Raspuns despre Oastea Domnului

:: 13 Noiembrie 2006 ::

NOTA: acest raspuns l-am dat unei vizitatoare a site-ului ortodoxmedia.com care a comentat o predica despre Oastea Domnului. Impresionat de acest email, spre deosebire de injuraturile si amenintarile aproape zilnice pe care le primesc de la alti ostasi, m-am hotarat sa ii public raspunsul. Emailul primit il puteti vedea mai jos

Draga Simona

Ma numesc Gigel Chiazna si sunt webmasterul
site-ului ortodoxmedia.com pe care ai gasit inregistrarea
predicii despre Oastea Domnului

Iti multumesc ca mi-ai impartasit din gandurile
tale, si tin sa iti spun ca personal nu impartasesc
toate parerile si acuzatiile pe care Pr. Gheorge
le face in predica lui la Oastea Domnului.

Insa eu am cateva pareri care sunt mult mai grave 
si vad dincolo de aparente, dar nu doresc sa ti le 
impartasesc deocamdata deoarece nu gasesc ca este 
cazul de vreme ce tu nu mi le-ai cerut. 

Insa pentru ca pe site la inregistrarea respectiva
exista un formular care te-a invitat sa iti spui 
parerea, iata ca tu mi-ai scris. Daca ai dori eu
ti-as putea expune mai pe larg si parerea mea, insa
doar daca tu vrei, nu doresc sa iti marturisesc 
parerea mea fara acordul tau.

Insa indraznesc sa comentez putin mesajul tau,
deoarece m-ar interesa si ce raspuns mi-ai da, daca
doresti, la aceste comentarii:

1) Tu spui ca te-ai nascut in familie de ostasi si
ca daca parintii tai nu ar fi aflat de Oastea Domnului,
tu nu ai fi astazi pe lume.

In paranteza fie spus, parinti mei habar nu au avut
de Oastea Domnului si eu totusi ii multumesc lui 
Dumnezeu ca mi-a picurat in inima dulceata harului
Sau care deschide ochii sufletului, aprinde ravne
nebanuite si aduce bucurii de nepurtat.

Intorcandu-ne la problema: cu ce justifica faptul
ca parintii tai au auzit de Oastea Domnului, faptul
ca tu existi, sau ca esti ceea ce esti acum? 

2) Spui ca prin Oastea Domnului "noi copii ne-am 
apropiat mai mult de  Biserica, de Sfintele Taine, 
de Dumnezeu [...] nu... cum este perceput Dumnezeu 
de catre multi dintre cresnini(din pacate)in ziua 
de azi."

Iarasi se pare ca viziunea ta asupra Oastei Domnului
este ca asupra unei biserici, adica e ca si cum ai 
spune "cei care nu se inchina cu noi, in Oastea 
Domnului, percep gresit pe Dumnezeu"

Tin sa te anunt ca nu este asa. Exista nenumarati
crestini adevarati din ziua de astazi si vor exista 
pana la sfarsitul lumii, care nu fac si nu vor face 
parte din Oastea Domnului. Poate stii ca ortodocsilor,
nu ne este permis sa spunem ca cei care nu sunt 
ortodocsi nu se mantuiesc. Parintii ne invata ca noi
trebuie sa ne vedem de pacatele noastre, dar sa 
pastram credinta ortodoxa dreapta, si de altii 
Dumnezeu va face ce vrea El cu ei. Insa tu crezi
ca cei care nu sunt in Oastea Domnului ar avea 
despre Dumnezeu o notiune vaga, si nu ar fi credinciosi
adevarati (in sinceritate si cunoastere a credintei)
ceea ce este total fals, este de ajuns sa iti deschizi 
putin ochii in afara orizontului "ostasesc" si vei 
vedea oameni de treaba de la care ai multe de invatat 
si care spre uimirea ta nu fac parte din 
Oastea Domnului. Insa sa stii ca acestia nu sunt "ostasi",
chiar ostasi la figurativ, ci sunt pur si simplu crestini
ortodocsi.

3) Tu spui: "Adunarile sunt necesare tocmai pentru 
a ne imbarbata unii pe altii, pentru a vedea ca nu 
suntem  singuri si a ne apropia unii de altii/aceste
 discutii nu le putem avea in nici un caz intimpul
 Sf. Liturghii cand se jertfeste si inviaza
 Mantuitorul,"

Tin sa iti spun, si asta nu este parerea mea, ci
invatatura Bisericii ca singuri nu suntem decat intru
HRISTOS, iar Sfanta Euharistie este tocmai punctul 
central si concret in care noi ne unim cu Hristos si 
prin  Hristos ne unim cu toti ceilalti, orice altceva
este pregatire pentru aceasta unire. Nu cantarea si
"adunarea" laolalta ne face pe noi un trup, ci 
impartasirea cu Hristos cel care este Capul. Orice
"adunare" laolalta a unor madulare care incearca
sa se uneasca ele intre ele, chiar daca se supun
capului Hristos, prin faptul ca ele se cred mai alese
decat celelalte madulare, nu fac decat sa se rupa
singure si sa formeze un trup diform in asteptarea 
poate a ... unui nou cap, deoarece Hristos a faurit
odata pentru totdeauna Biserica Sa. 

Poate ti se pare dur ce am spus mai sus, dar dure sunt
justificarile tale pe care le aduci in legatura cu
adunarile oastasesti, si cum ca Sfanta Liturghie si
Sfanta Euharistie nu ne sunt de ajuns pentru a nu
mai fi singuri, pentru a ne imbarbata etc.

