BLOG » Sindicatul preotilor protestanti

:: 1 Iulie 2008 ::

Se pare ca traim vremuri de cernere, vremuri in care graul incepe sa se separe de neghina si oile de capre in Biserica lui Hristos. Vremuri in care raul se da pe fata si diavolul incepe sa racneasca ca un leu prin toti cei pe care i-a prins in cursa lui, cautand sa piarda chiar si pe cei alesi.

Totdeauna au existat tradatori in Biserica, incepand de la Iuda, cel chemat dar care a refuzat chemarea, care a iubit mai mult banul si lacomia decat dragostea lui Hristos. Nu insa doar patima iubirii de argint a doborat pe cei chemati, ci mai ales mandria, cum a fost nebunul Arie. Ba chiar si pe Iuda, nu argintul l-a dus la iad, caci de argint s-a lepadat in cele din urma, ci mandria draceasca care l-a oprit sa ceara iertare dupa ce a gresit. Cazand in pacat nu a cautat pocainta, ci nebunia lui l-a dus acolo unde a vrut vrajmasul diavol pierzatorul sufletelor: la apostazie - ridicarea impotriva lui Dumnezeu.

Asa se intampla si in zilele noastre cu o mana de preoti care dupa ce s-au lasat biruiti de vrajmasul prin patima iubirii de argint, prin patima mandriei si prin cine stie cate alte patimi, au cazut in cea din urma cursa a vrajmasului: razvratirea.

Imi spunea un parinte ca cei care pierd harul lui Dumnezeu, ajung sa ramana pe urma si sa arunce cu pietre in Biserica. Trista si infricosatoare este soarta acestora, fie ei preoti sau mireni, deoarece ce mai poate sa ii trezeasca din inselarea lor decat mila lui Dumnezeu? Cred ca nici un argument, nici o retorica, nici o certare sau povatuire nu mai poate sa ii intoarca pe acesti preoti razvratiti din cursa in care au cazut. Ii cunosc pe unii dintre ei, si le-am vazut ca toti ceilalti si patimile si m-am rugat pentru ei. Unul mi-a fost chiar duhovnic si mult l-am iubit si dupa putere inca ma rog Domnului pentru el, dar mica este puterea mea, caci in aceste vremuri tulburi si infricosatoare pe care le trece Biserica cand e tradata ba de episopi, ba de preoti, ba de mireni si cand dusmanii arunca din toate partile cu noroi, cand stapanirea lumeasca iscodeste planuri si scrasneste din dinti asteptand sa sfasie cu totul orice randuiala crestina din societate - ce putere si ce ravna sa mai aiba un biet incepator?

I-am vazut acum 2-3 zile la o emisiune pe preotii sindicalisti: toti protestau, toti cereau, toti erau nemultumiti de ... pastorul cel bun, adica de episcop. Caci ce altceva este episcopul in Biserica, decat pastor? Episcopul este pastor pentru preoti, iar preotul pastor pentru mireni. Oare de ce si-au pus ei numele asta? Cata ironie si cata marsavie doar in alegerea acestui nume. Mai degraba li s-ar potrivi acestor preoti protestanti numele « Sindicatul "Jos Pastorul Bun!" » Doamne, iarta-ma ca graiesc asemenea prostii, dar ei asta vor. Daca Pastorul este bun, de ce il hulesc si de ce isi bat joc de turma Lui, deschizand portile staulului si lasand sa intre lupii?

Cu adevarat devastatoare este pentru Biserica actiunea acestor preoti protestanti! Oare ei nu s-au gandit cand au pornit acest sindicat ce vor intelege din protestul lor credinciosii si mai ales necredinciosii? Oare ce va intelege sufletul omului contemporan debusolat si atacat din toate partile de tot felul de "oferte" duhovnicesti dar mai ales materiale? Vor zice toti acum: "Iata si pe acestia, cu adevarat preotii sunt niste lacomi, nu le pasa decat de bani. Uite pentru ce protesteaza ei!".

