de dobanda ridicata la leu isi repatriau investitia in toamna anului 2008 si la inceputul anului 2009.

Deloc surprinzator pentru o asemena opinie nu se iau in calcul decat momentele de depreciere si nu si cele de apreciere ale monedei nationale desi si cele de apreciere sunt tot deplasari fata de un curs de echilibru si tot pagube economice a generat pentru exportatorii romani si in extenso pentru economie si binenteles pentru cei care au tras credite in valuta mergind pe povetele BNR.

Desi banuiam doar ca nu au citit in manuale si ca BNR a gresit copilareste, ceea a dus la aprecierea nenaturala a cursului pina la 3,1 si departarea de cursul valutar de echilibru, spre care se indrepta in toamna anului 2008, Consilieru’ Croitoru de la BNR ne lamureste, probabil din greseala in nota 12 de la pagina 17 ( incercand sa elimine 3 evenimente din serie pentru a isi justifica algoritmul propriu de concluzionare ca in octombrie nu a fost un scenariu media pre-electoral ci un “atac”), ca BNR a cumparat masiv de 3 ori in 2005 cu “acceleratii” mari, practic oferind “trambuline” speculatorilor. Altfel spus BNR, admitind ca anticipa aprecieri ale monedei nationale a oferit puncte bune de intrare in strategia de “carry trade” si pentru “intirziati”. Altfel spus au fost favorizati speculatorii “buni”. Poate nu I s-a spus si Consilieru’ Croitoru de la BNR ca in octombrie 2008 speculatorii “buni”, a caror date de intrare sunt eliminate din studiu in mod melodramatic “ultimul fiind innaceptabil”, isi luau valuta inapoi pe fondul falimentului Lehman Brother si a reducerii de linii si expuneri, a contagiunii regionale recunoscuta de consilierul Croitoru a fi avut loc doar in anul 2009 si a deciziilor economice pre-electorale.

2.1. Deficitul de lichiditate

La inceputul paginii 6 mentioneaza extinderea crizei financiare dar fara a introduce concepte de economie deschisa si implicatiile asupra pietei bancare.

La paragraful 2 pagina 6 se mentioneaza aparitia deficitului de lichiditate in sistem inainte de evenimente si anume citandu-l pe Consilieru’ Croitoru de la BNR , “pe 3 octombrie”. Deci practic scoaterea lichiditatii din sistem de catre BNR s-a petrecut in conditiile suprapunerii unui deficit global de lichiditate, a sfirsitului perioadei de rezerva minima ( se termina pe 23 octombrie) si a unei contagiuni ( Consilieru’ Croitoru de la BNR nu a recunoscut contagiunea pentru octombrie 2008 ci doar pentru ianuarie 2009, el mentionand doar ca in octombrie erau doar “ primele consecinte ( si semnale) ale extinderii crizei financiare internationale” ).

Asa cum se precizeaza in paragraful 3 pagina 6 deficitul de lichiditate s-a mentinut pins in martie 2010.

In pagina 5 si 6 Consilieru’ Croitoru de la BNR introduce o serie de formule pentru un sistem inchis, fara a tine cont de adevarata granularitate si extindere a sistemului bancar romanesc la acea data si pe care ulterior le foloseste pentru calcule personale. In conditiile in care swapurile valutare sunt o “necunoscuta”, injectiile de lichiditate au fost facute in afara normelor in vigoare la acea data in ce priveste colateralul ar trebui sa il credem pe consilierul Croitoru nu doar ca nu a gresit la calcule dar sa si inteleaga ce sa introduca in ecuatii.

Figura 2 pagina 7 nu are nici un fel de valoare intuitiva iar daca aceasta este baza concluziilor Consilieru’ Croitoru de la BNR este o alta dovada de opinie viciata.

Motivele sunt multiple:
– lipsa controalelor de bun simt economic e.g. dobanzile tranzactiilor de pe piata monetara nu au scazut asa repede cum arata graficul o dovada in plus ca ceea ce se raporta ca si tranzactie bilaterala pe piata monetara, fara colateral, erau in valoare foarte mica si in scadere dupa octombrie si erau doar tranzactii intre prieteni ( de exemplu anumitor banci de stat li se sugera sa ajute la “deblocarea” situatiei facand tranzactii prietenoase dar irelevante pentru situatia de ansamblu a pietei, asanumitele “bilaterale”);

– “tranzactiile de pe piata monetara”, altfel spus depozite fara collateral, raportate de Consilieru’ Croitoru de la BNR au devenit din ce in ce mai irelevante pentru piata atat ca si volum precum si ca nivel de dobanda in conditiile existentei masive a swapurilor valutare atit intre banci , banci-clienti si banci-BNR, Lombard, Repo cu BNR , Repo cu alte banci, Repo cu clienti nebancari. Prin urmare curba dobanzii tranzactiilor de pe piata monetara citata isi pierde din valoarea explicativa mai ales in conditiile in care se forteaza o corelatie cu un indicator care se vrea sa acopere conditii generale ale pietei. Altfel spus vrea sa coreleze un indicator care se vrea sa surprinda toata piata auto din Romania cu evolutia pretului la Opel Corsa. Practic incearca sa surprinda corelatia dintre volumul de masini vindute intr-o perioada, care ba urca ba scade, cu pretul la Opel Corsa, care ba creste ba scade ba vorbim de noi ba de second hand, si mirindu-se ca nu sunt corelate trage concluzii ferme!

– in conditiile in care exista atitea probleme de miscare a lichiditatii prin instrumente diverse, a instrumentelor ne-mentionate in norme la data utilizarii, a tamponului de lichiditate tinut de banci in mod prudent pentru a evita dinamica excesiva a depozitelor mari de la o banca la alta, a faptului ca rezerva minima se calculeaza intr-o perioada dar se tine in urmatoarea perioada, a atritiei liniilor de credit bancare, a miscarilor intre SPV-uri si pozitii off-shore, consideratiile si calculele personale Consilieru’ Croitoru de la BNR devin fara valoare.

Cunoscand toate aspectele mentionate anterior, probabil ca nu ar fi trebuit autorul opiniei sa se mire in ultimul paragraph al paginii 7 ca exista o lipsa de corelatie in figura 2 (“continutul” celor doua notiuni mentionate evoluau in timp iar autorul nu tine cont de asta, sistemul nefiind “inchis” ci “deschis”).

Practic coreleaza masuri care “masoara” in timp lucruri diferite si care nu se refera la intreg.

In consecinta, probabil nu este o mirare ca acelasi Consilieru’ Croitoru de la BNR concluzioneaza in prima propozitie din pagina 8 de o maniera la care se ridica toate spincenele celor cu bun simt economic: “ acesta dovedeste ca nu marimea deficitului de lichiditate a fost cauza cresterii ratelor dobanzii in perioada 17 octombrie-5 noiembrie 2008”.

Este intr-adevar contraintuitiv si binenteles o concluzie a Consilieru’ Croitoru de la BNR gresita si facuta doar pentru a justifica parerea sefului.

2.2. Structura ofertei de lichiditate

In figura 3 pagina 8 se foloseste aceeasi dobanda irelevanta pentru piata mai ales in conditiile in care se prezinta instrumente diferite care nu sunt incluse in calculul respectivei dobanzi.