Numai cu Hristos nu ne vom mai simti singuri si numai
cu El nu ne va mai fi frica, ci vom dobandi comuniunea
cu Dumnezeu si prin Dumnezeu cu toti ceilalti oamenii.
Cat despre imbarbatare, oare ce frica mai putem avea
in sanul lui Dumnezeu. Odata impeunati cu Hristos, ce 
frica mai putem avea, cum poti sa pui in balanta
Sfanta Euharistie cu discutiile si cantarile ostasesti?

In incheiere as dori sa impartasesc cu tine experienta
impreunarii cu Hristos a unui frate crestin din Grecia,
care am preluat-o din cartea "Mari initiati ai Indiei
si Pr. Paisie Aghioratul". Desi cuvintele nu pot spune
decat o mica parte dintr-o experienta atat de profunda,
putem totusi sa ne dam seama cum ar trebui sa traim noi
impartasirea cu Hristos si poate sa ne punem problema ce
gresim de nu se intampla asa si ce trebuie sa schimbam
in viata noastra. Iata fragmentul:

"Asadar, odata, in timpul Sfintei Liturghii, mergand sa ma 
impartasesc cu Dumnezeiestile Taine, mi s-a intamplat un 
lucru dincolo de orice asteptare. Indata ce am primit 
Sfanta Impartasanie in gura, L-am simtit pe Hristos Insusi 
inlauntrul meu. Mi-a cuprins in intregime trupul, sufletul, 
toata fiinta. S-a unit cu mine mai strans si mai intim decat 
orice comuniune posibila intre doi oameni. Sangele Lui a 
devenit una cu sangele meu, iar Trupul Lui una cu trupul 
meu. Oamenii raman totdeauna despartiti cel putin la nivel 
de epiderma; pana si mamele insarcinate au trup distinct de 
cel al embrionului. Insa Hristos S-a unit cu trupul meu in 
sensul propriu al cuvantului. Pana si mainile, picioarele, 
ochii, toate membrele mele erau Hristos. Ma umplusem de El 
pe de-a-ntregul. Pacea Lui se revarsa intru mine. Sufletul 
meu, profund miscat si fericit de prezenta Lui, tresalta de 
uimire: cum este cu putinta sa se intample acest lucru? 
Dupa atatea veacuri! Dupa atatea pacate! Ce fel de bunavointa 
dumnezeiasca era aceasta? Indraznesc sa afirm ca, pentru 
scurt timp, devenisem cu adevarat teofor. Il purtam inlauntrul 
meu pe Hristos, pe Dumnezeu, Care Se salasluise in mintea 
mea, in sufletul meu, pana si in trupul meu, in chip real, 
intens, ca o prezenta extrem de vie."

Slavit sa fie Domnul!

Cu drag, Gigel Chiazna
www.chiazna.com

Email initial

--- info@ortodoxmedia.com wrote:

> 
> nume: simona
> email: _______________@yahoo.com
> subiect: 
> mesaj: M/am nascut in familie de ortodocsi.De
> ortodocsi practicanti. Adica de ostasi ai Domnului.
> Poate ca, daca parintii mei nu ar fi aflat de Oastea
> Domnului eu nu as mai fi existat astazi pe lume, cel
> putin din acest punct de vedere trebuie sa-i
> multumesc lui D-zeu. Ei-si mai apoi noi, copiii,
> prin Oastea Domnului ne-am apropiat mai mult de
> Biserica, de Sfintele Taine, de Dumnezeu. Am inceput
> sa credem in El mai puternic, El a devenit pt mine
> un Dumnezeu caruia ma pot adresa ca unui Tata si nu
> o notiune vaga/ de ceva care poate exista, poate
> nu... cum este perceput Dumnezeu de catre multi
> dintre cresnini(din pacate)in ziua de azi.M-am
> nascut in familie de ostasi si cea mai mare bucurie/
> as putea-o numi petrecere era si este pentru mine
> Slujba Invierii. o ascultam pe toata, de copil fiind
> si imi parea rau cand se termina desi picam de
> somn.Ostasii adevarati sunt ortodocsi care
> incearca-si uneori reusesc sa traiasca invataturile
> Bisericii. Poate nu reusesc intotdeauna, dar
> importanta e lupta nu,?La fel cum, sunt multi
> crestini ortodocsi care nu au idee de Oastea
> Domnului dar, prin viata pe care o duc sunt cu
> adevarat ostasi.Chiar prin SF Scriptura suntem
> invitati sa ducem o viata de lupta cu
> pacatul.Adunarile Oastei nu incearca nicidecum sa
> substituie SF Liturghie si nici celelalte Slujbe ale
> Bisericii. Sunt doar un mod de a ne apropia unii de
> altii toti cei care avem acelasi tel- mantuirea
> sufletului, a noastra si a celorlalti.E un fel de
> partasie dupa modelul primilor crestini. Se canta
> cantari cu un continut religios, melodiile sunt cele
> mai multe duioase, linia melodica si ritmul nu
> invita la dans ci mai degraba sensibilizeaza
> sufletul.Adunarile sunt necesare tocmai pentru a ne
> imbarbata unii pe altii, pentru a vedea ca nu suntem
> singuri si a ne apropia unii de altii/aceste
> discutii nu le putem avea in nici un caz intimpul
> Sf. Liturghii cand se jertfeste si inviaza
> Mantuitorul, ci dupa Slujba. In acest fel noi dorim
> sa dedicam toata ziua de duminica lui Dumnezeu,
> pentru a putea ca saptamana ce urmea!
>  za sa ne
>  continuam lupta cu patimile,urcusul duhovnicesc pt
> ca toti cei care privesc la noi ca spre modele sa
> vada ca Hristos e prezent in viata noastra si ca noi
> suntem urmasii lui.