Si ce raspuns mai poate da Biserica astazi, unui suflet aflat in cumpana care pune intrebarea asta si care ii vede pe preotii protestanti? Nici un raspuns, preotii protestanti au stricat totul, pentru acest suflet aflat in cumpana, cu greu mai poate cineva face ceva.

Hilare sunt argumentele si motivele de protest invocate de acesti preoti protestanti. Banii: de unde sa le dea bani mitropolitul? Si daca pentru bani au ales sa se faca preoti, vai de ei! Si vai! - strigator la cer - cata ipocrizie! Multi dintre preotii sindicalisti nu sunt in situatia de a cere marire de salariu. Multi au deja vile, masini luxoase, afaceri etc Nu pentru ca nu s-ar descurca cu banii s-au ridicat ei, ci pentru ca lacomia lor nu are limite.

Cunosc un preot care are 3 copii la 30 de ani si slujeste la un azil de batrani. Traieste din mila Domnului, dar nu este sindicalist si nu protesteaza. Cunosc un preot care are 3 copii la vreo 34 de ani si pana recent nu avea parohie, traia din salariu si din mila Domnului si nu este sindicalist. Cunosc un preot care are 2 copii la 30 de ani si asemenea o parohie mica intr-un oras cu 4 biserici la 150.000 de locuitori si in care lumea nu e prea darnica cu preotii. Insa traieste din mila Domnului si nu este sindicalist. Cei care au vile nenumarate, dintre care unele prin statiuni, cei care au parohii de 5000 de familii, cei care slujesc prin centrul Craiovei la biserici unde fac nunti pe banda rulanta, acestia se plang de salariul mic pe care il au, si de darile catre mitropolie?

Cu adevarat strigator la cer! Am urmarit emisiunea si acesti preoti orbiti dupa bani argumentau ca episcopiile ia bani din lumanari si din tiparirea de carti. Culmea culmilor, auzi, ce mari afaceri fac episcopiile! Oare cum poate sa aduca un astfel argument, un preot care era chiar responsabilul editurii si tipografiei, mana dreapta a episcopului? Cum poate sa aduca astfel de argumente tocmai cel pe care episcopul l-a pus sa se ocupe chiar de tipografie si care teoretic ar trebui sa stie cati bani se fac dintr-o asemenea "profitabila" afacere si unde merg acesti bani?

Exista o profetie in Apocalipsa ca a treia parte din stelele cerului va cadea inainte sa vina antihristul. Nu stiu daca a treia parte din preoti sunt sindicalisti, probabil nu, dar mare este caderea lor. Nu prin aceea ca fac neascultare. Consecintele neascultarii sunt personale, daca nu ascultam singuri vom ajunge in iad. Insa prin faptele lor, acesti preoti trag si pe altii in iad, ataca increderea oamenilor in Biserica si fac mai mult rau decat ar fi facut o armata mediatica de ziaristi indraciti si chiar decat au facut comunistii in 50 de ani. Nu au reusit comunistii cred sa strice imaginea Bisericii in ochii credinciosilor cat au reusit si cat vor reusi in continuare acesti preoti. Cu adevarat, sminteala vine dinauntru.

Era o povestire despre cum un ideolog comunist care avea misiunea sa distruga increderea oamenilor in Biserica, a chemat intr-un sat toti oamenii si a incercat sa le demonstreze cu argumente "stiintifice" ca Dumnezeu nu exista si ca toata Biblia este plina de minciuni. Dupa ce si-a terminat argumentatia lunga de cateva ore, a chemat pe preotul satului sa raspunda si el arugumentelor lui. Credea ca l-a terminat si ca oamenii vazand ca nici parintele nu mai poate face nimic, vor renunta la credinta si vor imbratisea ideologia comunista. Atunci preotul nu a spus decat "Hristos a inviat!" si toti intr-un glas au raspuns: "Adevarat a inviat!" Nu a putut face nimic indracitul ideolog, gura lui plina de minciuni si de ura impotriva lui Dumnezeu a fost inchisa de credinta oamenilor, care credinta a fost aprinsa in inimile lor de bunul pastor care a chemat ajutorul lui Dumnezeu si le-a amintit oamenilor ca Hristos a inviat!