Dupa cum rezulta in schimb din figura 3, BNR a introdus doar bani prin facilitatea de Lombard intr-o prima etapa iar dupa a introdus lichiditate la prieteni doar “pentru un numar mic de banci” prin fx swaps, repo si bani contra rezerva minima.

Din nou in pagina 8 mentioneaza ca dobinda “ a crescut de la 16,3% la 43,6% in perioada 16-22 octombrie” prin urmare tragind concluzii referitoare la piata urmarind un sub-partitie irelevanta si care s-a tot diminuat pe parcursul perioadei si a fost afectata la nivel de valoare, dobanda, de tranzactiile “bilaterale” cu banci de stat.

In rindul 3 de pe pagina 9 Consilieru’ Croitoru de la BNR spune ca “ dar nu a existat nicio operatiune repo pina pe 10 noiembrie”, ceea ce implica ca Dupa aceasta data au fost tranzactii de tip Repo adica contra colateral titluri de stat pe o perioada mai lunga de o zi ( ca sa o distinga de cele deja practicate la Lombard), ca altfel putea sa spuna pina pe 11 ori pina pe 12 noiembrie ca doar nu a ales 10 noiembrie fara nici o alta consideratie, 10 noiembrie nefiind folosita anterior cu alta semnificatie.

Practic uitand ce a scris, in rindul 6 de pe pagina 9 acelasi Consilieru’ Croitoru de la BNR spune “ (de exemplu 24 noiembrie 2008-16 ianuarie 2009) in care facilitatea de credit si swap-urile valutare au fost singurele instrumente utilizate pe partea ofertei de lichiditate”.
In consecinza ori nu stie care sunt instrumentele pe partea ofertei ori a uitat de Repo-urile pe care de abia le-a mentionat, ca sa nu mai vorbind ca a uita sa mentioneze de injectia de lichiditate contra rezerva minima.

Nedumerirea Consilieru’ Croitoru de la BNR din paragraful 2 din pagina 9, potrivit careia “preponderenta acestui instrument (finantarea la Lombard) nu explica de ce rata dobanzii nu a aratat o volatilitate crescuta in alte perioade (de exemplu 24 noiembrie 2008-16 ianuarie 2009) in care facilitatea de credit si swap-urile valutare au fost singurele instrumente utilizate pe partea ofertei de lichiditate” poate fi explicata usor de oricine a citit pina acum si anume:

– dobanda la care se uita Consilieru’ Croitoru de la BNR este irelevanta pentru piata monetara din acele timpuri iar irelevanta crestea prin faptul ca nu capta instrumentele cu colateral care deveneau preponderente deoarece liniile interbancare s-au diminuat; perioadele care il nedumeresc au componente diferite din punct de vedere a tranzactiilor de depozite fara colateral captate de indicatorul citat; nu se compara

– spre deosebire de perioada anterioara lui 24 noiembrie, chiar Consilieru’ Croitoru de la BNR a mentionat ca banca centrala a introdus lichiditate pe termene lungi prin swapuri valutare, operatiuni de tip Repo si contra rezervei, restringerea expunerilor si dinamica depozitelor cu sume mari ca sa nu mai vorbim de “bilateralele” de la bancile de stat, pe termen lung catre bancile prietenoase cu probleme, ceea ce a facut ca desi facilitatea de Lombard a ramas preponderenta, lichiditatea a fost deja introdusa, zile la rind pe termene lungi in momentul in care consilierul decide sa se uite la volatilitatea perioadei.

Ne oprim cu prima parte a adnotarilor pe marginea opiniei Consilieru’ Croitoru de la BNR , de la BNR la mijlocul paginii 9. Va urma …

De ce cutremurele nu pot fi prezise și cu atât mai puțin în România

Poate părea ilogic titlul ales pentru acest articol. Veți vedea de ce, chiar dacă prin absurd vreodată vreun român va descoperi o tehnică de depistare a cutremurelor, românii nu vor avea acces la ea prea curând și în niciun caz gratuit pe o pagină de Facebook aiurea.

De ce? Din motive financiare. O metodă de prezis cutremurele va avea impact financiar imens de ordinul sutelor de miliarde de dolari și poate al miilor de vieți. Cu siguranță că orice țară ar plăti sume imense pentru a pune mâna pe o asemenea invenție și echipa care a descoperit-o, din punctul în care reușita lor ar fi certă și convingătoare pentru toată lumea, ar primi oferte de lucru pe salarii și compensări babane instant. Singura dilemă e dacă fiind dată importanța pentru siguranța națională a unei astfel de descoperiri, vor fi lăsați să plece din țară și nu cumva în momentul confirmării descoperirii lor, nu vor fi ridicați de armată și plasați într-o locație sigură unde pentru binele țării, invenția lor va fi naționalizată.

Să ne imaginăm de exemplu ce ar însemna pentru Italia ca să poată să avertizeze oficial populația și turiștii că urmează un cutremur într-o anumită zonă. Poate credeți că Italia va avea turiști oricum și că această siguranță că un cutremur nu te va lua pe nepregătite nu contează prea mult în ecuația veniturilor din turism. Eu zic că contează imens. Probabil sunt sute de mii de oameni care evita Italia de frica cutremurelor, mai ales în proximitatea unor seisme catastrofale. Nu mai zic de Japonia sau de SUA, țări din top la PIB unde prezicerea cutremurelor ar aduce beneficii imense.

Deci, dacă o asemenea descoperire va avea un impact economic atât de puternic, cum de există unii naivi care cred că o mână de oameni pot prezice cutremurele pe Facebook? Părerea mea este că a fost o coincidență și tipii au avut noroc. Probabil au mai avut nenumărate preziceri înainte care nu s-au întâmplat. Dar așa cum există un public pentru horoscoape sau astrologie, tot așa există și un public cu afinități către fear porn care a rămas fidel acelei pagini și a urmărit îndeaproape postările lor. Așa se face că acum am avut vreo 10 oameni care au dat share la postarea cu prezicerea și au confirmat că s-a potrivit recomandarea cu instalarea aplicației cu data cutremurului de pe 28.

Eu am aici o mică problemă: de unde și până unde recomandarea de instalare a unei aplicații este prezicerea unui cutremur? Dacă erau în stare să facă predicții să o fi făcut clar: pe data cutare vom avea cutremur de atâtea grade sau măcar (mic, mare, foarte mare). Iată însă genul de predicții pe care le fac ei și care ulterior pot fi interpretate în caz că se nimerește ceva și uitate în caz că nu se întâmplă nimic:

Pana luni vom asista la o accentuare a activitatii seismice pe plan global.

Pagina Facebook Seismic Center – Predictie si alerta cutremur – 11 Oct 2018

De altfel, majoritatea postărilor sunt mai mult notificări de cutremure din lume sau știri despre pregătirea pentru cutremur, nu predicții. Este evident o șarlatanie, pentru că cu cât mai multe aplicații instalate, cu atât mai multe reclame, deci bani.

Nimeni nicăieri în lume nu a reușit să prezică cutremurele. De altfel, după cum am scris într-un articol, după părerea mea a fi seismolog e cea mai tare meserie pentru că nu ai mare lucru de treabă și nu ai niciun stres, deși lucrezi în domeniul stresului plăcilor tectonice.

