Vedenie despre mantuire

:: 16 Mai 2006 ::

De fiecare data cand cineva aflat in deznadejde sau tristete imi cere vreun sfat, il pun sa citeasca vedenia minunata din partea a V-a a Invataturilor despre calea mantuirii ale Sf. Teofan Zavoratul, din cartea "Viata launtrica" de Sf. Teofan Zavoratul.

Vedenia este cu totul minunata si de fiecare data imi aduc aminte cu placere de ea, caut sa mi-o inchipui si sa ma inchipui in ea, ba chiar am cautat sa gasesc pe cineva sa mi-o picteze si as vrea sa o spun la toata lumea.

Pe scurt, Sfantul Teofan povesteste o vedenie care a gasit-o intr-un pateric vechi care din pacate nu il mentioneaza, in care vedenie un inger s-a aratat unui pustinc si i-a descoperit viata oamenilor si felul in care oamenii aleg sa-si traiasca viata. M-a uimit foarte mult aceasta vedenie cand am citit-o, deoarece m-am putut regasi in ea, am recunoscut si mirosul ars si murdaria raului involburat in care am petrecut, si mai ales poiana minunata prin care cu totii am trecut cand ne-am intors fata catre Dumnezeu, pentru ca mai apoi sa cunosc si cararile cu tot felul de piedici, prapastiile, stancile si pe scurt, toate cate zice acolo.

De multe ori oamenii aflandu-se pe calea mantuirii se intampla sa ajunga in locuri intunecoase in care nu prea vad bine inainte, nici inapoi, fiarele zbiara infiorator, ei sunt slabi, obositi si tristi si nu stiu ce sa faca: daca sa se odihneasca, daca sa mearga inainte sau inapoi, incotro sa o ia si cum sa sa pregateasca pentru ce o sa le iese in cale. In astfel de momente mai ales, este bine a fi citita aceasta vedenie, pentru ca raspunsul il aflam: "cladirile frumoase". In aceste cladiri frumoase se afla raspunsul si ajutorul pentru a putea merge mai departe.

Un alt amanunt care l-am observat si care inca nu mi-l explic, este de ce nu spune nimic despre lupta oamenilor cu fiarele, sau mai bine zis nu spune decat pe jumatate, anume ca oamenii care biruiau fiarele se faceau mai puternici, mai inalti si mai chipesi. Dar despre oamenii care erau biruiti de fiare nu zice nimic. Nu zice decat de cei care dadeau navala inapoi catre rau, iar pricina acestora era "rodul samavolniciei si al nesupunerii fata de randuiala tocmita de Dumnezeu". Oare sa fie acestia cei care erau biruiti de fiare? Eu cred ca nu, deoarece spune ca acestia fugeau ei, desi glasul lui Dumnezeu ii chema, iar daca ar fi fost sa fie in lupta cu fiarele, atunci daca Dumnezeu ar fi strigat la ei, cu siguranta ca ei ar fi cerut ajutorul lui Dumnezeu, nu ar fi dat navala spre rau cu cuvinte de hula si ocara. Din aceasta eu trag concluzia, ca dintre oamenii care se luptau cu fiarele, toti biruiau, si desi nu se spune, putem banui ca asa cum tineri imbracati in haine albe ii ajutau pe cei aflati in raul involburat care doreau sa scape, cu siguranta astfel de tineri se aflau si pe munti, in prapastii si locuri primejdioase, si presarati printre "cladirile frumoase". Deci, s-ar putea ca pe acei oameni care erau biruiti de animale, acesti tineri frumosi care inchipuie ingerii si harul lui Dumnezeu, sa ii ridice si sa ii duca in cladirile frumoase care inchipuie biserica si sa aiba grija de ei. Iar pilda cu samarineanul milostiv care are grija de cel care fusese talharit, batut si lasat aproape mort, poate sa fie o completare a acestei vedenii.

Iata deci cateva invataturi minunate si lucruri de care trebuie sa tinem cont in viata noastra, pentru ca inevitabil vor veni prapastii, vor veni rascruci, vor veni serpi si jivine cu care vom avea de a face. Ce trebuie noi sa stim este doar ca sus ne asteapta Dumnezeu si ca daca vom asculta de invataturile care ni se dau in cladirile frumoase, si daca poate pe drum ne vom sfatui cu alti calatori si vom merge impreuna cu ei, si daca pe drum ne vom pregati din timp de incercarile care au sa ne iese in cale, atunci izbanda nu este doar posibila, ci chiar probabila.

Vedem ca dintre cei porniti pe drum, doar cei nesupusi si samavolnici se intorc in raul involburat, nu zice nimic de cei care au obosit pe drum, sau au fost raniti de jivine, sau s-au ratacit si au mers de-a curmezisul, sau au zabovit prea mult pe cale. Acestia mai devreme sau mai tarziu, vor ajunge sus, cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu ne ramane noua decat sa ne ferim de acestea doua: samavolnicie si neascultare, care sunt amandoua fiicele mandriei.

Asa sa ne ajute Dumnezeu, pentru rugaciunile Sfantului sau Teofan Zavoratul.