Prejudecatile necredinciosilor

:: 25 Iulie 2006

Cei necredinciosi obisnuiesc sa catalogheze pe crestini ca avand prejudecati. Aceasta se intampla mai ales in raportarea religiei fata de devierile si libertinismul sexual. Pe vremea cand eram rocker, "masinaria" de propaganda a lui aghiuta imi bagase in cap ca rockerii gandesc liber iar restul oamenilor au prejudecati, sunt inchistati si incuiati la minte in tot felul de sabloane, mai ales comuniste.

Daca imi aduc bine aminte, replica "Fara prejudecati!" era chiar motto-ul faimoasei emisiuni "Intalnirea de la miezul noptii" din care nu pierdeam nici o secunda si pe care realizatorul o incheia cu aceasta "zisa". Se poate insa sa ma insel, uitarea a acoperit aspectul asta, insa stiu ca daca nu era "fara prejudecati" motto-ul era unul foarte asemanator insa cu acelasi mesaj "hippy".

Fara sa ma preocupe in mod special felul cum ma vede lumea ca ortodox practicant si barbos in acelasi timp, nu mi-a scapat insa sa observ numeroasele prejudecati pe care le au cei necredinciosi sau credinciosi "in felul lor" fata de ortodoxie, biserica si fata de ortodocsi in general.

De exemplu, o prejudecata destul de generalizata este aceea ca la biserica merg doar babe si alea proaste. Mult timp m-am luptat si eu cu aceasta prostie, fiindu-mi rusine sa merg la biserica de frica sa nu fiu catalogat incult sau naiv sau dintr-o teama absurda de a rade lumea de mine, de vreme ce la biserica - bineinteles - merg numai babe. Insa dupa ce mi-a deschis Dumnezeu ochiii si m-a reprimit si pe mine in Biserica, chiar ma bucuram cand mama ma alinta cand veneam acasa Duminica de la slujba: "veni baba mea de la biserica?". Era oarecum un test daca si in ce masura m-am eliberat de aceasta fixatie pe care 99% din cei care nu vin la biserica - mai ales tinerii - o au. Adevarul este insa ca la biserica merg tot felul de oameni, si la noi la parohie, in particular, chiar foarte multi tineri si copii, ba chiar si o directoare de banca, iar babele, desi probabil cele mai multe, sunt niste femei minunate, departe de imaginea generala pe care o au "credincioasele" cu fason care se arata intimidate de felul in care babele s-ar uita urat la ele daca intra in biserica cu mini-jup sau cu fard de doua degete si buzele rujate, sau "credinciosii" ofticati ca nu pot sa comenteze meciul in timpul slujbei deoarece vreo baba din asta proasta s-ar uita urat la el.

O alta prejudecata care nu am putut sa o observ lovindu-ma aproape zilnic de ea, este aceea ca daca ai barba esti (sau urmeaza sa te faci) popa. Sau macar student la teologie. Se intampla din cand in cand sa ma intrebe vreun taximetrist: sunteti preot? - nu - atunci, student la teologie? - nu. Ba odata, unul chiar a insistat foarte mult si nu ii venea sa creada ca nu sunt popa, nu sunt student la teologie, nu lucrez la biserica sau pentru biserica, ci sunt un simplu om de afaceri. Acum o saptamana si ceva, mi s-a intamplat chiar si un preot care nu ma cunostea sa ma intrebe daca nu cumva sunt student la teologie. E adevarat ca uneori imi las barba foarte mare si nu mi-o aranjez precum barbosii de fason care vor sa para intelectuali, insa totusi, de unde si pana unde sa fiu preot sau stundent la teologie? De ce nu poate omul sa aiba barba pur si simplu? Chiar trebuie sa imi fac tatuaje si sa ma imbrac in haine de piele ca sa raman totusi barbos si sa scap de aceasta eticheta, pentru ca din ce imi dau eu seama, numai ca biker as putea scapa de "stampila" si sa nu trebuiasca sa imi dau jos barba. Insa la urma urmei nu e chiar asa de rau eticheta asta, se mai intampla sa imi faca lumea loc cand ies pe o usa mai populata, unii politai sunt mai ingaduitori cand imi dau amenda, etc.

O prejudecata care iarasi am descoperit-o pe piele proprie, este aceea ca daca mergi la Athos te calugaresti. Intrebandu-ma prietenii unde imi petrec vacanta de vara, le-am spus ca la Athos. Bineinteles ca mai toti au continuat: te calugaresti? De unde si pana unde? Daca am barba si merg la Athos, chiar trebuie sa ma calugaresc? Si iarasi si aceasta prejudecata am observat-o si in randul credinciosilor "soft", sau "de ocazie" care cunoscandu-ma ca merg la biserica in fiecare Duminica - spre deosebire de ei care sunt mai "moderati" si nu merg decat de Pasti - nu au ezitat sa ma intrebe si acest amanunt important - daca ma mai intorc.