Bani mulți s-au investit în prezicere și cercetările au ajuns la același punct la care au pornit: zero. Ba mai mult, din câte știu eu, nici măcar nu s-a demonstrat dacă pot sau nu fi prezise, deci ceață totală. Partea bună pentru seismologi este că mereu și mereu apar noi tehnologii care trebuie testate, căci poate-poate. În zilele noastre ar fi inteligența artificială. Deci, dacă exista un domeniu unde poți să ai cea mai trăznită idee, dar dacă e legată de tehnologii noi și promite prezicerea cutremurelor are șansă să fie finanțată, acesta este seismologia. Bineînțeles, că nu la noi, și de altfel Slavă-Domnului că nu s-au gândit tovarășii să tragă tunuri și în domeniul ăsta, că mai bune ar fi consolidările clădirilor vechi decât sisteme de senzori solari, barionici și alte drăcii care să înghită fondurile europene aduse de Viorica și Corina.

Ca o mică paranteză, nu doar cutremurele sunt greu de prezis ci și vremea joacă feste uneori, deși evident aici e o cu totul altă ciorbă și progresul există și va mai exista. Însă progresul e de genul: putem prezice cantitatea de ploaie cu 10 zile înainte, față de acum 40 de ani când puteam prezice doar cu 15 zile înainte. Adică este genul de cercetare unde un pas înainte se face cu efort exponențial nu linear.

Dincolo de astea, nu sunt chiar sceptic 100%. Există big data și există machine data learning și nu este exclus deloc ca în curând cine știe ce script de python folosind o librărie open source de machine learning, citind niscavai date de la data.gov sau alte surse gratuite să poată avea o rată de succes de măcar 10%, ceea ce ar fi imens. Autorul acelui script va deveni instant milionar părerea mea și nu va pierde timpul cu postări aiurea pe Facebook ca să se milogească de oameni să îi descarce aplicația lui jalnică prin care doar parsează un feed cu evenimente și poate traduce în română 2-3 cuvinte ca să scoată 2-3 cenți de la vreo 2-3000 de deschideri. Jalnic consum de materie cenușie și deși nu sunt împotriva useless creations, din principiu, sunt întristat de lipsa de onoare a unor confrați programatori care fac de facto spam ca să câștige niscavai mizilic. În aceeași masură mă întristează și naivitatea celor care mușcă din această brânză stricată și zic că e bună foarte, dar oricum grădina lui Dumnezeu este mare.

Una peste alta, un scandal pe tema prezicerilor cutremurelor și cum se opune Arafat ca lumea să aibă acces la aceste preziceri ne mai lipsea că în rest avem parte de toate bunătățile de pe pământ …

Cine este Jordan Peterson?

În ciuda titlului acest articol nu este pentru cei care abia l-au descoperit pe Jordan Peterson.

Vis-a-vis de impactul și notorietatea explozivă de care are parte Peterson în ultimul timp, mulți încearcă să îi pună într-un fel o etichetă care să descrie într-o oarecare măsură misiunea sa, având în vedere ciudățenia acestui fenomen: un profesor de psihologie universitar, din Canada (!) care nu se declară creștin și care refuză să mărturisească dacă crede sau nu în Dumnezeu, folosind un discurs puternic motivațional cu elemente din psihologie, literatură dar și din propria experiență, face ceea ce am putea numi, deși tras de păr, mărturisire creștină prin interpretarea simbolică a Bibliei.

Impactul lui Peterson asupra vieții mileniariștilor – dar nu doar a lor – este de necontestat și variază de la trezirea suspiciunii asupra pericolului postmodernismului cu toate progeniturile lui (corectitudinea politică, feminismul, ideologia identitară, etc) până la convertirea la ortodoxie (dar și la alte confesiuni) a unor atei. Evident, grosul se află la mijloc și e constituit de cei care la îndemnul lui Jordan, realizează că trebuie să aibă un scop în viață și că stabilirea unui scop și orientarea către acel scop, poate aduce o ușurare de la povara vieții: cea ontologică și cea specifică vremurilor noastre și fiecărui individ în parte.

Simpatia față de acest fenomen de renaștere i-a adus diverse comparații. Jonathan Pageau de exemplu îl compară cu acel rege păgân care i-a întors pe evrei din Babilon și i-a pus să-și reconstruiască templul. Ca un expert în simbolistică ce este, putem înțelege cum de i-a venit această comparație în minte și putem fi de acord cu ea, păstrând măsura: deocamdată cu excepția tinerilor, Peterson nu prea are suporteri, mai ales în mediul academic. Dar mai are oare vreo relevanță mediul academic?

Paul VanderKlay – un pastor protestant – îl compară cu Ioan Botezătorul, deși menționează și de acea întâmplare când ucenicii vin la Iisus Hristos și îi zic de unul care scotea demoni în numele Lui, dar care nu urma Lui (Luca 9, 49) și despre care Mântuitorul le-a cerut ucenicilor să îl lase în pace, “căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi”.

Eu încă de la început, de prima dată când am dat de el, l-am numit pe Peterson piatra care strigă în pustie. Trebuie însă să îmi retrag comparația, deoarece pustia s-a dovedit a nu fi chiar pustie. Ce poate ieși bun din Canada, mă gândeam chiar înainte să dau de Peterson. Dezastrul făcut de stânga și de jalnicul prim-ministru al acestei țări care a numit 50% femei în guvern doar ca să îi iasă norma, fără niciun merit sau selecție, dar și lașitatea și timiditatea cu care canadienii se lasă fierți în oală, mă intrigau foarte mult. Și iată că peste noapte, pe nepregătite a apărut Peterson care a luat cu asalt întreaga lume și precum un super-erou se luptă singur cu demonul postmodernismului și încearcă neobosit să trezească conștiințele și culmea, chiar are succes.

De altfel, performanțele lui Peterson sunt pe multiple planuri și fiecare are ce să culeagă de la el. Pe de o parte, deconspirarea pericolului neo-marxismului ideologiei identitare, pe de alta provocarea la trezirea din somnul nihilist și nu în ultimul rând îndemnul la redescoperirea moștenirii creștine a vest-ului prin deschiderea interesului pentru așa-zisele mituri arhetipale. Pe lângă acestea, prin cultura și citatele sale, Peterson nu poate să nu stârnească pofta de lectură, un lucru deloc de neglijat în fața pericolului autosuficienței care se trage din accesul la informație dar mai ales din tentațiile virtualului care ne suge atenția și interestul precum un aspirator.

Închei cu câteva comentarii pentru ortodocșii care poate strâmbă din nas sau nu sunt încă convinși că au nevoie de Jordan Peterson. Evident că orice noutate trebuie privită cu suspiciune. Evident că tradiția ortodoxă ne pune la îndemână o literatură mai mult decât bogată pentru toate întrebările pe care poate le-am avea și la care poate nu am găsi preoți pregătiți să ne răspundă, sau poate să ne răspundă pe limba noastră. Dar precum albina culege ce este bun din toate florile, tot așa trebuie să aleagă și ortodocșii ce e bun și folositor din ce are de oferit Peterson. 

