BLOG » Voia lui Dumnezeu

:: 7 August 2007 ::

Zilnic il rugam pe Dumnezeu sa faca voia Lui. Insa dupa masura rugaciunii noastre este si dorinta cu care noi chiar vrem ca Dumnezeu sa faca voia Lui, fie in lume, in societate sau intr-o situatia anume, cat mai ales in viata noastra. In viata noastra, majoritatea vrem de fapt ca Dumnezeu sa faca cum vrem sau cum credem noi ca e mai bine, si daca se poate aceasta sa fie si voia Lui. Oarecum, din modul nostru gresit de raportare la credinta, sau mai bine zis din credinta noastra stramba si oarba, noi credem ca noi stim mai bine decat Dumnezeu ce trebuie facut si ne rugam Lui ca sa plineasca acestea.

Duminica trecuta, intr-o predica despre Sf. Ioan Iacob Hozevitul, parintele ne-a amintit pe scurt si de vrednicul de pomenire staret Ioanichie Moroi care dorind sa afle voia lui Dumnezeu in legatura cu urmarea calendarului nou sau urmarea calendarului vechi, s-a legat pe sine cu post negru de 40 de zile ca sa afle voia lui Dumnezeu. Si nu au trebuit sa treaca 40 de zile ca sa afle voia lui Dumnezeu.

Oare cati dintre noi, aflati in situatii de cumpana in viata lor in care trebuie sa ia o decizie sau trebuie sa afle un raspuns, se leaga ca macar trei zile sa tina post sau macar accepta ca felul cum vad ei lucrurile poate sa fie gresit si voia lui Dumnezeu sa fie alta.

Cati dintre noi oare ne-am rugat zilele acestea si ne rugam in continuare ca patriah sa iese acela care vrea Dumnezeu, sa se faca voia Lui in alegerile care o sa vina si nu voia masonilor sau voia politicienilor? Cred ca foarte putini, majoritatea cred ca ne-am rugat sa iese cutare sau cutare.

A dori ca Dumnezeu sa faca voia Sa si a-L ruga pentru aceasta este nu doar un act de credinta ci este in primul rand un act de smerenie, o recunoastere a dimensiunii noastre si a dimensiunii lui Dumnezeu, precum si a relatiei noastre cu Dumnezeu. Nu este gresit sa avem dorinte sau preferinte intr-o situatie, si nu este gresit nici sa il rugam pe Dumnezeu sa ne daruiasca ceva anume, sa ne randuiasca viata intr-un anume fel, intr-un anume loc, langa cineva anume etc. Gresit insa este a uita sa ii cerem lui Dumnezeu ca sa faca voia Lui si nu voia noastra. Si as zice nu doar gresit ci chiar fatal. Pentru ca in dragostea Lui, Dumnezeu poate sa faca voia noastra, dar vai de noi, ce se va alege?

Omul care doreste si se roaga sincer ca Dumnezeu sa faca voia Lui, a dobandit nu doar o minima smerenie, fara de care nu se poate cineva numi crestin, dar este si gata sa primeasca darurile lui Dumnezeu, pentru ca voia lui Dumnezeu nu poate fi decat buna, atat pentru noi cat si pentru oricine. Fiind iubirea absoluta, Dumnezeu nu poate decat sa vrea binele nostru si al tuturor. Fiind puterea absoluta, lui Dumnezeu ii sta in putere sa plineasca voia Sa. Singurul lucru insa care mai trebuie, este acceptul nostru, pentru ca fara acesta, Dumnezeu nu poate sa calce liberul arbitru si nu poate sa intervina in viata noastra sa puna ordine si sa o randuiasca pe cararea mantuirii, daca noi nu ne dorim aceasta.

Una din greselile grave care le facem, este ca atunci cand ne aflam intr-o imposibilitate de a rezolva o problema, uitam de Dumnezeu. Adica, ne rugam ce ne rugam, mai precis ii dam indicatii lui Dumnezeu cum am vrea sa mearga lucrurile, asteptam, vedem ca nu se intampla nimic si apoi cadem in deznadejde. Raspunsul la faptul ca Dumnezeu nu ne aude nu este decat unul din doua: ori ce cerem noi nu e bine si am face mai bine sa cerem lui Dumnezeu sa faca voia Lui, ori nu avem credinta deloc, pentru ca daca am avea credinta cat un bob de mustar, am muta si muntii.

Faptul ca ajungem in deznadejde, si ca simtim ca Dumnezeu ne-a cam parasit, este tocmai pentru ca nu am ajuns la capacitatea sa acceptam voia lui Dumnezeu, cu smerenie sa o primim si poate chiar sa ne-o dorim si sa Il rugam sa ne-o daruiasca. "Vreau, nu vreau, mantuieste-ma!" era rugaciunea unui calugar lenes dintr-un pateric. "Vrem, nu vrem, faca-se voia Ta, Doamne!" sa fie rugaciunea noastra, sa fie macar un gand pe care sa il cugetam cat mai des, mai ales in momente de deznadejde.