O prejudecata ciudata care nu am observat-o la multi oameni insa mai ales la cei in varsta, este ca daca tii post inseamna ca ai pacate mari. Mi s-a intamplat sa dezbat odata cu un unchi pe tema postului. Unchiul meu fiind mare gurmand m-a certat de ce mananc atat de putin, de ce nu mananc dimineata si mai ales ce mi-a venit cu postul, ca doar nu am pacate, ce pacate sa fi facut eu, ca doar nu am omorat pe nimeni. Am incercat sa ii explic cate ceva din semnificatia si rostul postului dar vazand ca nu intelege m-am recunoscut pacatos ca sa scap de explicatii prea detaliate.

Prejudecata poate cea mai ipocrita insa este aceea ca daca faci copii multi esti "pocait" sau sectar. Nu ca ar fi prea multi pocaitii care au copii multi, insa pentru ca totusi exista cativa, romanii nostri si mai ales "crestinii", dau din nas cand vad sau aud ca ai sau vrei sa ai multi copii. Departe de prostia in sine a aceste ipocrizi - ar fi de ajuns sa se gandeasca acesti "crestini moderni" la cati copii au avut bunicii lor si ce religie aveau ei, pentru ei este mai normal sa ai 2-3 caini decat 3-4-5 copii.

Insa, cea mai generala prejudecata - de departe - este cea cu preotii avari de bani. Nu exista om care sa nu mearga la biserica si care sa nu arunce in fata acest argument: ca preotii inseala lumea, ca cer bani, ca sunt lacomi etc. Este adevarat ca exista si astfel de angajati pe post de preot care sarmanii au fost inselati de satana si isi pierd sufletul aruncand in noroi Cuvantul Evangheliei prin patima banilor si alte patimi pe care diavolii le scot la iveala si le infloresc cat se poate de mult pentru ca oamenii sa se scarbeasca si sa fuga de Biserica. Insa a cataloga toti preotii avari sau hotomani, este nu doar prostie ci este rautate. Nu dovedeste doar generalizare rauvoitoare bazata pe cateva cazuri - si mai ales pe "feeling-ul" popular -, ci in primul rand lipsa de respect fata de aceasta meserie, daca o putem numi meserie. Este oarecum asemanatoare aceasta gandire - ca preotii sunt avari - cu batjocorirea gunoierilor. Daca gunoierii curata containerele, ne duc gunoaiele departe de casele noastre si fac curatenie pentru noi, majoritatea oamenilor nu ar vrea sa dea mana cu un gunoier si nu pot concepe ca un gunoier poate fi curat si chiar poate sa fie un om serios, de treaba etc.

Insa pentru ca preotii curata gunoaiele oamenilor si duc pacatele si patimile noastre murdare si urat mirositoare la groapa de gunoi a milei lui Dumnezeu, necredinciosul carcotas sau chiar si credinciosii "de ocazie" nu pot intelege ca e firesc ca din cand in cand un preot sa se murdareasca si el, sa fie si el "atins" de vreun pacat sau de vreo patima, cu atat mai mult cu cat lumea in care traim este pacatoasa de dimineata pana seara si de seara pana dimineata.

Si vrajmasul a randuit ca tagma preotilor sa fie cea mai hulita si batjocorita de catre oamenii necredinciosi, superficiali sau pur si simplu rauvoitori pentru ca nu exista alta cale de a ajunge la Hristos decat prin preoti. Am aflat aceasta rugandu-ma mult si cu durere lui Dumnezeu sa-mi descopere unde se gaseste El si unde sa Il gasesc pe El cel adevarat, in ce cult, in ce religie si prin ce mod. Si cand a vrut Dumnezeu sa imi raspunda, a randuit ca sa imi daruiasca atata bucurie cand auzeam cuvantul unui preot incat sa imi vina sa plang fara sa ma pot abtine. Si mi se intampla asta nu ascultand un preot anume, ci orice preot. Si nu tinand cine stie ce predici sau cuvinte inaltatoare si pline de duh, ci spunand orice.

Ar mai fi multe prejudecati de comentat, de la "dat acatiste", "aprins lumanari", "deschis cartea" sau "dezlegare la peste", pana la "extremism", "fundamentalism" sau alte "isme" pe care creierii romanului "recent" - cum il numea Patapievici, obositi de tutun si bautura - si mai ales otraviti cu gunoaiele azvarilte pe jdemiile de canale TV, unul mai PRO ca altul ai - nu se abtine sa le azvarle peste Dumnezeu, peste Biserica Lui si peste cei care au curajul si viziunea sa isi puna nadejdea in Dumnezeu si sa treaca peste toate prejudecatile, judecatile si batjocura de care asa cum Hristos nu a fost lispit, nici noi nu putem sa scapam si nici nu e bine sa scapam.