Oare care este chemarea acestor preoti protestanti catre poporul cei credinciosi, dar mai ales catre cei chemati: "Pastorul bun nu ne mareste salariu!"

Cum de s-au gasit ei sa se organizeze intr-un sindicat, forma de organizare sociala, lumeasca si cu semnificatie clara de antipod al "patronajului", adica al Episcopului - capul Bisericii intr-un loc anume? Unde au gasit ei in istoria crestina o astfel de initiativa, unde au vazut ei un sfant sindicalist sau un martir sindicalist. Nicaieri, dar vrajmasul le-a sucit mintile si le-a luat rusinea care ii facea ca pana acum sa lucreze raul in ascuns si au iesit in fata. Nu se mai satura sa lucreze cele rele, care pana acum macar erau ingradite local, in parohia lor. Raul lor afecta cel mult imaginea preotului in parohiile lor, dar exista sansa ca unii oameni sa mai scape si sa gaseasca chipuri adevarate de preoti aiurea, prin alte locuri. Acum insa, cand ei vor sa faca raul insitutionalizat, cand vor sa atace ierarhia direct si "legal", nimic nu mai este ingradit. Raul este total, atacul este frontal, prin ei diavolul lucreaza pe fata impotriva Bunei Vestiri, care acum este vazuta ca o galceava pentru drepturi si pentru bani.

Am vazut cu stupoare cum singuri s-au dat pe fata acesti impostori, ca nu binele turmei ii intereseaza pe ei, ci propriile interese, propriile avantaje, propriile orgolii. Spunea un preot sindicalist ca nu a putut si el sa faca o organizatie de binefacere ca nu l-a lasat episcopul locului. Mai, sa fie, chiar asa mi-am zis? Uite la el cum minte. Si continua sindicalistul explicatiile, ca in cele din urma sa marturiseasca singur ca episcopul l-a lasat, dar i-a zis sa faca organizatia sub binecuvantarea episcopiei, ci nu singur de capul lui. Ceea ce bineinteles pe marele binefacator l-a revoltat, deoarece nu mai putea sa ia singur laurele faptelor bune pe care urma sa le faca, si bineinteles ... nici sa "administreze" banii singur. Atat de mult ii pasa lui de binele orfanilor, batranilor sau saracilor pe care ii ajuta, incat daca nu putea sa o faca singur, in numele lui, nu a mai facut-o. Si astfel, i se parea lui ca a fost ingradit - vezi Doamne - in facerea faptelor celor bune. Judecati singuri cata impostura si cata ipocrizie singur a dat pe fata acest sindicalist. Oare ce il impiedica pe el sa faca asociatia pe numele episcopiei si apoi sa ajute pe saraci, sa se lupte pentru ei si sa faca multe fapte bune? Nimic concret, doar faptul ca ii trebuia binecuvantarea episcopului.

Tot in legatura cu binecuvantarea se arata revoltat un alt luptator sindicalist: ce tot ne trebuie binecuvantare, ce e aia? Nu poti face nimic, fara binecuvantare! Aiurea, asta e ceva ce tine de slujba, ceva ritualic, nu are a face cu faptele bune. Cerem ca sa se elimine binecuvantarea din statutul Bisericii! Cam asa suna discursul acestui sindicalist, si putem intelege cata duhovnicie si cata traire crestina are el daca nu intelege rostul binecuvantarii. Si mai ales cata mandrie se ascunde incat omul pur si simplu nu suporta binecuvantarea. Dar oare omul, sau diavolul? Pana si diavolul a cerut binecuvantare inainte sa il ispiteasca pe Iov, dar acest preot sindicalist are alte pareri. Strigator la cer ...

