Nasterea Domnului

:: 25 Decembrie 2006 ::

De Nasterea Domnului, ca tot omul m-am gandit la multe lucruri si m-am pregatit in multe feluri. Cel mai mult mi-au ramas in suflet doua ganduri care vreau sa le impartasesc si cu voi. Si ambele sunt ganduri triste din pacate, dar tristetea are si o umbra de speranta.

Primul gand este ca in timp ce mai toti oamenii astazi se bucura de cadouri si colinde, isi fac daruri, chefuiesc si se veselesc, exista totusi oameni care nu se bucura pentru ca nu au cine sa le dea cadouri, nu au cine sa le cante colinde, nu prea au motive sa chefuiasca si sa se veseleasca. Ei sunt fie singuri pe lume, fie bolnavi sau saraci, fie sunt in puscariile cu zabrele de fier sau in cele fara de zabrele ale suferintelor de toate felurile sau ale legaturilor diavolilor. Si pe langa acestia mai sunt si cei pentru care Nasterea lui Hristos nu inseamna nimic, pentru ei nu exista viata dupa moarte ci doar principiile lui Darwin si drepturile omului. Si totusi Hristos s-a nascut pentru toti, si pentru noi care ne bucuram si Ii slavim sfanta Sa nastere, dar si pentru aceia care nu lasa inca Soarele dreptatii sa rasara si pentru ei. Va rog frati crestini, sa nu ii uitam nici pe acesti mai mici frati ai nostri, toti care i-am spus mai sus: batrani, bolnavi, saraci, intemnitati, necredinciosi etc si sa ducem odata cu colindul nostru si un gand pentru ei in fata Mantuitorului.

Al doilea gand este legat de colinde: ce frumoase sunt colindele noastre! Colindele noastre sunt ca slujbele, niciodata nu te plictisesti de ele si daca le asculti cu urechile sufletului deschise ne inalta catre cer si ne aduc in inima bucurie tainica si dulce. Ma bucur sa vad cata lume asculta colinde zilele acestea si ma rog lui Dumnezeu sa aprinda in sufletul tuturor celor care le asculta si taina bunei vestiri pe care aceste colinde le poarta. Insa de fiecare data cand ascult colinde, ma gandesc ca totusi chiar daca oamenilor le plac colindele, de mult poporul roman nu se mai identifica cu mesajul colindelor. Colindele de azi sunt in mare parte cantari populare zamislite de stramosii nostri prin care ei isi manifestau bucuria fata de Nasterea Mantuitorului, relatau si isi exprimau sentimentele lor fata de minunea care s-a intamplat. De exemplu, intr-un colind se canta: "Viflaime, Viflaime, cum de n-ai primit in tine, pe Fecioara Maria sa nasca pe Mesia". Poporul roman de alta data isi manifesta mirarea si dezaprobarea fata de situatia in care a fost Maica Domnului, nevoita fiind sa nasca in pestera. Insa poporul roman de astazi este campion la avorturi si romanii se feresc sa faca copii, alegand pacatul si comoditatea in schimbul jerfei nasterii de prunci si a lasarii in grija lui Dumnezeu. Iata ca Il primim pe Hristos, ne bucuram si sarbatorim Nasterea Sa, dar oare pruncii pe care Dumnezeu ni i-a dat unde sunt? Oare cei pe care El avea de gand sa ni-i dea, dar noi am preferat sa spunem NU, unde sunt? Spunem DA la colinde, la cozonac si la sarmale, primim preotul cu icoana, poate chiar mergem si la Biserica in ziua de Craciun, dar facem avorturi, folosim anticonceptionale sau ne ferim sa facem copii. Ce crestini suntem noi? La ce ne foloseste aceasta veste minunata, daca noi nu aratam prin viata noastra ca credem in ea si ca o primim? Oare ce s-ar fi intamplat daca Maica Domnului ar fi spus ingerului: nu vreau sa nasc pe Mesia, eu nu cunosc de barbat, sunt saraca si sunt inca mica, nepregatita pentru un copil. Oare ce s-ar fi intamplat atunci cu noi? Si totusi Maica Domnului a zis: "Iata, roaba Domnului sunt, faca-se mie dupa cuvantul tau". Sa luam aminte si in toata viata noastra sa ii spunem lui Dumnezeu: "robii Tai suntem, fie noua dupa gandul Tau de la inceput, precum daruindu-ne chipul Tau, ai voit sa ne asemanam tie Dumnezeului celui adevarat".

Ma iertati ca am impartasit cu voi aceste ganduri de tristete, care poate nu trebuia sa le impartasesc. Dar pentru ca sunteti prietenii mei si pentru ca poate va intereseaza cum petrec eu Craciunul, pe langa petrecerea alaturi de cei dragi, port cu mine aceste doua ganduri si ma bucur linistit ca chiar daca noi nu Il primim cum se cuvine, chiar daca viata noastra nu este una precum Dumnezeu ar dori sa fie, Hristos se naste si pentru noi. Asa cum a primit sa se nasca in pestera intunecoasa, asa se va naste si in mocirla inimii noastre ca sa lumineze intunericul nostru, sa incalzeasca gheata inimii nostre si sa ne daruiasca mare mila Sa. Sa nu fim nepasatori fata de un asa mare dar ci dupa puterea si bunavoirea inimii fiecaruia sa spunem: "Slava Tie, Hristoase Dumnezeul nostru!". Amin!