Timpul este scurt și sunt sigur că mulți pot răspunde: eu nu am timp să îl citesc pe sfântul cutare și să îmi pierd timpul cu Peterson? La aceștia nu am ce să le răspund. Peterson nu poate fi însă ignorat și a trăi fără măcar să încercăm să vedem ce spune și ce efect are în lume, este o mare greșală.

Voi aduce un singur argument prin care sper să liniștesc pe cei care pot avea suspiciuni cu privire la el, căci mare e grădina lui Dumnezeu (Node in a Network se leagă de o muscă care s-a așezat pe capul lui Peterson la Dr. Oz!). Vedem cum există rupturi și fracturi puternice în societate la toate nivelurile: între țări, între partide, între dreapta și stânga, între religioși și atei, între vegani și mâncătorii de porc, etc. Diavolul dezbină la toate nivelurile și dacă nimic nu e nou sub soare, în ziua de astăzi, tehnologiile comunicării fac ca toate fracturile să fie amplificate și toate zavistiile să fie amplificate și să aibă ecou continuu, fiind regurgitate și producând la rândul lor noi și noi valuri de tulburare dar mai ales schimbând mentalul omului care nu mai realizează lipsa păcii, nu își dorește liniștea ci trăiește într-o stare continuă de predispoziție la noi și noi divizări până la auto-anihilarea totală. În lumea asta, Peterson vine și încearcă să unească și atrage atenția că într-o confruntare ambele părți pierd, nimeni nu e câștigat, nici măcar cel care are dreptate sau care pară că a câștigat confruntarea.

Cat despre eludarea răspunsului lui la marea întrebare, aș zice să îl lăsăm în pace căci timpul ne va da răspuns și la aceasta. Eu am deja o explicație, dar o păstrez pentru mine, lăsându-vă doar cu sugestia unora că Peterson evită să se declare de o parte sau de alta, tocmai pentru a putea avea lipici la toți sau altfel zis pentru a nu fi confiscat de nici-o facțiune, căci el vrea să le fie de folos la toți.

Cine a pierdut la Referendum?

Diviziunea s-a păstrat cum e normal și după. Viziunea cu privire la rezultat variază în funcție de unde privim.

Pe de o parte, stătătorii acasă și luptătorii împotriva corupției prin donarea temporară a poponețului țării oricui vrea să facă orice cu el, s-au bucurat: poporul a înțeles, drepturile omului, românii nu se lasă folosiți etc. De partea asta, poporul și democrația a învins și Dragnea + popii au pierdut.

De cealaltă parte, aș împărți în două: politicii și religioșii. Politicii (PSD-iștii mai ales) au cam tăcut mâlc. Nici nu s-au ambalat și nici nu s-au tânguit: ei au încercat. Și-au făcut datoria și au organizat (deși cu întârziere și la cel mai prost moment posibil) dar poporul asta vrea. Sau nu îi pasă. Și în niciun caz nu e un vot de blam pentru PSD sau Dragnea, un lider adevărat!

Religioșii de asemenea avem două categorii: cei care credeau că sunt 90% și cei care bănuiau că sunt 2-3%. Bunăoară, mai ales dintre clerici sunt mulți care au fost surprinși că poporul român binecredincios a dormit pe el și nu și-a mișcat fundul ca să-l apere pe-al copiilor și nepoților lor și acești surprinși acum cu greu se abțin să nu împartă anateme în strânga și dreapta sau dacă o fac, o fac în taină să nu-i filmeze presa și să producă scandal.

Pe de altă parte, sunt cei care mereu au spus: să nu ne îmbătăm cu statisticile. Românii nu (mai) sunt un popor credincios și cu prima ocazie o vor dovedi. Poate puțini dintre aceștia se așteptau ca tocmai acum să fie dovada, la urma urmei, pentru mărturisirea credinței, de data asta s-a cerut un amărât de vot. Dacă o să vină iar vreun drac ca comunismul să amenințe cu închisoarea și altele sau chiar dacă amenință cu tăierea accesului la mall, atunci da, o să se arate necredința. Dar printr-un amărât de vot, atât de simplu și fără dileme, să se lase oamenii înșelați de drac?

Opinia mea este că acum avem doar o descoperire a stării căzute a populației care locuiește pe aceste meleaguri și care nu mai este decât genetic (deși nu avem dovezi) moștenitoarea poporului român. Pentru mine poporul român a murit în închisorile comuniste: stundeți, profesori, doctori, ingineri, preoți, țărani care nu au făcut nici cel mai mic compromis. Restul sunt fii trădării, dintre care pe ici pe colo, Dumnezeu își mai alege câte unul ca să înlocuiască numărul diavolilor căzuți din cer.

Nu este neapărat rău și nici neapărat bine. Turmă mică au fost creștinii mereu, doar că este bine să ne ferim de confuzie și de ceață. De aceea, a fost nevoie de acest referendum pentru ca pogorămintele nejustificate sub pretextul atragerii celor nedumeriți să înceteze și ierarhii împreună cu preoții să îndemne la respectarea canoanelor și a tradiției. Doar canoanele și tradiția constituie singura cale de urmat, nu există vremuri noi, tehnici noi, iconomii larg deschise pentru cei care vor și care nu vor să îl cunoască pe Dumnezeu și să devină creștini.

Nu zic că trebuie interzisă trecerea prin altare, aruncarea de anateme sau părăsirea vieții publice (cum a anunțat pr. Necula, paradoxal pe Facebook, unde deși este o rețea publică, nu a părăsit-o). Trebuie însă mici pași pe ici, pe colo: interzicerea nunților și botezurilor în afara postului sau în perioadele în care nu se fac, interzicerea căsătoriilor mixte sau a căsătoriilor unite cu botezuri (mai nou, asta e cam tradiție la noi), acceptarea căsătoriilor de a 2-a și a 3-a oară dar nu a 9-a oară, cu unele mici condiții însă (fără chefuri, fără cununii pe cap etc). Exemplele pot continua, în general eu zic că preoții trebuie să prezinte oferta așa cum este și să nu mai împartă ortodocșii care vin la biserică, între cei care știu ce trebuie făcut, ascultă și sunt interesați să facă ce e bine și încă o clasă, a ortodocșilor care doar se declară ortodocși dar în afară de poze la biserică și statistică, nu au nicio legătură cu ortodoxia. Evident că există nuanțe, evident că există riscuri și că această schimbare poate avea și efecte financiare sau psihologice. Însă, mai bine să ne întoarcem la ortodoxie așa cum este ea decât să lărgim ortodoxia prea mult, încât să fie nevoie de un nou val de comunism ca să secere grâul de neghină și mai mult decât a făcut-o acest referendum.

S-a spart bula de săpun, acum vedem fără distorsiuni. Unii au zis la asta, cernere. Ce este aceea cernerea de care se zice și în Biblie? Cernerea este atunci când este clar cine este cu Dumnezeu și cine este cu dracul. Cernerea este o dare pe față a tuturor. Eu mă îndoiesc însă că acest mic test a fost o cernere, pentru că nu s-a cerut mare lucru. Chiar dacă ne-am prezentat lamentabil, să nu exagerăm. Comunismul a fost o cernere, când a venit, a ras tot și a obligat pe toți să se poziționeze. Acum însă a fost un mic cutremur de 3-4 grade, în așteptarea ălui mare.

