BLOG » Grijile si ingrijorarile vietii

:: 16 Iunie 2007 ::

De ce ne indeamna Mantuitorul in pilda din Evanghelia de astazi ca sa nu ne ingrijim de grijile vietii? Un raspuns simplu este pentru ca nu sunt justificate si nu ne folosesc la nimic, ba chiar ne dauneaza mantuirii noastre prin consumarea energiei noastre in lucruri nefolositoare dar mai ales prin asumarea riscurilor care vin din expunerea la ispitele pe care le poate avea un om ingrijorat, fata de un om care are certitudinea ca Dumnezeu are grija de viata lui si ca nici un fir de par nu se poate misca fara permisiunea lui Dumnezeu.

Unui om cu credinta slaba sau gresita, problematica ridicata de grijile sau ingrijorarile vietii eu o vad ca una de capatai. Adica, mai pe scurt, cred ca incepem sa traim credinta si sa intelegem cat de putin ce inseamna credinta si cine este Dumnezeu, abia atunci cand putem sa ne punem viata intru totul in mainile lui Dumnezeu. Pana aici, noi nu avem decat un set de principii, avem cateva pareri, oarecare preocupari fata de adevarurile de credinta, insa nu am apucat inca sa simtim "pe pielea noastra" sau mai bine zis in adancul inimii noastre ce inseamna sa poti trai cu gandul ca toate aspectele vietii noastre, dar mai ales rostul vietii noastre vine de la Dumnezeu si daca incercam sa ne acordam viata la voia lui Dumnezeu si ii cerem ajutorul in viata noastra prin daruirea totala si fara ezitare in voia Lui, abia atunci toate cele care ne invata credinta le traim si le experimentam.

Prin trairea credintei, care de fapt consta in lupta cu pacatele si in plinirea poruncilor, capatam din aceasta experienta o intelegere mai profunda si mai provocatoare decat intelegerea pe care am avut-o inainte, cand desi eram de acord cu cele pe care ni le pune in fata Biserica si credeam fara indoiala toate cate ne invata credinta, viata noastra nu era ancorata cu adevarat in Dumnezeu.

Fiecare crestin are in viata sa, unul sau mai multe momente de incercare aspra, cand trebuie sa treaca prin focul ispitelor in care dupa masura credintei sale, se lasa mai mult sau mai putin, in grija lui Dumnezeu. Aceste ispite sunt de cele mai multe ori legate de aspecte ce tin de viata noastra de zi cu zi: bani, bunastare, avere, recunoastere, realizari, implinire etc. In toate acestea lumea are "oferta" ei care de fiecare data este impotriva chemarii lui Dumnezeu.

Prin exemplul crinilor care nu se ingrijesc dar sunt atat de frumosi (si mai ales atat de parfumati) sau prin exemplul pasarelelor care nu semana si nu secera, dar Dumnezeu are grija de ele, Mantuitorul ne pune in fata o cale de urmat, nu calea lenevirii si a lasari pe o ureche cum pot intelege unii, ci calea ingrijirii mai intai de voia lui Dumnezeu, mai exact de plinirea poruncilor lui Dumnezeu cu orice pret, si abia apoi, "lucrarea pamantului", in masura in care aceasta nu contravine poruncilor si nu deturneaza concentrarea noastra pentru dobandirea Imparatiei Cerului.