Un simplu mucenic

:: 19 Martie 2006 ::

Astazi este o zi obisnuita de primavara, si desi este Duminica in Postul Mare, nu este praznic mare. Intr-adevar este numita Duminica Sfantului Grigorie Palama, dar nu se poate compara de exemplu cu Bunavestire sau cu Duminica Floriilor.

Si desi in cele mai multe predici probabil astazi o sa se vorbeasca mai mult despre vindecarea slabanogului, poate in unele vreun parinte o sa zica ceva si despre Sf. Grigorie Palama.

Insa foarte probabil in nici o predica nu se va pomeni despre predicatorul care este trecut astazi in calendar. Pe scurt, acesta a trait in sec. III si era fiul unui senator de origine din Egipt si era foarte invatat. El a dorit sa vada si ce e cu crestinismul si a intrebat un preot sihastru crestin. Dupa ceva timp, nu doar ca vroia sa citeasca Sfanta Scriptura dar a cerut si sa fie botezat.

Tatal lui vanzand aceasta, a incercat sa il insoare cu o fata pagana in speranta ca aceasta il va "indrepta". Insa nu doar ca aceasta nu a reusit, dar s-a botezat si ea fiind convinsa de Hrisant, si au trait apoi in feciorie, Hrisant fiind predicatorul crestinilor din Roma. Atunci tatal sau l-a dat pe mana unui persecutor cumplit Claudiu, dar si acesta vazand staruinta lui si raspunsurile date, s-a botezat crestin si el impreuna cu familia lui si cu soldatii lui. Dupa care, bineinteles ca au fost omorati toti, iar Hrisant cu sotia lui Daria au fost ingropati de vii.

Iata ca in afara de ceva chinuri si staruinta in credinta acestia nu au facut mare lucru si acum ii avem in calendar. Cu adevarat ca acestia au fost mucenici simpli.

Am putea crede ca pe atunci oamenii erau altfel, fiind mai aproape ca timp de Hristos si de Sfintii Apostoli, oamenii erau mai sfinti si paganii se converteau asa de usor si ajungeau tari in credinta si marturisitori deoarece erau luminati de acestia, anume de crestinii acelor zile care duceau o viata cu totul imbunatatita fata de fariseismul si delasarea din zilele noastre.

Insa tot astazi praznuim un alt sfant care oarecum ne da dovada ca acele vremuri nu se deosebesc prea mult de vremurile de astazi. Anume Panhariu, desi era crestin in ascuns, s-a dat bine pe langa Diocletian si a capatat putere si bani. Si staruind el in dragostea pentru cele lumesti, a ajuns de s-a lepadat de Hristos. Insa acesta avea sora si mama crestine care prin scrisori, dar probabil mai ales prin rugaciune, au incercat sa ii aduca aminte de Dumnezeu. Si au reusit, deoarece Panhariu s-a pocait si a marturisit pe Hristos, dupa care a suferit chinuri multe si a fost omorat.

Iata deci ca si atunci oamenii aveau caderi si ridicari, si cu ajutorul lui Dumnezeu, s-au preaslavit prin plecarea capului. Asa cum ei au marturisit credinta pana la viata, bine ar fi sa facem si noi la fel, deoarece vedem ca nu a fost greu si usor este jugul lui Hristos: putina suferinta si apoi izbavirea.

Poate am crede ca astazi e alta situatie, ca putem sa marturisim ca nu ne face nimeni nimic. Insa ne aflam in inselare daca noi credem ca marturisim, deoarece daca am marturisi cu adevarat, am cunoaste degraba razboiul vrajmasului prin tot felul de ispite si de incercari si atunci am cunoaste ca intr-adevar il suparam pe aghiuta cu ceva. Daca insa credem ca noi facem mare lucru doar ca mergem la biserica, tinem post, facem canon etc, insa de razboiul dracilor nu scapam, atunci nu am inteles simplitatea muceniciei: marturisesti - esti razboit, nu marturisesti - ai "pace".

Sa ne daruiasca si noua Dumnezeu razboi si izbanda, pentru rugaciunile acestor ... simpli mucenici.