Problema cu cernerea este că după cernere, Dumnezeu nu prea ne mai rabdă, deoarece celui care are (credință) i se va da și celui care nu are (credință) i se va lua. Prin aceasta se explică și valul de ironii, acuze și batjocură care s-a aruncat asupra Bisericii post-referendum. Cei care până acum i-a păzit Dumnezeu de păcatul hulei, căzând în păcatul neascultării de Biserică, au ajuns acum uneltele depline ale diavolului prin care lucrează direct și fără nicio piedică. Dumnezeu nu îi mai poate acum apăra de căderi din ce în ce mai mari, deoarece diavolul zice: am drept asupra lor, au stat acasă, s-au împotrivit Bisericii, sunt de acord cu sodomia prin pasivitatea lor, prin urmare, de ce nu mi-i dai mie? Ce poate spune Dumnezeu, care este drept chiar și cu diavolul dar care mai ales respectă alegerea omului, care singur a ales?

Jumătate din militarii americani activi cred că urmează un război major

Un sondaj de opinie făcut de Military Times împreună cu Syracuse University a descoperit că aproape jumătate din soldații americani activi cred că următorul război mare bate al ușă.

Mai precis, 46% din respondenți cred că SUA va fi atrasă într-un război anul următor, de la 5% acum un an – o creștere de 41%.

Analiștii care au analizat rezultatele, cred că soldații americani se tem că instabilitatea globală și retorica acidă a lui Trump față de marile puteri Rusia și China pot declanșa un război.

Cei care cred că Rusia este o amenințare semnificativă a crescut cu 18% față de anul trecut, la 71%, iar China este considerată amenințare de 69%, cu 24% mai mult ca anul trecut. Reamintim că anul curent, marina SUA a desfășurat numeroase rute în proximitatea insulelor artificiale ridicate de chinezi în Marea Chinei de Sud, ceea ce poate fi o explicație a creșterii.

Unii oficiali ai Pentagonului au făcut declarații în aceeași direcție. Anul trecut, un generalul comandant al pușcasilor marini – Robert Neller – le-a spus subalternilor săi că el crede că va fi un război “big-ass fight” la orizont.

EL le-a spus soldaților staționați în Norvegia: “Sper că mă înșel, dar vine un război”.

Din topul amenințărilor “pierzătoare” în topul temerilor soldaților americani, au picat terorișii și Koreea de Nord. Cu toate acestea, un terorismul cibernetic conduce în top cu 89%, depășind Rusia și China care au doar 71% și 60% respectiv.

La 20 de ani de la începerea războiului din Afganistan, SUA este pe piciorul de a-l pierde, talibanii ocupând teritorii mai multe și aria acestora extinzându-se accelerat în ultimul timp. De asemenea, americanii își sporesc trupele în Irak și în Siria au aproape 2000 de militari deși oficial SUA nu a declarat intrarea în război cu Siria și niciun președinte nu a cerut acordul senatului pentru trimiterea de trupe, atât soldații din Siria cât și cei din Irak funcționând pe post de “consultanți militari”.

De ce salariile sunt mai mari în alte țări?

Averea și bogăția sunt strict legate de inovație, creativitate și antreprenoriat. Fără inovație, nu există progres și fără progres lucrurile nu se schimbă, greșelile din trecut nu sunt corectate, problemele nu sunt depășite, nu există schimbare ci doar o băltire în status-quo care se află oricum mereu în pericol din cauza riscurilor externe.

Există însă oameni creativi și care mișcă lucrurile înainte, iar creativitatea acelor oameni, combinată cu condițiile optime pentru fructificarea creativității lor formează ceea ce generic numim progres tehnologic. Care progres tehnologic aduce cu sine nenumărate schimbări și transformări făcând stagnarea imposibilă de păstrat și fatală pentru cei care sunt la coadă. 

Să dăm un exemplu: să presupunem o societate agrară primordială în care toți țăranii trăiesc fericiți și liniștiți, fiecare are de mâncare, există egalitate, pace, armonie, o oarecare bunăstare. Ei muncesc pămânul cu boi și cu plug. Nu avem parte de conflicte, injustiție etc. Ne lipsește un singur lucru: creativitatea. Peste mări și țări, un om de știință excentric inventează tractorul care revoluționează agricultura pe acele meleaguri. Tractorul crește productivitatea drastic și câțiva curioși din țara noastră aud de această minune. Emigrează în acele meleaguri străine (deși aveau de mâncare la ei acasă), muncesc câțiva ani buni, strâng bani și unul dintre ei reușește să cumpere un tactor second de pe acele meleaguri cu care vine înapoi la noi în țară și schimbă drastic situația: produce de 10 ori mai mult ca cei care nu au tractor și muncesc pământul cu plugul și cu boii. Se naște invidia și își face dușmani. Având producție, are bani și își angajază bodyguarzi. Echilibrul se pierde și începe disoluția societății: tractoristul își angajază din ce în ce mai mulți bodyguarzi, cu banii făcuți mai aduce câteva tractoare din afară și astfel diferența între el și ceilalți crește și mai mult. Se coace de-o revoltă. Poate că revolta are succes deocamdată, dar mai devreme sau mai târziu un altul va aduce alt tractor din afară și va produce mai mult, va face bani și va reuși să cumpere din ce în ce mai multe terenuri. Totodată, tractoarele aduse scad costul producției și pentru cei care muncesc cu bou și plug, nu prea se mai merită să muncească pământul. Probleme după probleme …

Iată de ce stagnarea nu este posibilă și inovația și creativitatea sunt mandatorii pentru menținerea unei societăți funcționale cu oameni cât de cât fericiți și satisfăcuți de munca lor. În cel mai fericit caz în care inovația din afară nu este asimilată, apare cel puțin invidia. Oamenii nu mai sunt fericiți pentru că îi văd pe cei din afară mai fericiți ca ei. România de astăzi piate fi un exemplu: ne ofticăm că nu scăpăm de Dragnea deși avem de mâncare. Dacă ne uităm însă la ruși care îl au pe Putin și recent li s-a mărit vârsta de pensionare cu 2-3 ani și în ultimul timp li s-au cam scumpit prețurile, ce mai zicem? Însă noi ne uităm la nemți și vrem o țară ca afară …

Să spunem un cuvânt și despre antreprenoriat. Tractoristul din exemplul de mai sus poate fi dat ca un exemplu de antreprenor. El a avut curajul și și-a asumat riscul călătoriei pe meleaguri străine unde putea fi omorât sau jefuit sau făcut sclav. Motivația lui? Poate dorința de banii, poate curiozitatea, poate dorința de a ieși din gloată, poate câte puțin din toate. Nu contează, ce îl diferențiază de ceilalți este riscul pe care și l-a asumat.