Nu mica mi-a fost mirarea vazand siretenia preotilor sindicalisti in legatura cu problema ecumenista din Biserica. Incercand sa atraga de partea lor pe cei care au fost dezamagiti de episcopii apostati care s-au impartasit si au slujit cu ereticii, sindicalistii incearca sa se dea si aparatori ai credintei ortodoxe: "e bun ecumenismul, dar sa pastram totusi o limita". Auzi la ei, ei fac apel la pastrarea credintei! Ei care nu tin cont daca cei care vin la Taina Cununiei sunt ortodocsi, ci pentru bani ii cununa si pe musulmani, dara-mi-te pe catolici? Ei care tuna si fulgera impotriva calugarilor, certand pe cei care cauta mangaiere si sfat in locuri mai pazite de tulburarea lumii acesteia? Ei care pe vremea comunismului il faceau nebun pe Pr. Calciu si ii cantau in strune "marelui conducator". Ei s-au gasit acum sa se faca aparatori ai ortodoxiei?

Multe se pot spune despre aberatiile pe care le solicita acesti preoti protestatari si despre argumentele lor. Cei care au un minim bun simt pot singuri sa judece, iar Antena 3 cred ca a facut un reportaj corect prin care a aratat si a dat pe fata starea de fapt: cine sunt si ce vor preotii protestatari. Singuri putem decide daca mai putem merge la slujbele lor, dar vai de cei care se lasa inselati de actiunile acestora si de cei care judeca Biserica prin prisma acestor urmasi ai lui Iuda.

Pacat ca IPS Teofan nu a taiat raul din radacina si nu i-a caterisit cand trebuia pe acesti protestatari care acum incearca sa raspandeasca molima razvratirii cat mai repede si cat mai departe. Poate si de asta se intampla atatea nenoriciri in Biserica noastra, pentru ca atunci cand se intampla cancerul, nu taiem madularul bolnav cand trebuie si asteptam nadajduind ca va trece singur asa, ca si cum Sfintii Parinti cand au dat canoanele alea dure nu stiau ca raul daca nu e taiat, bine nu se mai face.

Un punct slab a avut IPS Teofan si in asta l-a lovit vrajmasul: lipsa fermitatii. Iata ca acum l-a dus Dumnezeu la Moldova unde daca nu va avea fermitate va fi inghitit cu totul. Sa nadajduim ca in Oltenia ne va da Dumnezeu un episcop cu mana puternica si minte agera care sa raspunda eficient situatiei de urgenta care impune masuri drastice si fara echivoc. Sa nadajduim ca si Sf. Sinod, desi cu intarziere, il va caterisi pe apostatul Corneanu si pe episcopul "atipic" Sofronie. Sa nadajduim ca ierarhia si Biserica intreaga va renaste si va fi in acelasi gand si in acelasi duh, o cetate intarita impotriva tavalugului duhurilor necurate. Suntem in razboi, este normal ca unii sa pice prada vrajmasului, dar nu este normal sa ne facem ca ploua.

Din toata aceasta galceava, Biserica va iesi terfelita, mesajul apostolic se va auzi din ce in ce mai difuz si inimile cautatoare de adevar, pace si iubire vor avea nevoie de multa indarjire pentru a nu se lasa tulburate de aceasta lucrare satanica. Caci ce poate fi altceva aceasta initiativa decat inca o lupta a satanei impotriva Bisericii. Am pierdut o lupta, dar nu razboiul, Iisus este pururea biruitor si Jertfa lui pe Cruce rasfrange biruinta lui peste veacuri tuturor celor care nu pleaca urechea la inselarea vrajmasului, ci cautand in adancul inimii lor striga catre Dumnezeu si asteapta mangaierea si binecuvantarea Lui.

• Asociatia ROST: Apel privind ,sindicatele preotesti"
• Marii duhovnici avertizeaza ca initiativa unor preoti din Craiova si Iasi vine din afara tarii