BLOG » Habemus patriarhum!

:: 13 Septembrie 2007 ::

"Cu durere în suflet mărturisesc că, dintre toţi filounioniştii pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, ştiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit. (Cuv. Paisie Aghioratul - "Epistola plina de durere")

A fost o zi trista astazi, poate cea mai trista pe care am avut-o de cand a murit PF Teoctist. A fost ales ca patriarh cel de care ma temeam si cel pe care preferam sa il stiu departe in Moldova, unde Sfanta Parascheva si Sfantul Stefan cel Mare ingradeau cat de cat raul pe care il poate face.

Imi doream un patriarh luminat, care sa fi ajuns la masura luminarii duhovnicesti, adica sa fi biruit patimile si sa fi ajuns la iluminarea mintii. Nu mi-l doream pe Daniel cel care ii considera pe ereticii catolici frati si care l-a prigonit pe Parintele Iustin Parvu, cel mai mare duhovnic roman in viata, un martir al inchisorilor comuniste, nu il vroiam pe Daniel cel care a interzis sa se mai vanda in Moldova cartile Parintelui Arsenie Papacioc si a prigonit pe cei care publicau carti antiecumeniste. Oricine in locul lui cred ca m-ar fi bucurat, m-ar fi facut sa sper ca ortodoxia romaneasca are sanse sa strapunga prin negura vremurilor ce ne inconjoara.

PF Daniel are mult de facut ca sa imi castige nu increderea, ci macar nadejdea ca nu este ceea ce toti se tem: omul masoneriei, omul intunericului prin care Biserica Ortodoxa Romana cade in genunchi in fata stapanitorilor acestei lumi de care nu mai reusim sa ne rupem, ci traim intr-un perpetuu compromis si intr-o perpetua lasitate. Si nu ma refer la o cadere "administrativa" sau "organizatorica" ci la o cadere in fata duhului lor, duh de unitate fara adevar, unitate omeneasca fara adevarul dumnezeiesc.

Imi imaginez uneori cum ar fi ca in Biserica Ortodoxa Romana canoanele sa fie respectate, sfintii sa fie cinstiti nu doar fatarnic prin pomenirea in calendar si slujbele pline de cantari, ci prin sfaturile si prin urmarea vietii lor. Imi imaginez cum ar fi ca un episcop roman, macar unul, sa spuna ceea ce tot crestinul trebuie sa spuna in fiecare zi: "cred intr-una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica", nu in teoria ramurilor si in fratietatea cu papistasii eretici. Inca astept un raspuns de la un episcop ecumenist pe care l-am intrebat: "daca catolici si protestantii nu sunt eretici, care sunt ereticii din ziua de astazi? daca catolicii sau protestantii sunt eretici, de ce va rugati cu ei daca canoanele interzic?"

Nadajduiesc ca rugaciunile sfintilor parintilor nostri vor putea sa pastreze aprinsa macar pe alocuri cate o flacara a Duhului Sfant de la care noi cei mici si neajutorati ravnitori pentru Hristos sa ne incalzim oasele amortite de viforul ce bate peste noi in aceste vremuri apocaliptice. Si mare este nadejdea mea, deoarece Hristos este pururea cu noi dupa cum ne-a fagaduit, iar odata cu necazul vine si fagaduinta izbavirii, iar cei care ati auzit profetia ca erezia nu va dura mult, sa stiti ca si eu am auzit-o.

Este timplu cernerii si timpul lui "Sa se salveze cine poate" dupa cum a spus Pr. Adrian Fageteanu ...