Pe lângă risc, antreprenorul mai are un important atribut: viziunea. El are mai întâi o idee și împinge lucrurile în direcția punerii în practică a acelei idei. Bineînțeles că lucrurile nu merg mereu strună și sunt nenumărate piedici. În timp ideea se schimbă, sau apare o altă idee nouă. Mare parte din timpul lui antreprenorul se ocupă cu încercarea de a da viață unei idei sau unor idei. Când s-a întors cu tractorul din import, antreprenorul nostru a avut o mie și una de probleme: cu ce va alimenta tractorul, cum va aduce motorină și piese de schimb pentru tractor, ce se va face dacă se va împotmoli tractorul pe câmp, cum îl va scoate din nămol, având producție din ce în ce mai multă, unde o va stoca și ce va face cu ea, cum o va păzi să nu i-o fure ceilalți, etc. Până să ajungă să facă ceva, nu mai spunem că antreprenorul nostru a avut de făcut față la batjocura și râsul celorlalți care nu mai văzuseră un tractor în viața lor și care l-au făcut în toate felurile și l-au tratat ca pe un terchea-berchea încercând să îl convingă că tot calul cu plugul sunt mai bune.

Muncitorii sunt aceiași și în SUA și în Vietnam. Însă mediul comunist din Vietnam nu a fost tocmai unul proprice dezvoltării unei culturi antreprenoriale și nici nu a fost un mediu în care creativitatea era stimulată, ba din contră: socialismul interzice ca un om al muncii să aibă idei mai geniale ca tovarășul președinte. De aceea, SUA stă mai bine la antreprenori și la creativitate și salariile muncitorilor din SUA sunt mult mai mari ca cele ale muncitorilor din Vietnam, deși muncitorii din Vietnam muncesc mult mai mult, mai greu, mai disciplinat și mai eficient decât muncitorii din SUA. Din păcate însă, cei care le dau de muncă, deși pe plan local poate sunt (sau au început să fie) antreprenori și creativi, sunt încă mult sub cei din SUA care au experiență de secole în urmă, au o cultură antreprenorială dar mai există o mare diferență: oamenii din SUA oferă un mediu mai sigur și mai stimulant pentru antreprenori: legea e respectată, crimele sunt sub control, oamenii respectă și nu pun bețe în roate antreprenorilor etc. În general, SUA este atât de atractivă din diverse puncte de vedere încât majoritatea antreprenorilor din Vietnam visează să se mute în SUA și cei care pot o fac.

Statul român prin taxele mari, birocrația, corupția și lipsa infrastructurii nu incurajază deloc un mediu antreprenorial, în care creativitatea de orice natură să poată fi fructificată și inovația de asemenea, să dea roade. Din contră: există o limită superioară (capping) peste care ți se taie capul. În diverse moduri.

Poate cel mai pervers și recent mod în care statul român prin guvernele socialiste recente inhibă dezvoltarea antreprenorială este mărirea disproporționată a aparatului bugetar, atât cantitativ la număr cât și la valoarea salariilor. Aparatul bugetar ne-productiv și care teoretic administreaza producția celorlalte sectoare ne-bugetare, suge resurse umane care ar putea fi folosite în mediul productiv de către antreprenori care să vină cu idei noi, cu inovații noi și care să împingă în sus pe termen lung și sustenabil salariile fără spaima unei supraîndatorări și fără sabia lui Damocles a creșterii bazate pe consum și credit deasupra tuturor.

Bartolomeu – din rău în mai rău

Dupa ce s-a întinat cu păcatul ecumenismului și al  împreunării cu eretici și păgâni, diavolul l-a răpit de tot pe Bartolomeu și l-a îndemnat să intre în jocuri geopolitice murdare prin care după sfâșierea popoarelor, a țărilor, a alianțelor, a tratatelor și a tuturor acelor contracte sociale care au menținut pacea și o oarecare ordine până mai recent, încearcă acum sfâșierea însăși a Bisericii Ortodoxe.

Să nu uităm cu cine avem a face: diabolos = cel care dezbină. El dezbină comuniști cu anti-comuniști, psd-iști cu anti-psdiști, pro-europeni cu naționaliști, stânga liberală din SUA cu dreapta reactioțistă, ecumeniști cu “tradiționaliști” etc. Diavolul dezbină oameni, familii, grupuri, popoare, imperii. Diavolul dezbină chiar și omul în propriul să for de conducere, stimulând puterile sufletului și ale trupului să lucreze una împotriva alteia sau toate împotriva sinelui. De la cea mai mică influență (o sugestie, un gând, o ezitare) până la extrema împingerii la sinucidere, diavolul acoperă și fructifică toate oportunitățile pe care omul i le oferă la toate nivelurile societății. 

În cazul lui Bartolomeu, acceptarea auto-cefaliei Ucrainei este o greșală similară poate ruperii catolicilor. Iată în continuare doar câteva comentarii la cald, chestiunea fiind prea recentă și toate “replicele” acestui cutremur fiind încă în desfâșurare și “daunele” cutremurului fiind încă neevaluate.

Aș începe cu un gând de speranță: poate ruperea este doar ceva de moment și frecușurile sunt doar specifice vremurilor și conducătorilor (nevrednici) pe care Biserica Ortodoxă din prezent îi are. Evident că și credincioșii au vina lor, se înțelege. Poate peste 10 ani, totul va trece ca o amintire urâtă și ca o etapă lumească în evoluția Bisericii.

Un al doilea gând ar fi că noi românii nici nu știm cât de bine ne-a fost uniți. Da, am avut stiliștii, da am avut comunismul. Dar, bulgarii au vreo 3 biserici ortodoxe, grecii de asemenea au mai multe, inclusiv mai multe stiliste, ucrainienii aveau deja vreo 3, moldovenii la fel etc. Fără a aprecia importanța unității și darul lui Dumnezeu că nu ne-am rupt încă în o mie de bisericuțe, am zis să facem și noi pe liderii balcanilor și să zgârmăm nițel în Moldova fâlfâind steaguri tricolore și slogane naționaliste tembele în contra dorinței de unitate, frățietate și pace ortodoxă reală. Ortodocșii trebuie să fie deasupra politicii și mai ales deasupra naționalismului. Din păcate supraviețuirea celor două chemării: unitatea și frățietatea cu toți ortodocșii indiferent de jurisdicție și domolirea pornirilor și ispitelor naționaliste necesită un discernământ și o cultură dar mai ales un duh de pace pe care numai cei care au o credință reală pot da dovadă.

Cu atât mai tristă pare ruperea actuală cu cât avem lecții nenumărate din istoria bisericii unde autocefalia s-a dat la momentul potrivit, cu pace și înțelegere între cei care au trebuit să o primească și cu cei care au dat-o și cei care au trebuit să renunțe la acele teritorii.

Un alt lucru pe care doresc să îl subliniez este că dacă motivele și problematica autocefaliei este una complexă și personal sunt rezervat în acest aspect, momentul în care se face aceasta este cum nu se poate mai nepotrivit. De ce nu a oferit Bartolomeu autocefalia ucrainienilor în anii 90 când Ucraina s-a rupt, căci ei oricum o cer de când a căzut URSS-ul și gheara comunismului ar fi permis aceasta? Poate pentru că “prietenii” lui Bartolomeu de la Washington nu erau interesați pe-atunci de ostracizarea și demonizarea rușilor așa cum sunt acum. Pe-atunci americanii erau interesați să sugă resursele din Rusia înghenuncheată și au năvălit peste ei cu bănci, credite, companii petroliere etc.

Acum deoarece pregătesc războiul cu Rusia și înarmează militar Ucraina, Imperiul are nevoie și de componenta ideologică. Nu atât cea de îndocrinare a populației și “câștigare a inimilor” – asta au făcut-o încă de când cu revoluția portocalie. Ci cea de pregătire a urii între frați până acolo încât să se poată împușca unul pe altul. Ceea ce se întâmplă deja în est. Ce altceva urmărește această ruptură de Moscova a Bisericii Ortodoxe Ucrainiene decât prin oferirea zăhărelului autocefaliei, și prin simularea reacției de opunere din partea rușilor, însămânțarea urii și a conflictului și pe plan religios într-o populație profund religioasă și unde și cele mai mici resurse mobilizatoare vor conta în viitorul război.

Pentru aceste mizilicuri de jocuri geopolitice, pretinsul cap al Bisericii Ortodoxe, nefericitul Bartolomeu, a decis această autocefalie deși știa că va urma chiar ruperea de Biserica Rusă către care diavolul are o ură diabolică pentru piedicile puse marșului ecumenist la Sinodul din Creta unde progresul antihristic a fost cumva umbrit de lipsa rușilor.

Că veni vorba de Creta, cu această rupere de Moscova și cei legați de ea, Bartolomeu va avea liber la desfrânare în domeniul ecumenist și vom vedea “progrese” accelerate, poate chiar faimoasa “permanentizare” a sinoadelor prin care se vor face noi pași către “unitate”. Culmea cum la fundația viitoarei unități cu ereticii stă tocmai această rupere de frați!

Din păcate, noi românii vom câdea și la nivel eclezial victime vremurilor și timpurilor și nu am îndoieli că Daniel se va alinia cu Bartolomeu și va renunța până și la mimarea unei punți, de care punte însă nu a fost prea preocupat în Moldova unde a stimulat și el la nivel mai micro ruperea și sfâșierea între frați. Râmăne să vedem ce va face Athosul, acum fiind un moment prielnic de rupere de Bartolomeu. Dacă mai aveau îndoieli și speranțe, cred că atoniții de data aceasta vor fi convinși că nepomeniriea lui Bartolomeu trebuia începută deja de mult timp. Semnele au fost!

Criza care va veni …

Iată unde ne aflăm (evoluții la 1 an):

  • DAX (Germania): -11.3%
  • CAC 40 (Franța): -4.51%
  • Dow Jones (SUA): 10.79%
  • S&P (SUA):  8.33 %
  • NASDAQ 100 (SUA): 17.48%
  • FTSE 100 (Marea Britanie): -7%
  • IBEX 35 (Spania): -13.34%
  • ATX (Austria): -4.89%

Este așadar prematur să ne ambalăm. Deocamdată poate asistăm doar la un pullback sau corecție. Cu toate acestea, ceva nou se întâmplă: Peter Schiff este invitat din nou în mainstream și nu mai este contrazis așa de puternic:

Peter Schiff la Fox News – următoarea criză va fi mai rea

“Toate crizele încep cu corecții” avertizează Schiff. Principala întrebare este dacă piețele vor rezista la creșterea dobânzii Fed-ului. Pe de o parte, viziunea optimistă este bazată pe creșterea și reziliența economiei SUA bazată pe:

  • inteligența lui Trump și impactul politicii sale economice, mai ales al reducerilor de taxe și a stimulării producției;
  • energia ieftină (petrolul și gazele de șist) care a ajuns aproape la costuri atât de mici încât SUA nu mai are nevoie de Arabia Saudită sau Venezuela; energia ieftină ajută eficiența economică și oferă un avantaj competițional care fructificat poate fi esențial; ori americanii sunt flexibili și se mișcă repede;
  • succesul politicii Fed-ului (post 2008) de stimulare a economiei și restructurarea sistemului bancar care este acum mult mai solid, restructurat, flexibil etc. Acum teoretic se vad roadele și creșterea este în sfârșit dovada succesului. 

Sunt unele date care confirmă această viziune: creșterea PIB-ului, creșterea consumului, creșterea numărului locurilor de muncă. După această viziune, corecția actuală este doar sezonală și doar un efect al creșterii recente a ratei, doar un sughiț.

Pe de altă parte, avem viziunea pesimistă susținută mai sus și de Schiff (dar nu doar de el) conform căreia Fed-ul este prins cu menghina și nu poate să mărească dobânzile fără a produce șocuri pe toate piețele și în economie. În plus, creșterea este doar părelnică, totul este o bulă care va exploda cum Fed-ul va scoate proptelile din dobânzi care au ținut până acum în picioare liniile de finanțare, companiile, economia și consumul. 

În lumea reală situația este evident colorată: pentru unii e bine și pentru alții e rău. Pentru unele companii, creditele ieftine le ajută să crească, să acapareze cote de piață, să facă profituri, pe altele doar le ține degeaba pe linia de plutire și fără credite ieftine ar intra la apă. Tot în lumea reală, pentru unii creșterea dobânzilor va fi pozitivă deoarece va lovi în cei mai slabi și prin urmare vor câștiga cei care s-au pregătit. Creative destruction este termenul. Un adevăr banal, care este valabil și la nivel de individ și la nivel de companie și la nivel de țară.

Știți vorba veche că atunci când SUA strănută, Europa răcește și România face pneumonie? Eu aș adăuga: când SUA o să răcească data viitoare, UE e posibil să facă cancer. Lucrurile sunt atât de nasoale în UE încât nici nu știu ce am putea face noi ca țară ca să ne pregătim pentru următoarea criză. Am vrut împreună cu Marele Club? Acum trebuie să suferim împreună … deși noi am venit cam tărziu la petrecere când deja se tăiase tortul și când nu mai rămăseseră decât niște sticks-uri nașpa și două-trei beri încălzite și alea.

Inflație, dobânzi mari, curs valutar mare, scăderea consumului, scăderea cererii de produse, falimente, tăieri de salarii. Ne gândim inevitabil că FMI va salva situația și poate nu va fi ca în 2008, că acum îl avem pe Trump și americanii ne sunt mai prieteni ca în 2008. Dar, ce credeți că zice Trump de FMI dacă de Fed zice că “a înnebunit”?

Deocamdată Trump nu s-a cam împotrivit FMI-ului și a salutat ultima “faptă bună” a fondului: creditul de 50 de miliarde (nou record după noi) către Argentina. Oricum americanii nu au decât ~17.5% voturi și sunt urmați de Japonia și China, fiecare cu aproximativ 6%. În caz de nevoie, FMI poate ajuta DACĂ o să mai existe.

Ce garanție avem că următoarea criză va fi la fel, în sensul că ordinea financiară a lumii nu se va schimba drastic, în sensul că poate SUA nu va mai salva băncile UE ca data trecută sau poate nici nu va mai putea, China poate va intra în implozie și va determina astfel explozia dolarului și de ce nu, Trump va retrage armata SUA din Europa și din restul lumii, pentru că nu vor mai avea bani să plătească soldații după ce dolarul va deveni (și mai) irelevant la nivel internațional?

Pare irațională dorința unui Imperiu să cedeze de bunăvoie teritoriul ocupat? Deloc. Când nu mai sunt bani pentru soldă, de voie sau de nevoie acel Imperiu, dacă are conducători inteligenți, se poate retrage, mai ales în vremuri de haos și transformari cum sunt cele pe care le trăim. 

Marea problemă a sistemului financiar actual bazat pe credit este că necesită creștere continuă masivă care să acopere dobânzile. Tentativele de echilibrare ale creditării între emitenții relevanți nu funcționează prea bine, deoarece mai devreme sau mai târziu se va găsi unul care să nu mai poată face față dansului în 5-6 (SUA, Japonia, China, Marea Britanie, UE) și este tentat de niscavai destrbălare (dobânzi zero, deficite nelimitate, bailouturi nelimitate etc). Oricât de mult se va încerca un echilibru, ceva trebuie să facă poc, pentru că nervii sunt la maxim. Să ne uităm la Italia: deficit infim și raport datorie PIB minuscul comparat cu Japonia. Cât o să mai rabde italienii amenințările nemților și apelurile că trebuie să strângă cureaua. Ei se uită spre răsărit-soare și zic: uite japonezii cum stimulează economia și au datorii mai mari ca noi. Dacă am avea lira noastră, am tipări fără limite și i-am depăși pe nemți la producția de pantofi, mașini și altele.

În plus, pe lângă accidentele nedorite și tensiunile între dansatori, mai avem relațiile personale care contează imens și ele, în ciuda think-tank-urilor, organizațiilor și lojelor. Vedem cum Trump a fost neclintit în privința taxelor vamale. În privința Fed-ului însă ne-a asigurat că nu se bagă, că nu îl dă jos pe Powell deși deja a acuzat Fed-ul că nu trebuie să mărească dobânzile ci din contră, să stimuleze economia.

Aici aș vrea să fac o mică observație: mulți îl critică pe Trump că înainte să devină președinte zicea că piețele sunt o bulă și că economia este într-o stare deplorabilă. Acum, cât a fost bine a pus creșterea piețelor pe seama măsurilor lui și pe seama revenirii economiei. De o săptămână de când cu căderea, dă vina pe Fed. E de crezut că dacă nu se schimbă trendul, la alegeri o să acuze tot Fed-ul pentru probleme și poate chiar o să îl concedieze pe Powel în ciuda garanțiilor actuale. Nu știu dacă poate, e o chestiune tehnică în ceață pentru mine deocamdată, dar presupun că dacă a zis că nu o să îl dea afară, poate. Eu zic că Trump e normal să își facă propagandă și să zică de bine. E normal pentru un președinte al unei țări să transmită mesaje optimiste chiar dacă el știe dezastrul și pericolele și starea dezastruoasă a acelei țări. Asta e meseria și parte din meseria lui să fie optimist, să încurajeze, să dea semnale pozitive indiferent de cum stau lucrurile.

Cum vom trece noi peste criză? Este greu de spus în primul rând în ce măsură BNR va putea menține dobânzile și cursul la cote ne-astronomice. Mă refer aici la în ce măsură dobânzile nu vor trebui menținute la 20% și cursul nu se va devaloriza cu 50%. Turcii nu au reușit dar să zicem că e situație diferită. Rămâne și dilema atitudinii americanilor față de noi, căci după cum ne-am obișnuit, în epoca Trump multe se pot schimba, inclusiv ieșirea SUA din unele organizații și tratate. Să zicem că FMI-ul este totuși important și Trump oricât de nebun ar fi are consilieri. Unul dintre ei este John Bolton care a propus acum un an desființarea World Bank iar alții propun chiar ieșirea SUA din ONU. Tot Bolton recent a propus privatizarea FMI-ului, caz în care SUA chiar ar transmite că anti-globaliștii au câștigat. La această discuție aș face apel și la discursul lui Trump de la ONU, dar nu mai intru un detalii.

Se pune logic întrebarea: are România alternative la FMI? Evident că nu are. Ne va ajuta BCE? Dacă va mai exista! Și chiar dacă va mai exista, problema noastră este că avem creditarea deocamdată prea mică ca să fim o amenințare pentru stabilitatea UE. Și deși nu avem Euro, prostia BNR-ului ține leul tare și nu ajută nici accelerarea creșterii, nici solidificarea companiilor locale și evident stimulează deficitele comerciale și consumul nesănătos. Nu înțeleg deloc politica BNR-ului din niciun punct de vedere: nici UE nu ne cere să fim mai catolici decât italienii, nici piețele nu ne-au dat semnale că ar fugi de România, iar guvernul de unul singur este incapabil să extindă creditarea și să ne plaseze pe o orbită mai favorabilă. Nu credeam să ajung să spun asta, dar probabil măririle de pensii și salarii sunt singura pârghie prin care statul român poate să stimuleze (deși total aiurea) în vreun fel economia. Mai nou, găselnița aia cu credite pentru dezvoltare personale arată cât de jalnici sunt și cum într-o epocă în care dobânzile sunt încă mici și lichiditatea afluentă, noi stăm cu mâinile în sân și guvernul se luptă să îl salveze pe Dragnea de la pușcărie în loc să facă autostrăzi, să aducă investitori, să caute noi oportunități și dacă ar fi deștepți să ne pregătească pentru următoarea criză.

Criza care va veni poate întoarce România 20 de ani în urmă. Singura speranță va fi din nou dependența de banii trimiși de căpșunari și poate gazele de șist – dacă vom încerca să ne împrietenim din nou cu rușii care ne pot ajuta în privința asta. Explozia cursului, va tăia din păcate și randamentele din agricultură și cum importăm procente bune, vom asista la o inflație a prețurilor la mâncare cum nu am mai avut din anii 90. Marea problema însă vor fi falimentele și tăierile locurilor de muncă care vor pune o presiune atât de mare pe bugetele sociale încât nu vom avea de ales și vom vinde cam toate companiile care au mai rămas. Căile ferate vor ajunge la fier vechi, toate resursele naturale ale statului concesionate pe redevențe infime. Cel mai grav, utilitățile de asemenea vor exploda: gazul și curentul sunt dependente de dolar, de euro și de cererea la nivel european. Într-adevăr în vreme de criză, economia noastră minuscula nu va mai consuma și teoretic prețurile ar trebui să scadă, însă legislația și integrarea cu piețele europene vor împiedica orice ieftinire, noi încă fiind departe de aliniere și mai având încă câteva etape de creștere ale prețurilor.

Apa va fi privatizată peste tot. Viața la oraș va fi un lux pe care puțini și-l vor mai permite. Sistemul bancar probabil va fi naționalizat și poate cu derogare de la Bruxelles, guvernul va putea propune o restructurare a creditelor echilibrată care nici să nu sufoce 100% din populație și nici să nu încurajeze neperformanțele.

Orice criză aduce oportunități și poate ar fi normal să fim optimiști. Oportunitățile dacă vor fi, vor fi la nivel personal sau la nivelul companiilor, statul român în ciuda oricăror oportunități favorabile a dovedit că nu este capabil și nu le va putea fructifica, ba din contra.

1 2 3 167